19,586 matches
-
seama că e pierdută cauza pentru care luptă. (W. James) * Sept. 1954. Tipul ăsta de alături care clefăia adineauri la o masă a cantinei mizerabile. Clefăia încet, cu poftă. Saliva îi năvălea din toate părțile în gură, umezind bucata de pîine, înfășurînd-o într-un văl gelatinos, ca albinele, șoarecii imprudenți strecurați în stup. Cîteodată fălcile i se mișcau mai rar, și atunci între cerul gurii și limbă se vedeau un fel de ațe ca sforile unei marionete. * 24 XII 1954. Curtea
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
fel și chip, puterea ogoarelor noastre,/ dar mai cu seamă,/ ar trebui poate să lucrăm cu cerneală fierbinte.../ Asta v-o spun, nu de la mine - de fapt, e o taină./ Am furat-o trăgând cu ochiul/ la oamenii care fac pâine, care fac oțel.../ Vă spun pe cinstea mea,/ era vorba de flacără, de dogoare -/ de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,/ de-asta fierbea scânteind oțelul..." (Problema spinoasă a nopților) Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
v-o spun, nu de la mine - de fapt, e o taină./ Am furat-o trăgând cu ochiul/ la oamenii care fac pâine, care fac oțel.../ Vă spun pe cinstea mea,/ era vorba de flacără, de dogoare -/ de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,/ de-asta fierbea scânteind oțelul..." (Problema spinoasă a nopților) Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la punct, de un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele seamănă cu obiectele șleampăte și inutilizabile produse de industria comunistă
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
bucătăria părintelui, mirosul slăninei prăjite se răspândea fără milă în curte. Câțiva copii vagabonzi înfometați se uitau printre ostrețele gardului. Muștele bâzâiau neîncetat sâcâindu-i. Alungate lăsau locul vacant altora. Așezat la masă părintele muia cu zgârcenie o felie de pâine neagră în grăsimea puțină din fundul tigăii. Câteva bucățele sfrijite de șuncă, se zbăteau anemice, între o întingere și alta. Părintele intenționat le tot amâna să le-nghită. Muștele-l bâzâiau enervându-l. Dar orice-ar fi făcut nu putea
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
întingere și alta. Părintele intenționat le tot amâna să le-nghită. Muștele-l bâzâiau enervându-l. Dar orice-ar fi făcut nu putea scăpa de ele. Deodată o muscă mai altfel decât celelalte i se așeză chiar pe felia de pâine ce da s-o ducă la gură. Furios el o goni. Musca porni buimacă lovindu-se de pereți. Și el mușcă supărat, furios, luându-și cu degetele și o jumară. Atunci o altă muscă veni aterizând obosită-n tigaie. Era
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
grăsime strivind-o sub călcâi. Apoi începu să mănânce uitându-se cu ochii-n tavan. Văzu încă vreo câteva muște la fel de mari, ce umblau ca bezmetice prin casă. Furios băgă tigaia-n dulap, mai ales că-și sfârșise felia de pâine, și deschise ușa să le alunge afară. Dar degeaba. Oricât se lupta cu ele, fie din cauza mărimii lor, fie din alte motive, nu reuși să le scoată. Atunci, închise ușa hotărât și spunând în gând. Doamne iartă-mă!... porni la
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
de ani. În acest an, o dată în plus, Enescu se întâlnește cu Johann Sebastian, cu prilejul anului muzical internațional dedicat memoriei lui Bach. Ca și pentru prietenul său, violoncelistul Pablo Casals, și pentru Enescu, muzica lui Bach se constituia în pâinea cea zilnică, în veritabilă hrană a sufletului. O dată în plus - și în acest an - Enescu se întâlnește cu Eminescu. Apropierea geniului, apropierea geniilor sperie cugetul. A făcut-o cu prudență, cu specială considerație, în ultima sa mare lucrare vocal-instrumentală scrisă
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
și pe hârtie de lux, tipărite, nu întâmplător, de Crăciun și de Paște. Vorbesc de edițiile serioase, de volumele muncite la sânge, cu variante, receptare critică, prefețe și postfețe profesioniste. A făcut "Editura Minerva" cuiva concurență neloaială? A luat ea pâinea de la gură vreunei edituri care ardea de nerăbdare să-i publice pe Agârbiceanu, Delavrancea, Ion Ghica, Sadoveanu, Arghezi, Coșbuc, Maniu, Pillat, Cotruș, Lovinescu, Alecsandri, Vianu, Călinescu și toți ceilalți altfel decât în ediții ieftine, mizerabile, care, în plus, au darul
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
Partizanatul cu blindaj La începutul săptămânii trecute, mai exact marți, ziarele au încercat să-și ia revanșa față de posturile de radio și de televiziune pentru succesul mediatic al transmisiunilor de Paște, în direct. Din ziua următoare campania electorală a redevenit pâinea cea de toate zilele pentru toată suflarea presei autohtone. în afară de negocierile cu Fondul Monetar Internațional care s-au bucurat de un tratament mai aparte, în funcție de posibilitățile de înțelegere economică ale fiecărui ziar în parte. Spusele patriarhului Teoctist din prima zi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
avînd o căscioară pe acea stradelă. Aprovizionarea curentă, pe atunci, ne reamintește dl prof. Dan Setlacec, se făcea nu mergînd la magazin, ci prin deplasarea "magazinului" în dreptul casei, unde ți se aducea de la pește și carne, la lapte, iaurt, zarzavat, pîine, fructe, toți acești negustori ambulanți anunțîndu-și prezența prin strigarea produselor pe care le vindeau. Și, tot așa, procedau cei ce tăiau lemne pentru iarnă, geamgiii și coșarii. Tot acest peisaj e evocat, nostalgic, cu culoare și căldură participativă. Liceul l-
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
trist este că scriitorul român nu mai poate nici măcar să cumpere cărțile altora. Dacă este vorba de autori români, el speră, eventual să primească opurile acestora ori să le poată consulta la bibliotecă. Dacă e vorba de autori străini, între pîine și carte, pînă și scriitorul va alege, în cele din urmă, pîinea. Am văzut, în ultima vreme, o puzderie de confrați prin librării: neputînd să cumpere cărțile, ei le răsfoiesc ceasuri întregi. S-ar prea putea, de altfel, ca și
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
altora. Dacă este vorba de autori români, el speră, eventual să primească opurile acestora ori să le poată consulta la bibliotecă. Dacă e vorba de autori străini, între pîine și carte, pînă și scriitorul va alege, în cele din urmă, pîinea. Am văzut, în ultima vreme, o puzderie de confrați prin librării: neputînd să cumpere cărțile, ei le răsfoiesc ceasuri întregi. S-ar prea putea, de altfel, ca și cititul să se transforme de-acum înainte sau să devină răsfoit de
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
un cărăbuș pe o scară de flori de cartof..." sau "mi-e dintr-o dată somn și-mi iau somnul de urechi și-l vîr în capul meu/ ca pe un copil în casa lui..." sau "și azi am mîncat în loc de pîine litere don juana le prindea cu plasa de prins/ litere din carnea și sîngele ei/ și mi le punea apoi pe buze mi le așeza în cerul gurii și mă ajuta să le înghit..." La acest ospăț pantagruelic e greu
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
bucurie și elanul de sălbăticiuni tinere cu care îmi sar dintr-odată în brațe când, la cererea mătușei Maria Sturdza, le dau voie să mai rămână un timp la Miclăușeni, să se joace cu Matei și să se ospăteze cu pâinea de casă, untul proaspăt, mierea și toate bunătățile Didinei, menajera. Elan, avânt de sălbăticiuni mici, scăpate în libertate, care surprind pe bătrâna doamnă și pe mine chiar, în liniștea înțepenită de la Miclăușeni. După-amiază, tur al proprietății, în grup - cu copiii
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
și din România. țara din care a plecat supraviețuiește în textele din volumul de față, Spaima este un cameleon, prin cîteva imagini puternice, dar încărcate cu nimic altceva decît cu farmecul perfid al amintirii ("mușc din amintire ca dintr-o pîine mucegăită" - Mama duce paharul cu apă la gură); nu există, cum ar constata Cornel Ungureanu, un sentiment al exilului; ferestrele casei de la Brăila, gutuile înșirate pe șifonier, o imagine a mamei care bea apă dintr-un pahar, toate acestea nu
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
ce ne strînge/ ușor/ de gît/ să ne apropiem/ de un loc gol/ care ne iubește/ și nu ne mai pasă nu/ ne mai temem/ iubirea noastră este nepăsarea/ pămîntului din care crește iarba/ și care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le" (În voia aerului). La fel, "punctul central", blanchotian ce se metamorfozează existențial: "Acolo/ mă întorc mereu/ către acel punct central/ din care crește/ un negru și/ roșu copac" (L'eternel retour). Voluptatea creației e contradictorie, deoarece ea
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
frizînd asceza, risipa de timp și inteligență cu care-ți desăvîrșești lucrarea. E de preferat chiar, dacă se poate, să fie un personaj beneficiind de o anume poziție în societate, un individ respectabil dintre aceia care dețin, cum se spune, pîinea și cuțitul, căci avînd amorul propriu mai dezvoltat decît al altora, ei vor fi în mai mare măsură sensibili la altruismul tău și apți să-și exprime recunoștința cum se cuvine). Or, cine este mai fericit, fie el prinț sau
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
surprinsă realitatea colectării silite a produselor agrare, în calitatea sa de fermier: "În toamna anului 1947, agricultorul a primit pentru un kg de grîu, prețul pe care-l plătește muncitorul de fabrică, pentru ziarul cu care-și învelește bucata de pîine distribuită pe cartelă. Cine nu-și vinde produsele agricole pe prețul fixat de stat este dat în judecată pentru sabotaj, închis și condamnat la amenzi grele. Îndată după recoltă, începe colectarea forțată a produselor. Nu la o dată anumită, ci la
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Hogea? Are habar șeful Academiei Române de lucrurile ce se petrec în parohia sa? De incompetența, delăsarea și reacționarismul emanate de filialele gras finanțate de la buget? Duhnind a mucegai și reinventând la nesfârșit roata, prea mulți dintre cei care mănâncă o pâine caldă sub zidurile întărite ale Academiei nu reprezintă nimic altceva decât triste rămășițe ale așa-zisei "culturi și civilizații comuniste". Aceeași presă care ignoră seniorial dejecțiile basculate de ani de zile și de "România Mare", și de "Europa" și de
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
văzut în holul spațios al gării berlineze de răsărit au fost doi inși, doi bărbați, în pustiul stației, care, din niște farfurii de tablă așezate pe niște geamantane de carton jerpelite, mâncau ardei, roșii, ceapă, castraveți rupând bucăți dintr-o pâine mare de casă... Când ne-am dat mai aproape de ei, i-am auzit vorbind clar bulgărește. Vitalitatea balcanică înlocuia disciplina teutonică, precum și standardul ei, distrus. Cu cei doi bulgari, se putea începe o nouă eră. Ce să te faci, însă
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
că pentru bunuri spirituale, nu materiale) și e destul de greu de înțeles cum a putut deveni el parte din montajul cu pricina. În 1987 sau 1988, după revolta brașovenilor, versurile lui Gyr sunau teribil: Nu pentru o lopată de rumenă pîine/ Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,/ Ci pentru văzduhul tău liber de mîine/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane!// Pentru sîngele neamului tău curs prin șanțuri,/ Pentru cîntecul țării, țintuit în piroane,/ Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,/ Ridică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
Coroiu Versiunea pleonastică a titlului Chocolat - Ciocolată cu dragoste - m-a trimis cu gîndul la o producție autohtonă - Ciocolată cu alune (1979, regia Gheorghe Naghi) despre rivalitatea a două ceapeuri (sic!), memoria personală listîndu-mi apoi cronologic (nu și exhaustiv): 1974 Pîine și ciocolată de Franco Brusati - despre un italian care încearcă să se integreze în societatea elvețiană; 1987 Chocolat de Claire Denis - despre culoarea Africii și a rasismului într-o rememorare autobiografică; 1992 L'amour au chocolat de Josée Dayan - despre
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
nechemați, totuși, în fața Justiției (chiar și atunci ar mai fi trebuit o sentință definitivă de condamnare), chiar când nu și-ar fi luat în serios atribuțiile și mai cu seamă după facilitarea revenirii în partid a d-lui Victor Ciorbea, pâine cu sare n-ar mai fi gustat multă vreme în compania paladinilor d-lui Ion Diaconescu, încât întrebarea dacă nu s-a retras din competiție prea timpuriu nu primește, deocamdată, răspuns. Ideea, apoi, de a renunța la acea cloșcă cu
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
la dentist ori un tuns la frizer. Cele mai mărunte momente ale existenței conțin elemente nebănuite pe care Philippe Delerm le focalizează și le nuanțează aducîndu-le în prim plan. De pildă "Une petite croûte": o constatare simplă - nu mai este pîine, tocmai cînd, la o cină fără pretenții, erau invitați niște prieteni. Iritarea semnifică teama de a nu mai respecta un cod bine definit. Mai mult decît un aliment, pîinea devine "o structură mentală" ce presupune stabilitatea, siguranța. Diferența specifică constă
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
De pildă "Une petite croûte": o constatare simplă - nu mai este pîine, tocmai cînd, la o cină fără pretenții, erau invitați niște prieteni. Iritarea semnifică teama de a nu mai respecta un cod bine definit. Mai mult decît un aliment, pîinea devine "o structură mentală" ce presupune stabilitatea, siguranța. Diferența specifică constă într-o surprindere a hazardului insinuat în cotidian și o decupare fină a relațiilor sociale și/ sau publice. Il va plevoir sur Roland-Garros" este proza ce deschide volumul. Un
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]