948 matches
-
frunze, punem un sos făcut dintr-o cană de supă, o cană de vin alb, o lingură de bulion, sare și piper. Acoperim vasul și-l dăm la cuptor. Înainte de servire se mai toarnă deasupra un sos făcut dintr-un păhărel de vin, un păhărel de țuică, o lingură de bulion și verdeață tocată fin pentru decor. Se servește cu piure de cartofi și un vin roșu dulce și aromat. MEDALION DE CĂPRIOARĂ 2 kg. de spate de vită, patru cepe
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
făcut dintr-o cană de supă, o cană de vin alb, o lingură de bulion, sare și piper. Acoperim vasul și-l dăm la cuptor. Înainte de servire se mai toarnă deasupra un sos făcut dintr-un păhărel de vin, un păhărel de țuică, o lingură de bulion și verdeață tocată fin pentru decor. Se servește cu piure de cartofi și un vin roșu dulce și aromat. MEDALION DE CĂPRIOARĂ 2 kg. de spate de vită, patru cepe, doi morcovi, două legături
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
sortul în brâu și cu făcălețul în mână, făcând încă o mămăligă caldă pentru omul ei întors de la câmp și, după ce ospătează amândoi, lapte cu mămăligă, pâine și șuncă gustoasă, plăcinte calde, mai stau la o vorbă, măi beau un păhărel de țuică și ronțăie mere. Moș Gheorghe își face o țigară, răsucind tacticos tutunul în foaia de ziar “Scânteia”. Se sfătuiesc amândoi ce să semene la anul pe pământul de colo, de dincolo, de pe deal, din vale, de pe șes, apoi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
se întoarce: "Nu e niciun caviar în frigider." "Cum așa? M-au asigurat că-l păstrează pentru mine în frigider. Cine mi-a mâncat caviarul?" Cei doi paznici se lovesc cu palmele peste coapse: "Caviar, așa ceva nu merge fără un păhărel de vodcă!" Se distrează ca niște smintiți. Își aduc de la bufet un borcan de caviar, "pe cheltuială umanitară", și încep să se îndoape, râzând cu gura plină și ridicând paharele în sănătatea ei. Niște monștri! De cum vine soțul ei, îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tensiune înaltă, nu le lăsa militarilor timp să răsufle. Sovieticii înmulțeau provocările și "protestele", cu caracter de ultimatum, contra unor infracțiuni imaginare. Dar, când ajungea la șeful de gară, universul locotenentului devenea altul. El și Constantin se așezau dinaintea unui păhărel, Lillișu și Caterina tricotau, iar Nel, la picioarele lor, pe covor, nu obosea să aleagă și să aranjeze pietricelele în cutie. Ziua, spre apusul ei, lăsa să pătrundă în cameră umbrele care se înstăpâneau mai întâi peste colțuri, apoi înaintau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
te vâri până-n gât în întrebări, ca, de exemplu, să afli dacă Lillișu e într-o dispoziție mai bună sau mai știu eu ce! Nu, te porți de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Și pe urmă, îți torn un păhărel, iar tu te apuci, în cel mai firesc mod din lume, să ne povestești vizita ta la Pisa, și ne vorbești despre sculptorul ăla care te-a impresionat în adolescență, cum îl chema?" "Giovanni Pisarro..." "Bun, Giovanni, și o să vezi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mână, pregătit de atacul ultimului vers ori al ultimei fraze însăilate într-o poveste lentă sau amețitoare. Mereu am fumat de plăcere, îmi plăcea să savurez în liniște o țigară sau două, asortate unei cești de cafea sau a unui păhărel de coniac bun. Mai relaxant și ajutător gândirii libere e să stai răstignit într-un fotoliu fie în camera ta, fie în aer liber seara pe răcoare, să fumezi o țigară în liniște numai tu și gândurile tale! Sublimul acestui
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ortacii săi. — La Sfântul Petru, ce, nu cunoști locurile? Doar ai mai făcut drumul acesta! — De ce nu călărim atunci mai departe? Întrebă un altul. Am putea Înnopta la călugări, În loc să stăm aici În frig. și-am găsi acolo și un păhărel de vin! — Cine ți-a spus că mergem la mânăstire? se răsti Hugo. Tare-ai mai vrea să mănânci și să dormi bine și să iei banii stăpânului fără să faci nimic! — Ca să fac ceva trebuie să știu ce, ripostă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu erau pentru ei decât niște jocuri în care se întreceau, nu au depășit niciodată prietenia și res- pectul pe care și-l purtau atât unul altuia, cât și celorlalți interpreți. Cristi chiar stătea de vorbă cu fiecare la un păhărel, încercând să învețe cât mai mult, furând intonații sau expre- sii faciale, analizându-le fiecare notă, fiecare ridicare din umăr, văzând dacă se potrivește și cu ridicarea vocii, notând ce-i place publicului, la ce exultă oamenii, pe ce chei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și Cristi, auzindu-l de la distanță pe Pribeagu cum se vaită de bani. Nu râdeți, bine că am scăpat toți... Păi, asta-i bine ! — Dacă rămâneam doar eu, plăteam singur întreaga despă- gubire, vă imaginați ? Capitolul 5 Berlin, 1931 — Un păhărel ? îl întreabă Pribeagu pe Cristi, din ușa compartimentului, făcând cu ochiul spre vagonul-restaurant. — Nu, Sachi, mersi. — Sigur, domnișorule Cristian ? — Sigur, îi răspunde sec. — Sigur, sigur ? Dacă-ți spun, nu mă mai înnebuni atât. — Eu mă duc, mai ales să văd
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
datorie, cu capetele în pământ. Pentru ei municipalitatea a dat o ordonanță ca toate cârciumile să întocmească liste cu bețivii care le frecventau și să le facă publice apoi, afișându-le în vitrine. Astfel, ei nu aveau voie decât câteva păhărele, orice excepție și barurile ar fi fost amendate, iar nume celebre de artiști sau politicieni s-au regăsit pe foile expuse, pentru a fi luați în derâdere. Dar nici această lege, nici alte strădanii ale primăriei nu au făcut ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de teatru și mi-am rugat prietenii să colaboreze la această rubrică, Matei Călinescu, Țepeneag etc. De altfel, atunci au apărut și primele cronici elogioase despre teatrul lui Eugen Ionescu. Stancu a încercat o dată, la el în birou, la un păhărel de whisky, să aducă indirect vorba de excluderea lui Carandino de la cronică, vorbindu-mi patetic și îndelung despre suferințele atroce îndurate de acesta în temnițele staliniste. Fusese ultimul redactor-șef al Dreptății lui Maniu și se pare că fusese arestat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zâmbete; "jumări" ca la București, sardele de Lisa și măsline marinate idem, și un puiu fript tot așa; numai prețul nu-i ca la București; ci e cu mult, cu mult mai scump; pentru această puțină mâncare și pentru câteva păhărele de vin plătim 7 lei. Ne întoarcem, ne culcăm în cerdac în culcușul pregătit de moșneag, dar dormim rău; sudoarea din timpul zilei mă învăluie ca o pânză de răceală. Ionică doarme afară, în șură, și din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Teodorescu: „Și feciorul de-mpărat, fiind logodit, a plecat la vânătoare, ca să-și vâneze vânatul de nuntă, după legea domnilor ș-a împăraților”. Din scenariul împărțirii cerbului în construcția gospodăriei un element definitoriu este paharul ceremonial: „Cu ungheaua lui/ Făcea păhărele;/ Și cheamă boieri cu ele/ Să le cinstească,/ Cruciș, curmeziș/ De la naș la fin/ De la fin la naș” (Dobrogea). Răspunsurile la chestionarele lui N. Densușianu confirmă sorgintea folclorică a acestui motiv, căci „paharul de zile mari” este păstrat cu multă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fata de măritat devine ea însăși sursa vitală prin care se actualizează Creația. O explicație erotizantă a plânsului cosmogonic se află într-o colindă din Sorocii, Basarabia: „Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă/ Și le varsă’n păhărele/ Și le toarnă’n sân la pele,/ Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu dispare nici aici, izomorfismul femeie - pământ sugerând ploaia aducătoare de belșug în trupul gliei, sub efectul hierogamiei Cer - Terra, al cărei model căsătoria
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
percepției ontologice au fost regenerate magic. Un alt animal puternic legat de principiul acvatic devine „masa mare” a nunții ce repetă hierofania cer - pământ: „Bourel, din carnea ta/ Mari boeri c-or ospăta;/ Bourel, din coarnele tale/ Face-aș mândre păhărele,/ Ș-aș bea la masă cu ele!” (Tudora - Suvorov). Transformate din suport al leagănului fetei în recipiente comensuale, coarnele implică „un procedeu de anexiune a puterii prin luarea în stăpânire magică a obiectelor simbolice. Cornul, osul frontal cu coarnele bovideului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiind tocmai convertirea cornutei într-o gospodărie mitică: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili-s-ar curți cu ea;/ Buhor din coarnele tale/ Face-aș dalbe păhărele,/ S-or cinsti boieri cu ele/ Rar, mai rar la zile mari” (Dobrogea). Locuind în pielea (învelirea neofitului în aceasta este practicată în multe inițieri din lume) și în oasele animalului, cum se întâmplă în colinda dulfului de mare, se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o „împărtășanie” totemică ce identifică omul cu animalul: „Buhor, capul ți-or tăia,/ Buhor din carnea ta/ Ridica-s-ar nunți cu ea./ Buhor din pelceaua ta/ Șindrili- s-ar curți cu ea;/ Buhor din coarnele tale/ Face-aș dalbe păhărele,/ S-or cinsti boieri cu ele/ Rar, mai rar la zile mari” (Dobrogea). Locuind în pielea și în oasele animalului, cum se întâmplă în colinda dulfului de mare, se realizează transferul magic prin contagiune, tinerii devin animalul mitic însuși, iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-mi tulburi cusătura”/ (...) Cerbule, cu carnea ta/ Mi-or ridica nuntiță;/ Cerbule cu oasele/ Mi-or dulgheri casele,/ Cerbule cu sângele/ Mi-or zugrăvi casele./ Cerbule cu pielea ta/ Mi-or înveli căsuța;/ Cerbule cu unghiile/ Mi-or face păhărele/ Și-or bea boierii cu ele” (OstrovTulcea). Esență a vitalității și forței, oasele și sângele protejează cuplul virtual prin magia unei „locuințe” constituite din însuși animalul mitic. Prin adăugarea ciutei la fauna inițiatică avem o nouă dominantă selenară, dat fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fost foarte greu. Și din pricina unei note slabe nu-i da voie în oraș. Și atunci Nae Jindiceanu se ducea la școală și-l cerea la un ofițer și-l lua în oraș. Și la restaurantul Rățoi, îi da un păhărel de țuică, o jumătate de vin și mâncare cât a poftit. Îl ducea acasă la el și-l lăsa până la ora hotărâtă, când îl lua și-l ducea la școală și acolo îi mai da și 30-40 lei. Cine mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am scăpat într-un fel de „lecțiile maestrului”, de indicațiile prețioase, care la final se întorceau tot împotriva noastră. Mai neplăcute au fost plimbările prin ploaie la orele de masă. La masă, ne întâlneam cu toții, discuțiile se prelungeau la un păhărel, dat cu zgârcenie de Mișu, „parcă-i tremura mâna”, vorba lui Dascălu. Deși avea băutură din belșug, oferea cu zgârcenie și numai sortimentul nedorit. Timpul a fost mai mult nefavorabil, era toamnă cu ploi frecvente, am muncit mult și bine
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
auzit că noi urcaserăm în acea dimineață din orașul Victoria și ne pregăteam să coborâm înapoi spre casă, de admirație pentru noi, Domnul a scos din rucsac o palincă de caise, foarte bună și ne-a servit cu câte un păhărel, spunându-i soției sale că așa ar vrea să fie și el.... Dar anii au trecut și acuma nu mai pot să urc pe munți, doar dacă o să mă operez la genunchi, toate acestea mi se trag de la vara anului
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
crede el despre Emanoil Bucuța, ca și despre analistul, cam cu anasâna, al zbuciumului acestui om și prieten. Am dinaintea mea, pe un petec de foaie groasă de ambalaj aflată la Îndemâna mediumului și scris cu creionul, abia ținând pas cu păhărelul prea grăbit de pe masă, mesajul de pe cealaltă lume al taumaturgului din a nu știu câta dinastie egipteană, la curent cu măruntele mele Îndeletniciri memorialistice de pe aici: „Bucuța a fost un om care a vrut să Înfrunte legea naturii. A suferit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a asigurat că nu vom păți nimic cînd vom ajunge la destinație, În Antofagasta. Ne-a lăsat să dormim În cabina unui ofițer aflat În permisie și, În noaptea respectivă, ne-a invitat să jucăm canastă și să bem un păhărel. După un bun somn de recuperare, ne-am trezit și am participat din toată inima la ceea ce se numește „măturile noi curăță bine“. Ne-am pus pe muncă cu mare sîrg, hotărîți să ne plătim prețul călătoriei, cu tot cu dobîndă. Spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ridicat ancora și, pe ritmurile unui cîntec popular, cargoul uman s-a Îndepărtat de țărm; lumina palidă a lanternelor pe care le aveau la ei le dădea un aer fantomatic. Am mers acasă la dr. Bresciani să mai bem un păhărel și, după ce am mai stat la povești o vreme, ne-am culcat. Vineri era ziua plecării, astfel că de dimineață le-am făcut o vizită de rămas-bun pacienților și, după ce am făcut cîteva poze, ne-am Întors cu doi ananași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]