2,791 matches
-
Anotimp > NOCTURNĂ Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nocturnă Cuvintele șchioape se dizolvă când Lusciana cântă pădurea ascultă ceața aleargă din lumină spre vârfuri albite de anotimp încremenite într-o liniște păianjenul se plimbă pipăind nestingherit nervurile frunzelor nici fluturele nu știe în zbatere doar o zi va mai trăi se scaldă lumina în nocturnă toți se ascund în joacă sub frunză sub scoarță sub aripă doar visul rămâne în plină discrepanță
NOCTURNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342536_a_343865]
-
ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc buni pe cei ce le fac” (Romani 1:25, 26-a, 27- 32). Pe neoameni îi găsești în toate locurile, ca pe păianjeni... Vrei, nu vrei, păianjenul - neam de spion ce stă la pândă - este prezent pretutindeni: în case, în pivnițe, în grajduri, în palate și în bordeie. Ce păcat!... Nu lipsește - mai ales în zilele noastre întoarse pe dos - nici din biserici
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
sunt vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc buni pe cei ce le fac” (Romani 1:25, 26-a, 27- 32). Pe neoameni îi găsești în toate locurile, ca pe păianjeni... Vrei, nu vrei, păianjenul - neam de spion ce stă la pândă - este prezent pretutindeni: în case, în pivnițe, în grajduri, în palate și în bordeie. Ce păcat!... Nu lipsește - mai ales în zilele noastre întoarse pe dos - nici din biserici, lipit de pereți, de
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
la pândă - este prezent pretutindeni: în case, în pivnițe, în grajduri, în palate și în bordeie. Ce păcat!... Nu lipsește - mai ales în zilele noastre întoarse pe dos - nici din biserici, lipit de pereți, de tavane, de lămpi, de amvoane... Păianjenii au o lume aparte, un cerc al lor, înconjurat și apărat de fire multiple și otravă. Sunt tot felul de păianjeni; unii-s mai deschiși, alții de o culoare mai brună, unii-s mai otrăvitori, dar toți parcă-s azvârliți
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
ales în zilele noastre întoarse pe dos - nici din biserici, lipit de pereți, de tavane, de lămpi, de amvoane... Păianjenii au o lume aparte, un cerc al lor, înconjurat și apărat de fire multiple și otravă. Sunt tot felul de păianjeni; unii-s mai deschiși, alții de o culoare mai brună, unii-s mai otrăvitori, dar toți parcă-s azvârliți pe pământ să aducă groază în lume. Și mai ales pentru musculițele mici și neînsemnate, pe care, pândindu-le, le ucid
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
o culoare mai brună, unii-s mai otrăvitori, dar toți parcă-s azvârliți pe pământ să aducă groază în lume. Și mai ales pentru musculițele mici și neînsemnate, pe care, pândindu-le, le ucid fără milă. Oamenii se duc, dar păianjenii rămân să sperie și să continue să prindă în plasele lor prada... Păianjenii formează cercuri închise și vânează ocazia oarbă... Mi-e groază de păianjenii mai mici sau mai mari. Mi-e teamă de otrava lor... De aceea aștept sunetul
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
pe pământ să aducă groază în lume. Și mai ales pentru musculițele mici și neînsemnate, pe care, pândindu-le, le ucid fără milă. Oamenii se duc, dar păianjenii rămân să sperie și să continue să prindă în plasele lor prada... Păianjenii formează cercuri închise și vânează ocazia oarbă... Mi-e groază de păianjenii mai mici sau mai mari. Mi-e teamă de otrava lor... De aceea aștept sunetul vremurilor bune, doar cu oamenii lui Dumnezeu... Doamne, ce minune să fii om
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
mici și neînsemnate, pe care, pândindu-le, le ucid fără milă. Oamenii se duc, dar păianjenii rămân să sperie și să continue să prindă în plasele lor prada... Păianjenii formează cercuri închise și vânează ocazia oarbă... Mi-e groază de păianjenii mai mici sau mai mari. Mi-e teamă de otrava lor... De aceea aștept sunetul vremurilor bune, doar cu oamenii lui Dumnezeu... Doamne, ce minune să fii om! Să fii om după asemănarea lui Dumnezeu și să știi că ai
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
Poeme > Rasfrangere > TIMP Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului mâine voi avea o lingură din apa de ploaie, dar niciodată nu voi regreta neregretul setei ce doboară culorile compoziției de pe pânza păianjenului, și de asemenea bătaia vântului ce purta întristarea, care bătea întotdeauna înaintea vântului ce purta îndurarea, iar timpul era paralel cu perpendiculitatea vieții, ploaia s-a agățat de firele de ață care țes pământul și îmbracă universul din noi cu
TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340584_a_341913]
-
Și-am știut din nou să te iubesc, chiar din locul meu îndepărtat. PATRU ANI DE LUMINĂ Ciocolată amăruie-mi doreai Și mii nasturi de lemn, Cu săgeti obosite ținteai, Pictându-mi solemn. Și deodată... Ușile-s toate de vată, Păianjeni spirală, Iar lumea mea toată-i purtată, De păsări de seară. Vagoane goale de carton, Ferestre îndepartate, Strigăte de om, Vișinii în noapte. Și în leagăn nocturn, Stele într-un vapor infinit, Îl vor pe Saturn, Vis de izvor neîmplinit
POEME GRENA de ANDREEA CRISTINA VÎRLAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340591_a_341920]
-
rog, mai în amănunt, și domnului secretar despre ce este vorba, domnia sa nefiind, până acum, la curent cu toate cercetările noastre... - Pe scurt, domnule secretar, este vorba despre folosirea feromonilor în declanșarea agresivității insectelor, a unor reptile sau alte artropode: păianjeni, scorpioni, miriapode toate deținătoare de veninuri și ale căror mușcături ori înțepături devin letale în cel mai scurt timp. Experimentele au demonstrat că nu se poate interveni cu nimic, în mod oportun, pentru stoparea atacurilor, prin urmare, o armată, spre
INCREDIBILELE AATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341148_a_342477]
-
la prima vedere, dar nu și dacă reflectezi la ce a vrut să spună ea a cărei intenție este de a deconspira sensul veridic al unui secret, și anume secretul care poate fi ținut, nu răspândit!: “car viața în pumni”, “păianjenul de iarbă/ țese înger cenușiu/ sub aripi/ ascunde secretul”. Legat de vocabular și expresivitatea redării nuanțelor, limbajul Anei are un farmec aparte și este presărat cu discernământ, asemeni unui condiment care dă gustul rafinat unei mâncări: “semnele de punctuație ale
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
un dumnezeu în nori de făină. De-a lungul primei jumătăți de oră nu se rostește nici un cuvînt, pînza freamătă de viață și sunete. Sînt așternute poveștile dimprejurul poveștii, Bruegel însuși (Rutger Hauer) stă în iarbă și privește pînza unui păianjen și știe că așa va picta, ca un păianjen, geometric, precis. Începe să umple pînza gri, dominată de moara de pe stîncă în care trosnesc roțile uriașe de lemn, știe deja unde va pune copacul vieții și unde cercul negru al
Stagiunea de vară [Corola-blog/BlogPost/100061_a_101353]
-
primei jumătăți de oră nu se rostește nici un cuvînt, pînza freamătă de viață și sunete. Sînt așternute poveștile dimprejurul poveștii, Bruegel însuși (Rutger Hauer) stă în iarbă și privește pînza unui păianjen și știe că așa va picta, ca un păianjen, geometric, precis. Începe să umple pînza gri, dominată de moara de pe stîncă în care trosnesc roțile uriașe de lemn, știe deja unde va pune copacul vieții și unde cercul negru al morții, și cum își va duce Isus crucea, și
Stagiunea de vară [Corola-blog/BlogPost/100061_a_101353]
-
un dumnezeu în nori de făină. De-a lungul primei jumătăți de oră nu se rostește nici un cuvînt, pînza freamătă de viață și sunete. Sînt așternute poveștile dimprejurul poveștii, Bruegel însuși (Rutger Hauer) stă în iarbă și privește pînza unui păianjen și știe că așa va picta, ca un păianjen, geometric, precis. Începe să umple pînza gri, dominată de moara de pe stîncă în care trosnesc roțile uriașe de lemn, știe deja unde va pune copacul vieții și unde cercul negru al
Noul TIFF de Sibiu [Corola-blog/BlogPost/100058_a_101350]
-
primei jumătăți de oră nu se rostește nici un cuvînt, pînza freamătă de viață și sunete. Sînt așternute poveștile dimprejurul poveștii, Bruegel însuși (Rutger Hauer) stă în iarbă și privește pînza unui păianjen și știe că așa va picta, ca un păianjen, geometric, precis. Începe să umple pînza gri, dominată de moara de pe stîncă în care trosnesc roțile uriașe de lemn, știe deja unde va pune copacul vieții și unde cercul negru al morții, și cum își va duce Isus crucea, și
Noul TIFF de Sibiu [Corola-blog/BlogPost/100058_a_101350]
-
atenție, un plic, o cunoștință, poate și pentru că speranța de viață e mai scăzută și economisim timp, în Marea Britanie aștepți cuminte, acasă, scrisorile cu vești. Nu pisezi oamenii la cap inutil. Ni se propun niște case, cele mai multe păstrează pânze de păianjen din romanele lui Dickens. Peste tot mochetă, tapet și robinete separate pentru apă caldă și rece. Deprimă mai rău ca ploaia. Ne oprim la două, dintre care una peste drum de o firmă de pompe funebre. Bunică-mii i-ar
M-am măritat cu un britanic, iar soacră-mea a venit la nunta din România cu o declarație de război: „Cu mâncarea pe care ai servit-o tu salvam de la foame un sat din Africa” () [Corola-blog/BlogPost/337690_a_339019]
-
el mișcarea e folosită ca un instrument de scuturare de gânduri gesturi obișnuințe atașamente uite ulciorul cu apă vie din izvorul plinătății ești dispus să bei și apoi să mă privești în ochi să-mi spui dacă în pânza de păianjen a teatrului tău de control încape încă o muscă sătulă de durere contrafăcută de rolul de păcălici de acțiunea minciunilor de a paște pe câmpul valorilor tot atât de făcute în mințile bogate ale oamenilor apelez la tăcere și greața nu întârzie
SINGURĂTATEA CELULELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344451_a_345780]
-
se coboară în lumea celor vi. Puternică năluca, corabie diafana, un sâmbure uitat, dar roditor, oglindă ne vorbește într-o urna uitată, adormita în decor. Sunt o năluca a tenebrelor ce urlă iar capul meu respira în atom, sunt un păianjen cățărat pe dunga sunt o iluzie, sunt simplu zvon. Cu îngeri tineri ce zâmbesc având opaiț în mână, prin umbrele trecutului din noi tu caldă dimineață peste noapte bună acoperi strigatul rănit și ploi. Referință Bibliografica: O iluzie / Petru Jipa
O ILUZIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343824_a_345153]
-
rău, ia seama, te ferește Precum de fulger când izbește flama. Alungă-l să n-apuci să-i vezi arama, La câte-s rele te ademenește. La vorbele deșarte nu lua seama, Minciuna-i pulberea care orbește Ca plasa de păianjen, te smintește, Numaidecât se prinde ca și scama. Ele te -ndeamnă la porniri trufașe, La-nșelăciuni, la furt, la gând de sânge, Și toate fac durerea să se-ngroașe, Rușine, boală, chinuri a se strânge Și gândul morții suicide, lașe
A DOUA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342795_a_344124]
-
vă servesc la masă, Cupa de fericire! Am tocmit să vă cânte Ciocârlia codrilor, Suflet să vă încânte Cu trilul molipsitor! Rochie de mireasă Iau din petale de flori Că, e mai răcoroasă Pentru-ai dragostei fiori. Voal îmi țes păianjenii, Cu fir cât mai subțire. Să mi se vadă ochii În globuri de safire. Mănuși de domnișoară Și proaspătă mireasă, Din flori de primăvară Pun lăcuste să-mi țeasă. Cu roua de pe frunze În mii de diamante, Îmi spală buburuze
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
nu fusese curățată sau spălată niciodată. Pe alocuri se vedea mult scrum și chiștoace de țigară. Undeva se puteau observa și vreo două trabuce stinse și strivite de o talpă de încălțăminte bărbătească. Pe pereții murdari și zgâriați se vedeau păianjeni, care leneveau împărătește pe pânzele lor. Unul dintre ei era la câțiva centimetri distanță de ea și un șobolan, ce era la un pas de ea se mișca pe loc. Puțin mai în colo era o măsuță și trei scaune
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
de bandă adezivă o împiedica. Privi nodurile marinărești ale sforii, se gândea cum să le desfacă, dar vedea bine că pentru ea părea imposibil, deoarece nu ar fi avut habar, nici dacă ar fi avut mâinile libere. Observând din nou păianjenul care era aproape de ea și șobolanul care se mișca întruna, sentimentul de silă îi cuprindea sufletul. Începu să scoată din gât niște sunete ascuțite, mișcându-și capul de la stânga la dreapta, ca și cum ar fi vrut să spună nu. Tot mișcându
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
lovească spatele de perete, începându-și mișcările din față în spate, mult timp, fără să fie conștientă de faptul că o durea din ce în ce mai tare. În timp ce își lovea spatele, disperată, până la urmă îi căzu căciula de pe cap. Putu să vadă că păianjenul ce era aproape de ea, se mai îndepărtase puțin și șobolanul nu mai era -se ascunsese undeva -crezu ea. Se bucură'' că măcar scăpase de el. Începuse să plângă pentru că își aduse aminte de soțul ei Tică, cum îl lăsase s-
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
știu nici acum că n-am fost în stare să fiu tânăr ram cu frunze-n duium, sau baremi o floare. ******* Ce cânt teleleu aud uneori în carne și-n sînge, când sufletul meu pe triste viori în inimă plânge. ******* Păianjeni de dor pe inima mea țes raze de aur, dar oricât ei vor să pară că-i stea, ea-i ochi de balaur. ******* În sufletu-mi blând în care-acum iar speranțele ară, se-aude cântând din fluier solar a ta
ŢĂNDĂRI VIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343298_a_344627]