1,817 matches
-
însă avea să releve un păcat mult mai grav, contractat printr-un prost contact cu aproapele. Foarte mult timp, interesul pentru neamurile străine de Evanghelia lui Hristos n-a avut în spate decât un calcul politic. Dorința de convertire a păgânilor la religia oficială a Imperiului nu s-a remarcat decât rareori prin smerenie și inocență. Viziunea eshatologică din primele secole apostolice a fost absorbită aproape exclusiv în spiritualitatea monastică, dar nu și de agenda expansionistă a Bisericii imperiale. Creștinismul urban
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
the Bible calls election. Frederick William Robertson, Sermons Preached at Trinity Chapel, Brighton (1861) Iisus tocmai își prevestea moartea, vorbindu-le în șoaptă celor doisprezece apostoli. Urcau spre Ierusalim. Cu o săptămână înaintea pătimirii, Domnul știa că „va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat”. Prietenilor, între care zelosul Petru, Iisus le mărturisea că „fiii fărădelegii” îi pregătesc răstignirea. „După ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.” Evanghelistul Luca mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
the American Mind: a) traducerea adnotată, însoțită de o interpretare provocatoare, a dialogului platonician Republica, pe urmele lui Leo Strauss, care a teoretizat demersul în cartea lui din 1952, Persecution and the Art of Writing, Bloom se apropie de Platon „păgânul”, cel transmis de Al-Farabi și Maimonides printr-o manevră apropiată de ketman, pentru a înșela vigilența dogmaticilor; aici se găsește una din cheile ezoterismului imputat deopotrivă lui Strauss și discipolilor săi; b) traducerea comentată a lui Émile, de Rousseau; în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și se gîndea că dincolo de acea poartă începea drumul spre ținta răzbunării sale, deși deocamdată era el însuși împins din urmă, în timp ce se îndrepta spre țelul său fatidic; cînd se gîndea, de asemenea, că o hoardă de pirați sălbatici, de păgîni neomenoși îl mînau din urmă, slobozind asupră-i blestemele lor infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o plajă neagră, mușcată de vreo furtună, ce nu izbutește să-i clintească stîncile de la temelie. Dar astfel de gînduri nu-i tulburau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o treabă foarte curată și, aș putea spune, extrem de nobilă, dulgherule. Sau te pomenești c-ai prefera să lucrezi în lut? Ă în lut, domnule? în lut? Păi, lutul e noroi. Să lăsăm noroiul, curățitorilor de șanțuri, domnule căpitan! Ă Păgînul!... Ce tot strănuți atîta? Ă Oasele astea cam lasă praf, domnule căpitan. Ă Atunci, ia aminte: cînd o să mori, ai grijă să nu te-ngroape sub nasul celor vii. Ă Cum ați spus, domnule? A, da... Cred și eu. Da
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jumătate goală, v-ați fi aplecat peste bocaport, l-ați .fi putut vedea tîrîndu-se, gol pînă la brîu, prin mîzga aceea unsuroasă și jilavă, întocmai ca o șopîrlă în fundul unei fîntîni. Și chiar asta se dovedi a fi pentru bietul păgîn cala: o fîntînă sau mai degrabă o ghețărie, căci, deși nădușit de căldură, se alese cu o răceală zdravănă, urmată de friguri, care, după cîteva zile de chinuri, îl țintuiră în hamacul lui, ducîndu-l pînă-n pragul morții. Ce-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
foc pentru ultima oară, înainte de a-l căli, îi strigă lui Ahab să-i aducă aproape butoiul cu apă. Ă Nu, nu! exclamă Ahab. Nu în apă! în moarte vreau să-l călești! Hei, Tashtego, Queequeg și Daggoo! Ce ziceți, păgînilor? îmi dăruiți un pic din sîngele vostru, ca să călesc acest vîrf de harpon? Și ridică în aer harponul. Trei capete negre îi răspunseră, într-un glas: Ă Da! Și trei înțepături fură făcute în carnea păgînă, iar vîrful harponului menit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ține bine, domnule? Ă Destul de bine. Dar ia spune-mi, ești și antreprenor de pompe funebre? Ă Sînt, domnule. I-am făcut coșciugul ăsta lui Queequeg, dar acum m-au pus să-l transform în altceva. Ă Ce fel de păgîn nemernic și ahtiat de cîștig ești, de faci într-o zi picioare, a doua zi coșciuge ca să le vîri înăuntru, iar a treia zi colace de salvare din aceleași coșciuge? Ești la fel de lipsit de principii ca și zeii și bun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Toma cu o Întrebare: „Cu ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena Îi Încurajează pe apostolii Îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor, care nu-i vor cruța: dacă Isus Însuși n-a scăpat viu, cum vor scăpa ei? La rugămintea lui Petru, ea le destăinuie convorbirile secrete cu Isus. Din păcate numai primul răspuns ni s-a păstrat, o bună parte din
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Înviat pentru Îndreptarea/justificarea noastră”. Rom. 8,32, pasajul cel mai concludent: „[Dumnezeu], Cel care nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a Dat/predat (paredoken) pentru noi toți”. În Mt. 20,19 - „ei Îl vor preda păgânilor” -, oamenii iau locul lui Dumnezeu. Gradul cel mai avansat de tehnicizare a termenului apare În contextul faptei lui Iuda, caracterizat ca ho paradidous, „cel care a predat”. Ancheta de mai sus, susceptibilă a fi Îmbogățită, ne conduce spre o serie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iată contextul teologic: Dumnezeu-Tatăl este „atoatețiitorul”, adică El penetrează toate entitățile universului, atât ființele animate, cât și inanimatele, atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, În schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se Împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „Înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc Împotriva Fiului: se subînțelege, ei pot
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se Împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „Înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc Împotriva Fiului: se subînțelege, ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, Întrucât aceștia păcătuiesc Împotriva Duhului Sfânt. În viziunea lui Origen există așadar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Gravitatea păcatului, la Origen, se probează În funcție de conștientizarea sau posibilitatea ființei de a conștientiza păcatul. O pisică, ființă animată, dar irațională nu poate păcătui Împotriva Fiului sau a Duhului, postura ei ontologică fiind foarte modestă În raport cu ființa umană. La fel, păgânul netrecut prin taina majoră a botezului nu are capacitatea „gnostică” necesară pentru a-și asuma păcatul comis față de Fiul. Numai creștinul, adică ființa umană completă, realizată spiritual, posedă conștiința și discernământul necesare perceperii păcatului său. Prin urmare, numai el, păcătuind
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Eu [sunt] În Tatăl”. Fariseii Îi depășesc În incredulitate și obrăznicie pe descântătorii lui Faraon, pentru că aceștia recunosc, În cele din urmă, „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15) În săvârșirea minunilor (cele zece plăgi). Fariseii Însă, căpoși, nu cedează defel. Păgânii/egiptenii se dovedesc așadar superiori, Întrucât sunt mai deschiși către Duh decât evreii. Ei se consideră Învinși de minunile săvârșite de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii din pustie; fariseii din vremea lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul episcop se Înhamă la o analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează Întrebarea: ce nu este păcat Împotriva Sfântului Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază Împotriva Duhului, fără să-L cunoască, pot fi considerați pe veci osândiți? Nu, răspunde el, fiindcă oricând aceștia se pot converti și boteza, iar prin botez, primind Duhul Sfânt, devin curați ca lacrima. Cazul iudeilor: și aceștia, cum
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ne aflăm În plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat ca fiind o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost realmente o victimă a mașinăriei creștine vreme de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
le prindă. Femininul, extrem de sugestiv, mathetria, nu apare decât În acest text. Apocrifa e tradusă În C. Bădiliță, Evanghelii apocrife, Polirom, Iași, 2007, ed. a IV-a. Obiceiul grecesc de a mânca pe pat, Într-o rână. Luca scrie pentru păgâni, obișnuiți cu acest fel de a sta la masă. Dar obiceiul pătrunsese și la evreii elenizați din vremea lui Isus. Poziția lui Isus la masă anticipează Întinderea cadavrului pe piatra din mormânt. O veche tradiție, reluată În Evanghelia arabă a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
aduce cu un basm și, de altfel, ardeleanca a scris și basme propriu-zise. Un alt timbru prezintă legendele din volumul Țara Moților, cu sorgintea în istorisirile fantasmagorice ale băieșilor de la minele de aur din Munții Apuseni. Cu infiltrații de fantastic păgân, atmosfera e aceea a unui mediu stăpânit de forța anihilantă a superstiției. SCRIERI: Scrisori către eleve, Sibiu, 1900; Poezii, Arad, 1905; Doina, Arad, 1912; Poezii, Cluj, [1927]; Țara Moților, pref. autoarei, Arad, 1928; Povești, Arad, 1940; Țara Moților, Timișoara, 1976
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
pe care se presupune că au pus piciorul primii pelerini veniți pe vasul Mayflower În 1620, cei care au fondat apoi colonia Plymouth. Cuvîntul englezesc este heath „buruiană, cîmp necultivat“. Un alt cuvînt foarte des Întrebuințat de Hardy este heathen, „păgîn“. Cuvîntul de la mijlocul ultimului vers din fiecare strofă a imnului Statelor Unite (O’er the land of the free and the home of the brave), care marchează cea mai Înaltă notă a melodiei. Saluki - ogar persan, cu o siluetă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept... Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb, Picioarele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
gîndu-i și anii îi adună, Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună, Și peste capu-i sboară un alb ș-un negru corb. {EminescuOpI 99} Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân, Și veacuri înainte el șede-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele în piept. {EminescuOpI 100} POVESTEA CODRULUI Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
timp își spuse în sinea lui: „Eu nu poftesc mărire pentru mine, ci vreau să ajung episcop ca să construiesc un ultim bastion în această țară care caută să proscrie credința creștină. Numai eu sunt în stare să mă lupt cu păgânii aceștia vicleni...” CAPITOLUL II Douăzeci martie Vreme rea. Ploaie. A fost încercat armamentul. Praful de pușcă a fost depozitat în cotețele șoimilor. Douăzeci și unu martie Stropi de ploaie. S-au ridicat trei case pe pământurile de la castel. Douăzeci și doi martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
m-am tot gândit la primejdiile prin care a trecut Sfântul Pavel în călătoriile sale de propovăduire. „Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare” scrie apostolul. Toate acestea pentru a răspândi învățăturile Domnului printre popoarele păgâne. Întocmai ca și Sfântul Pavel, nici eu n-am să preget „în privegheri adeseori, în foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stăvilească străduința de a preschimba Japonia într-o țară a Domnului? De ce încercau să mă împiedice? În clipa aceea mi-am adus aminte de Sfântul Pavel care a intrat în vrajbă cu ceilalți apostoli din Ierusalim pentru că le-a propovăduit păgânilor cuvântul Domnului. Până și Sfântul Pavel a fost împiedicat, ocărât și batjocorit de către frații lui creștini. Mai marii Bisericii din Ierusalim au socotit că Sfântul Pavel n-avea nici o chemare pentru apostolat și chiar l-au învinovățit pentru că a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
propovăduire... e la fel ca o bătălie. Eu mă războiesc cu Japonia. Misionarul seamănă cu un luptător ce nu trebuie să se teamă că va muri pentru Dumnezeu. Apostolul Pavel n-a pregetat nici o clipă să-și verse sângele pentru păgâni. Propovăduirea nu înseamnă să predicăm despre iubirea lui Dumnezeu în mănăstiri și în locuri călduțe și însorite. — Așa e, zise episcopul înțelegând împunsăturile lui Velasco. Și eu sunt de părere că munca de propovăduire seamănă cu o bătălie. Dar precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]