1,297 matches
-
poate a unei vulpi flămânde sau a unui alt animal, Simiuc niciodată nu reușise să identifice animalele sălbatice după sunetele care le scot. Bătrânul Tofan, văzându-l gânditor, fără să lase lucrul izbucni deodată într-o șoaptă susurată ca un pâlc de ierburi atinse pe neașteptate de biciul vântului. - Cine știe ce gândești dumneata acum? Poate spui că am să-ți zic de pământul acesta că este de la tatăl meu, care l-a avut de la tatăl lui și tot așa în negura timpului
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și curățat când am ajuns așa că nu am întârziat mai mult pe acolo. Sper ca să revin pe aici la vară când totul va fi înveșmântat în verdele crud al frunzelor, când satul acesta plin de pomi, parcă este un pâlc de pădure rămas de la facerea lumii. Când vine primăvara? Satul meu natal Cursești-Vale este departe de calea ferată indiferent la care traseu te-ai gândi, la cel de Buhăiești-Roman sau la cel de București- Iași. De aceea, pe timpuri, când
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pădurea statului, coborând în satul Buda apoi urcând dealul molcom la Negrea, spre pădurea cu același nume, coboram voios printr-o rariște spre Valea Mare. Era în acea zi un soare prietenos, ca de primăvară, care bătea puternic. Mai erau pâlcuri de zăpadă pe ici, pe colo, care se topeau despletind pârâiașe zglobii pe versanții dealurilor. Susurând printre crengile moarte ale lăstărișului doborât peste iarnă, pârâiașele acelea erau atât de limpezi, încât lesne ți-ai fi putut face o idee despre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
moment, privirea îi alunecă undeva în jos, adică pe direcția firului cu plumb. La o distanță apreciabilă, atât la picioarele lui cât și jur-împrejurul său, cât putea cuprinde cu ochii, într-un cadru imens, nemaivăzut, imposibil de exprimat în cuvinte, pâlcuri dese de altfel de eschimoși, fără schiuri, ce se mișcau printre niște igluuri, nu din gheață și nici din lemn, ci dintr-un material cu totul necunoscut, așezate unele peste altele, iar printre ele un fel de iarbă ca aceea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fi salvat măcar pentru început. Dar de unde bulgăre, de unde zăpadă? Și totuși, de la înălțime, privea îngrozit spectacolul ce se desfășura în spațiul acela imens ce se întindea până departe, unde se unea cu cerul. Începând chiar din imediata sa apropiere, pâlcurile de ființe asemănătoare cu persoana lui, tot cu două picioare și două mâini ce păreau, privite de la distanță, mult mai mici, se mișcau printre niște sănii ce alunecau singure în diferite direcții, fără tălpi și fără a fi trase de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deznădăjduiți, însă fără hamuri la gât și fără căușe în mâini. Aceștia, cu gurile căscate și cu privirea spre locul unde vor sălășlui când vor trece în lumea spiritelor, parcă așteptau să le cadă ceva din înălțimi. În fruntea fiecărui pâlc, în locuri ceva mai înalte și mai comode, parcă decupate din blocurile de gheață dislocate din Muntele Sacru pe lângă care trecuse ceva mai înainte niște căpetenii, îmbrăcate total diferit unele de altele, ce-i păreau cunoscute, deși nu le văzuse
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mă întorceam acasă , în Dănești, de pe meleagurile unde mă duceau drumurile școlilor sau munca, mergeam numaidecât pe hudicioara dintre gospodăriile lui Vasile Popa și Costică Gorea, la capătul căreia, într-o ogradă cu gard din schini și umbrită de un pâlc de pomi rămuroși , se ascundea între tufe de liliac, viță de vie și pomișoară ultima căsuță din bârne a satului din veacul al XIX-lea. Scundă, cu prispe mărginite de cerdac la intrare, păstra tipicul vechilor locuințe moldovenești pentru care
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
că ești aici. Tu început și sfârșit, tu totul. (L. Blaga) - epiforă (reluarea unui cuvânt/a unei structuri la sfârșitul mai multor unități prozodice/sintactice): Amurg de toamnă violet... / Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; / Străbunii trec în pâlcuri violete, /Orașul tot e violet. (G. Bacovia) - anadiploză (repetiția leagă începutul și sfârșitul versului/al enunțului sau începutul unui vers și finalul versului următor): Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu; Din haos, Doamne,am apărut/ Și maș
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fi decît o formă de snobism, ca să nu mai vorbim despre transdisciplinaritate, care e treaba nefîrtatelui ce vrea să ne corupă. Trebuie să descriem pînă amețim cîte un copac, nu cumva să intuiască cineva pădurea, unitatea cunoașterii, sau măcar un pîlc rotund. Nu îi lăsăm. Avem și noi faliții noștri. Avem tăria conștienței falsității propriilor prezumții. Era să scriu conștiință, dar nu e cazul. Asta a făcut din noi modernitatea și spiritul său cartezian. Filosoful Ștefan Afloroaie spunea că, la limită
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în bătaie. Dar soarta lor a fost nemiloasă. Erau pândiți din apropiere de cete de viteji care îi răpuneau. Nimeni nu risca să rămână în urmă. Erau hărțuiți din toate părțile. Voinici călare apăreau și dispăreau, ca niște năluci, din pâlcurile de pădure. Îndoiala se adâncea cu fiecare zi petrecută în aceste pământuri blestemate. Știau că nu aveau decât să lupte pe viață și pe moarte. Înfrângerea le aducea un sfârșit groaznic. Înfipți în țepe aveau să zacă, în chinuri, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
situat departe de îngrădirile cotidianului, un teritoriu unde, ca și în insula lui Prospero, sufletul, lăcaș al tuturor minunilor, își redobândește libertatea pierdută. La această margine de lume populată de fantome se ivesc, în sfârșit, spectatorii așteptați - Uriașii munților. Un pâlc de călăreți bizari intră în scenă făcând un zgomot asurzitor, în acordurile unei muzici „aproape sălbatice”. Strigăte răsună de pretutindeni, vacarmul ia proporții apocaliptice. În fața lor, în fața acestor făpturi telurice care amintesc de primele generații mitologice, „ai zice”, observă Cromo
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că ești aici. Tu început și sfârșit, tu totul. (L. Blaga) - epiforă (reluarea unui cuvânt/a unei structuri la sfârșitul mai multor unități prozodice/sintactice): Amurg de toamnă violet... / Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; / Străbunii trec în pâlcuri violete, /Orașul tot e violet. (G. Bacovia) - anadiploză (repetiția leagă începutul și sfârșitul versului/al enunțului sau începutul unui vers și finalul versului următor): Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu; Din haos, Doamne,am apărut/ Și maș
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o va trece sufletul mortului pînă la locul hotărăt: rai sau iad. CÎntarea gulerelor se repetă tot timpul cît se lucrează la cele 44 de gulere, Încheindu-se cu următorul bocet: I.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de porumbei Ce sînt frățiorii tăi. Care vin să te petrecă Și să te ducă la groapă. II.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de păsărele Nu e pîlc de păsărele Ci sunt surorile tale Care vin
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
-se cu următorul bocet: I.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de porumbei Ce sînt frățiorii tăi. Care vin să te petrecă Și să te ducă la groapă. II.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de păsărele Nu e pîlc de păsărele Ci sunt surorile tale Care vin să te petreacă și să te ducă la groapă. ” Sicriul fiind așezat În carul mortuar ( În zilele noastre În mașina mortuară ), de cele trei bocitoare și de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de porumbei Ce sînt frățiorii tăi. Care vin să te petrecă Și să te ducă la groapă. II.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de păsărele Nu e pîlc de păsărele Ci sunt surorile tale Care vin să te petreacă și să te ducă la groapă. ” Sicriul fiind așezat În carul mortuar ( În zilele noastre În mașina mortuară ), de cele trei bocitoare și de rudele apropiate. Împreună glăsuiesc următorul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
dezolante uneori. Pitorescul iernilor lui Cămăruț, în atmosfera cărora plutește vagă nostalgia copilăriei, evocarea acelei vârste primare care persistă întreaga viață în noi, reține totuși în tușele sale amprenta asprimilor specifice anotimpului hibernal, cu aspecte dramatice adeseori sugerate de către un pâlc de copaci desfrunziți, cu crengi puține și sfârtecate, în poziții înclinate, asemenea unor personaje resemnate sub povara propriului lor destin. Iarna in sat, Peisaj de iarnă, și Amintiri din satul natal , aparținând Pinacotecii ieșene sunt dintre cele mai reprezentative pentru
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Canturi reprezintă una dintre legăturile rezistente dintre creația celor doi. Astfel, sintagme din Piață Fontana evocă Infinitul și păr să fie reelaborări ale unor motive leopardiene: foșnetul meu / tăcut; întregi fragmente din aceeași poezie readuc în minte Sâmbătă satului: În pâlcuri zgomotoase / copiii strigă-n piața / și-n țipete voioase / ici colo saltă-n joacă (vv. 24-27). Quasimodo plăsmuiește o imagine similară celei de mai sus, căreia îi reduce energia tonica, adaugându-i o notă de melancolie și un motiv poetic, tot
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Emil Brumaru Obîrșiile mele-s într-un flutur, Mă trag din pîlcuri de ciuperci c-otravă, Însă nurlii; izvoare-mi duc pe tavă Dulci genealogii ce-n începuturi Raiul îl au, cu șerpișori și-arhangheli, Și-un pom stufos cu mere cît încape, Bostănării, răzoare de sparanghel, Legume somnoroase dînd din pleoape
Obîrșiile mele-s într-un flutur... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8531_a_9856]
-
pentru trei poezii, o "Silhuetă", un "Studiu de nud" și cu "Schițe de la procesul Bulgarilor". Frontispiciul este executat în stil secession de către Kimon Loghi, înfățișând-o pe zâna Ileana într-un cadru decorativ, alcătuit printr-o simetrie armonică de două pâlcuri de arbori și două coroane de lauri. Pe lângă dulcegăria constitutivă a manierei, răzbate și un fel de naivitate, care convine subiectului preluat din feriile locale. D. Karr este prezent cu două poezii, "Veac stins" și "Vedenii", iar Alexandru Bogdan- Pitești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
magico religioase. O formă de prenuntă făceau tinerii păstori din Poiana Sibiului În pădure Înaintea unui brad, unde tânăra pereche Își jura reciproc credință și căsătorie. Un alt exemplu Îl constituie așa numita „biserică de brazi. Este vorba de un pâlc de brazi răzleți plantați În cerc sau defrișați, așa anume dintr-o pădurice. Acolo se țin judecățile păstorilor sau tot acolo are loc logodna dintre păstori și fetele din sat, care vin la stână sustrăgându-se voinței părintești. Căsătoria În
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
rămas să moară fără nici un pic de ajutor. Cei ce au rămas aici, mai tineri și cu curaj, ne-am adunat încă printre incendii și rafale de mitralieră. Ce facem? Putem salva ceva? Se face ziua de 24 august 1944. Pâlcuri de mahalagii și chiar oameni mai bine din oraș (subl.ns.), umblă din casă în casă după jaf. Se strică ușile și se calcă în picioare mobila, se sparg oglinzi și piane, se aruncă chibrituri (aprinse, compl.ns.) peste biblioteci
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sta lângă substantivul la care se referă, dar numai înaintea lui și numai când elemente formale indică clar negruparea cu el în unitatea substantiv + atribut. Astfel, din motive stilistice sau cerută de necesitatea versificației, e posibilă topica: De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin. Coșbuc, B. I. 6. Adjectivul zgomotoși, folosit nearticulat în fața unui substantiv cu înțeles hotărât, arată clar negruparea directă cu substantivul în calitate de atribut. În cazul când verbul primește un complement direct, numele predicativ circumstanțial apare după acest complement
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acțiunea regentei, referitoare în același timp la subiectul, complementul direct sau complementul indirect al regentei: a) cu referire la subiectul regentei: Am luat un soldat care știa drumul peste culme și am pornit-o așa cum mă găseam. Se văd parcă pâlcurile de oameni cum trec de pe un munte pe altul, cum ocolesc prăpăstiile, cum coboară pe potecile înguste spre gura minei. b) cu referire la complementul direct din regentă: Astfel o păstrează el cum a fost. Aș simți-o că-i
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Pe malul rîului, pe-o pajiște era un alai de fete; în valurile mării, o frumoasă fecioară era purtată în spinare de un taur care se îndrepta spre Creta. Pajiștea era plină de flori; ceva mai departe se vedea un pîlc de copaci și tufișuri; copacii erau atît de apropiați unii de alții încît își atingeau coroanele, iar ramurile lor, împletindu-se între ele, formau o boltă pe deasupra florilor. Pe sub tufișurile înfrunzite, se zăreau, frumos desenate, rondurile de flori cu narcise
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
culmea platoului care desparte vadul rîului Cher de cel al rîului Indru către care duce și un drumeag pieziș, ce pornește de la Champy. Cîmpiile astea netede și nisipoase, care te întristează pe o întindere aproape de o leghe, întîlneau într-un pîlc de copaci drumul spre Saché, numele satului de care ține Frapesle. o descriere expresivă care traduce starea psihologică a personajului: (86) Acea dragoste nemărginită care îmi umplea inima, pe care n-o hrănea nimic altceva decît o formă abia întrezărită
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]