KorAP: Find »[drukola/base=pântece & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...77 >

1,924 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885

și l-a umplut de bucurie cu ea. 16. Omul acela să ajungă ca cetățile, pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața, și strigăte de război la amiază! 17. De ce n-am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu?" De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine? 18. Pentru ce am ieșit din pîntecele mamei ca să văd numai suferință și durere, și să-mi isprăvesc zilele în rușine?" $21 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
audă gemete dimineața, și strigăte de război la amiază! 17. De ce n-am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu?" De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine? 18. Pentru ce am ieșit din pîntecele mamei ca să văd numai suferință și durere, și să-mi isprăvesc zilele în rușine?" $21 1. Cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, cînd i-a trimis împăratul Zedechia pe Pașhur, fiul lui Malchia, și pe Țefania, fiul lui Maaseia, preotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului." 34. "Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mîncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol, m-a înghițit, ca un balaur, și-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, și m-a izgonit. 35. Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfîșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. "Sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!" zice Ierusalimul. 36. De aceea, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893

mai bătrîni dintre preoți acoperiți cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoț, 3. și i-au zis: "Așa vorbește Ezechia: ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pîntecele mamei lor, și totuși mamele n-au putere să nască. 4. Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpînul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, și poate că Domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
adîncimi ale pămîntului! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Și voi, pădurilor, cu toți copacii voștri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Și-a arătat slava în Israel. 24. Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pîntecele mamei tale: "Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfășurat cerurile, Eu am întins pămîntul. Cine era cu Mine? 25. Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoși, și arăt ca înșelători pe ghicitori; fac pe cei înțelepți să dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
pe care trebuie să mergi! 18. O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu, și fericirea ta ca valurile mării. 19. Sămînța ta ar fi fost ca nisipul și roadele pîntecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost șters și nimicit înaintea Mea. 20. Ieșiți din Babilon, fugiți din mijlocul Haldeilor! Vestiți, trîmbițați cu glas de veselie, dați de știre pînă la capătul pămîntului, spuneți: "Domnul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
din stîncă, va despica stînca, și va curge apa. 22. Cei răi n-au pace, zice Domnul. $49 1. "Ascultați-Mă, ostroave! Luați aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sînul mamei și M-a numit de la ieșirea din pîntecele mamei. 2. Mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită, M-a acoperit cu umbra mîinii Lui; și M-a făcut o săgeată ascuțită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeți, 3. și Mi-a zis: "Israele, Tu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
4. Și Eu Mă gîndeam: "Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea." Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu. 5. Și acum, Domnul vorbește, El, care M-a întocmit din pîntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, și pe Israel, care este încă împrăștiat; căci Eu sunt prețuit înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu este tăria Mea. 6. El zice: "Este prea puțin lucru să fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
mîngîie pe poporul Său, și are milă de nenorociții Lui." 14. Sionul zicea: "M-a părăsit Domnul, și m-a uitat Domnul!" 15. Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n-aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip: 16. Iată că te-am săpat pe mîinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! 17. Fiii tăi aleargă; dar cei ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
așa ceva? Cine a văzut vreodată așa ceva? Se poate naște oare o țară într-o zi? Se naște un neam așa dintr-o dată? Abia au apucat-o muncile, și fiica Sionului și-a și născut fiii! 9. "Aș putea să deschid pîntecele mamei, și să nu las să nască? zice Domnul. Eu care fac să nască, aș putea să împiedic oare nașterea?" zice Dumnezeul tău. 10. "Bucurați-vă împreună cu Ierusalimul, și veseliți-vă cu el, toți cei ce-l iubiți; împărțiți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749

pădurea rară, cu inim'amară/ Prin pădurea deasă, cu inima arsă/ Prin pădurea mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn în mâini. În mijlocul râului lăsară icoanele cu lumânări aprinse să plutească la vale, cu ochii sfinților în sus, spre ferecatele porți ale cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

amenințate. Cea mai largă aplicație rituală a mitului cosmogonic se întîlnește probabil în Polinezia. Vorbele pe care Io le rostise in illo tempore pentru a crea Lumea au devenit formule rituale. Oamenii le repetă cu felurite prilejuri: pentru fecundarea unui pântece sterp, pentru vindecarea bolilor, atât ale minții, cât și ale trupului, la pregătirile de război, dar și în ceasul morții ori pentru stimularea inspirației poetice.5 Mitul cosmogonic este, așadar, pentru polinezieni modelul arhetipal al tuturor "creațiilor", oricare ar fi

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
tuturor" prin muncile agricole. Și adăuga: Îmi cereți să ar ogorul? Mă pot eu duce să iau un cuțit și să-l împlînt în sânul mamei mele? Dacă fac asta, atunci când voi fi mort, n-are să mă mai primească în pântecele ei. Îmi cereți să sap și să scot pietrele? Credeți că am să-i sfârtec carnea până la os? Dacă fac asta, n-am să mă mai pot întoarce în trupul ei, ca după aceea să mă nasc din nou. Îmi

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
nou sămânța roditoare". Profetul Smohalla nu ne spune cum anume s-au născut oamenii din Mama telurică. Unele mituri americane ne arată însă cum s-au petrecut lucrurile la început, in illo tempore: primii oameni au trăit o vreme în pântecele Mamei lor, adică în măruntaiele Pământului. Aici, în adâncurile telurice, duceau o viață pe jumătate omenească, fiind un soi de embrioni a căror formă încă nu se desăvârșise. Cel puțin așa spun indienii lenni lenape sau delaware, care trăiau odinioară

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
lenape sau delaware, care trăiau odinioară în Pennsylvania. După cum arată miturile lor, Creatorul, cu toate că le pregătise din vreme, pe Pământ, toate lucrurile pe care le au astăzi la îndemînă, hotărâse că oamenii aveau să mai rămână o vreme ascunși în pântecele Mamei lor telurice, ca să se poată dezvolta și maturiza mai bine. În alte mituri amerindiene se vorbește despre vremurile de demult, când oamenii răsăreau din Pămîntul-Mamă tot așa cum răsar în zilele noastre arbuștii și stuful.21 Credința că Pământul naște

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Sensul religios al acestui obicei nu este greu de deslușit: zămislirea și nașterea sânt versiunile microcosmice ale unui act exemplar împlinit de Pământ; mama umană nu face decât să imite și să repete acest act primordial al apariției Vieții în pântecele Pământului. Prin urmare, ea trebuie să fie în contact direct cu Marea Genitrix, care s-o călăuzească în împlinirea acestei taine care este nașterea unei vieți, să-i dea puteri binefăcătoare și protecție maternă. Obiceiul de a pune nou-născutul pe

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
urmă prezentând pentru colectivitate un pericol la fel de mare ca și crima ori boala somatică). Păcătosul este pus într-un butoi sau într-o groapă săpată în pământ, iar când iese, se spune că "s-a născut a doua oară, din pântecele mamei sale". De aici vine credința scandinavă că o vrăjitoare poate fi mântuită de neodihna veșnică dacă este îngropată de vie și se presară boabe pe pământul care o acoperă, după care se strânge recolta astfel obținută.25 Inițierea cuprinde

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
sau dintre respirație și vânt, între oase și pietre, între păr și iarbă etc. Istoricul religiilor întîlnește însă și alte omologări, care implică un simbolism mai elaborat și un întreg sistem de corespondențe microcosmice și macrocosmice, ca de pildă asimilarea pântecelui sau a uterului cu peștera, a intestinelor cu labirinturile, a respirației cu țesutul pânzei, a venelor și arterelor cu Soarele și Luna, a coloanei vertebrale cu Axis mundi etc. Nu toate aceste omologări între trupul omenesc și macrocosmos sânt atestate

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
vine un tigru care îi poartă pe candidați în spinare până în pădure: fiara îl întruchipează pe Strămoșul mitic, Dascălul inițierii, care îi conduce pe adolescenți în Infern. În alte părți, se crede că neofitul este înghițit de un monstru, în pântecele căruia domnește Noaptea cosmică: este lumea embrionară a existenței, atât pe plan cosmic, cât și pe planul vieții omenești. În numeroase regiuni există în pădure o colibă inițiatică, unde tinerii candidați trec printr-o parte din încercări și învață tradițiile

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
a existenței, atât pe plan cosmic, cât și pe planul vieții omenești. În numeroase regiuni există în pădure o colibă inițiatică, unde tinerii candidați trec printr-o parte din încercări și învață tradițiile secrete ale tribului. Or, coliba inițiatică simbolizează pântecele mamei.19 Moartea neofitului înseamnă întoarcerea la starea embrionară, ceea ce nu trebuie înțeles doar în sensul fiziologiei omenești, ci și într-o accepție cosmologică: starea foetală echivalează cu o întoarcere provizorie la modul virtual, precosmic. Alte ritualuri pun în lumină

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
printre altele, că neofitul supus torturii și mutilării trebuie să fie chinuit, sfâșiat, fiert ori fript de către demonii-dascăli ai inițierii, adică Strămoșii mitici. Suferințele fizice corespund stării celui care este "mîncat" de demonul-fiară, sfârtecat de colții monstrului inițiatic, mistuit în pântecele acestuia. Mutilările (scosul dinților, tăierea degetelor) cuprind și ele un simbolism al morții. Mutilările sânt legate în cea mai mare parte de divinitățile lunare. Or, Luna dispare periodic, moare, renăscând după trei nopți. Simbolismul lunar arată că moartea este prima

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
ucide pe oameni, înghițindu-i, și de a-i scuipa apoi, reînnoiți. Neofitul este băgat într-o cușcă reprezentând corpul monstrului. Aude de acolo glasul înspăimîntător al lui Ngakola, este biciuit și torturat; i se spune că "a ajuns în pântecele lui Ngakola" și este pe cale de a fi mistuit. După ce trece și prin alte încercări, dascălul inițiator vestește în cele din urmă ca Ngakola, care îl inițiase pe neofit, l-a scuipat.22 Regăsim aici simbolismul morții prin înghițirea de către

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
confrerii feminine secrete au dispărut foarte târziu. Moarte și inițiere Simbolismul și ritualul inițiatic care cuprind înghițirea de către un monstru au ocupat un loc important atât în inițieri, cât și în miturile eroice și în mitologiile Morții. Simbolismul întoarcerii în pântece are întotdeauna o valoare cosmologică. În chip simbolic, lumea întreagă se întoarce, o dată cu neofitul, în Noaptea cosmică, pentru a putea fi apoi creată din nou, adică pentru a putea fi regenerată. După cum am văzut (capitolul II), mitul cosmologic este rostit

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
abolită, spre a se putea ajunge din nou la clipa aurorală dinaintea Creației, ceea ce înseamnă, în plan uman, întoarcerea la "fila albă" a existenței, la începutul absolut, când nimic nu era încă întinat, nimic nu era încă stricat. Pătrunderea în pântecele monstrului - sau "îngroparea" simbolică, sau izolarea în cabana inițiatică - echivalează cu o întoarcere în întunericul primordial, în Noaptea cosmică. Ieșirea din pântece, ori din cabana întunecoasă, ori din "mormîntul" inițiatic echivalează cu o cosmogonie. Moartea inițiatică repetă întoarcerea exemplară în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
a existenței, la începutul absolut, când nimic nu era încă întinat, nimic nu era încă stricat. Pătrunderea în pântecele monstrului - sau "îngroparea" simbolică, sau izolarea în cabana inițiatică - echivalează cu o întoarcere în întunericul primordial, în Noaptea cosmică. Ieșirea din pântece, ori din cabana întunecoasă, ori din "mormîntul" inițiatic echivalează cu o cosmogonie. Moartea inițiatică repetă întoarcerea exemplară în Haos, pentru a permite repetarea cosmogoniei și pregătirea noii nașteri. Întoarcerea în Haos se verifică uneori în cele mai mici amănunte: este

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]