8,329 matches
-
vrea să spun, dar sunt prea tulburat ca să articulez un singur cuvânt. Indienii cu torțe s-au apropiat tăcuți și acum fac cerc în jurul gropii deschise. În mijlocul lor își taie drum un tânăr cu gâtul lung, în cap cu o pălărie de paie ruptă, cu trăsături ca ale multor oameni de aici, din Oquedal, vreau să spun tăietura ochilor, linia nasului, desenul buzelor, care seamănă cu ale mele. — Nacho Zamora, cu ce drept te-ai atins de sora mea? spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel puțin cred că avansez, dar îmi lipsesc punctele de referință. Iată că pe-linia dintre mine și Franziska se profilează niște umbre: sunt niște bărbați îmbrăcați în paltoane și cu pălării pe cap. Mă așteaptă. Oare cine sunt? Când m-am apropiat suficient de ei, îi recunosc: sunt de la Secția D. Cum de au rămas aici? Ce fac? Credeam că-i suprimasem și pe ei când am suprimat personalul tuturor serviciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
stătea o femeie la vreo treizeci și cinci de ani. Era vizibil mai înaltă decât domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe și, deși mai slabă decât Mma Ramotswe, părea mult mai solidă, având bicepși conturați și picioare bine-făcute. Pe cap purta ditamai pălăria roșie, uzată, și avea un halat albastru peste rochie. Purta pantofi confecționați dintr-o piele curios de lucioasă, aproape ca pielea lăcuită din care se fac pantofii de dans. Domnul J.L.B. Matekoni își drese glasul pentru a-și face cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întâmplat, dar nu putea să exprime acest lucru în cuvinte și nu-și putea explica cum de știe ce s-a întâmplat. CAPITOLUL ZECE Copiii sunt viitorul Botswanei Menajera impulsivă a domnului J.L.B. Matekoni stătea degeaba la ușa bucătăriei, cu pălăria ei roșie, ponosită așezată neglijent pe cap, gata-gata să-i cadă. Starea ei de spirit se înrăutățise de când stăpânul îi dăduse veștile acelea tulburătoare și își petrecea fiecare clipită gândindu-se cum să evite catastrofa. Slujba pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini; un camion schimbă viteza zgomotos pe drumul către vechiul teren de aterizare. Menajera zâmbi și-și împinse pălăria pe spate. Unul dintre amanții ei ar putea-o ajuta. Știa cu ce se ocupă și știa că are o îndeletnicire periculoasă. El ar putea să se ocupe de Mma Ramotswe, iar ea, în schimb, i-ar oferi atențiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întrucâtva pe client. Iată un semn bun. Nu toată lumea știe cum să facă un client să se simtă confortabil și faptul că Mma Makutsi își alesese cuvintele cu grijă era de bun augur. Domnul Badule nu-și mai strângea borul pălăriei cu atâta putere ca la început și se așeză mai comod în fotoliu. — Sunt foarte îngrijorat de ceva timp, mărturisi el. În fiecare noapte mă trezesc în toiul nopții și nu mai pot să adorm la loc. Stau în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Tot ce mi se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
colț, Mat bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de-i pocnesc oasele de podea. Am o pornire să-l ridic, dar dup-aia îmi spun că nu se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Te uiți și nu-i vezi, nu-s, deși sunt în proximitatea ta. Ăștia te-aruncă-n paradox direct de pe laviță, îți trag rogojina de sub picioare și se zgâiește la tine abisu’. Da’ se poate? Te uiți în ochii lor ca-n pălăria fără fund a sperietorii de ciori? „Ptiu, numa’ tu să fii ca tine...” cum stupesc muierile de la țară când îs cu burta la gură și le iese-n cale câte-o urâtanie sau un șontorog. - Și noi, Voievoade? Noi? - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
săturat de el, nu mai știe ce face, dar e scump. Nici să-i plătească îngrijitoare nu-și permite. Uneori Hausser scapă, fuge pe poartă, merge prin oraș sprijinindu-se-n baston, cu niște crenguțe ofilite la butonieră și la pălărie. „Eu am găsit leacul nemuririi”, te-oprește și te prinde de mânecă. „Așteaptă, nu pleca. Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în sucul lor, dacă înghiți coajă pisată, colocasia cu mustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
goale, și ciocănesc în perete să-i întreb pe omuleți cum e la ei, dacă e cald și plouă, dacă au câini mici și pere și mai mici și prune. - Aseară am vorbit iar cu omuleții, a venit cel cu pălărie și m-a salutat, pe urmă i-a chemat și pe ceilalți, i-am zis lui Sorin la dude. Mi-au arătat clopoțelul care-i adună pe toți. Știi cum sună? Parcă nici nu-l auzi, sună așa, în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pauză de dispreț superior - „n-ai ce vorbi, e un personaj absolut dubios, ai văzut ce-a îndrăznit să spună?”. În Aulă, soția lui Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie cu mai mulți luceferi și-un Car Mare la scară redusă, o îngereasă cu față ovală, cu coamă bogată, brună, călare pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
băut Cola și am mers și la jocuri mecanice. La jocuri am mers aproape o săptămână, îmi place mai mult ăla de strategie, dar și ăla de mașini, acolo sunt chiar bun, am viteză. Nu văd colecția de mantouri și pălării la care mă așteptam, așa că mi-e limpede că am greșit mortul. Dar e prea târziu să mă-ntorc și, în plus, am plecat special de acasă să particip la o îngropăciune. Chiar aproape de prag, în semiântuneric, o femeie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu plângi, femeie, ne-om întâlni noi...”. Te-ai uitat vreodată în ochii unuia care moare? - Cine mai știe... Maică-mea spune că, atunci când s-a dus taică-meu, i-a zis că-l așteaptă tată-său, dar tânăr, cu pălărie nemțească și haină închisă până-n gât, și băieții din armată, că-i fac așa cu mâna, închină cu sticla de ambrozie, că-i o scară coborâtă din tavan și pe-aia o să urce, „iaca, îs gras, poate mă ține...”. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
insula, dînd de știre, prin croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată viteza, trecu, zburînd jos, pe deasupra capului acelui bărbat care-l privea, așezat pe o stîncă Înaltă, pe jumătate dezbrăcat și cu creștetul acoperit cu o pălărie decolorată și udă de sudoare; se Îndepărtă spre sud deasupra mării mugitoare și se Întoarse cu forța și viteza unei săgeți slobozite de un arc uriaș, cu ciocul drept și capul În piept, simțind cum vîntul Îi șuiera pe la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de uzată să Îndure „mulțumirile” vreunui supus Înaripat, căci erau adeseori zile În care, mai cu seamă În perioada de Împerechere, zău dacă era cu putință să privești În sus și să descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la pagina nu știu care. După care sari înapoi. Or să fie zece mii de stiluri distincte care, amestecate și îmbinate, poate c-or să dea naștere la cinci rânduri de toalete rafinate. Un milion de accesorii trendy, eșarfe și curele, pantofi și pălării și mănuși, și nici o haină adevărată cu care să le porți. Și chiar ai mare, mare nevoie să te obișnuiești cu senzația asta, aici, pe autostradă, la serviciu, în căsnicia ta. Asta-i lumea în care trăim. Doar urmărește indicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
alt viitor fără nici o altă legătură decât cu ea, un cult numai al ei. — Numele tău e Daisy St. Patience, îmi zice. Ești moștenitoarea pierdută a Casei de St. Patience, atelierul de très haute couture, iar în sezonul ăsta facem pălării, zice. Pălării cu văluri. O întreb: — Jsfssjf ciacb sxi? — Descinzi din sânge aristocrat francez pe fugă, zice Brandy. — Gwdcn aixa gklgfnv? — Ai crescut în Paris și-ai mers la o școală ținută de călugărițe, zice Brandy. Muncitoare, stilistă chibzuită cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fără nici o altă legătură decât cu ea, un cult numai al ei. — Numele tău e Daisy St. Patience, îmi zice. Ești moștenitoarea pierdută a Casei de St. Patience, atelierul de très haute couture, iar în sezonul ăsta facem pălării, zice. Pălării cu văluri. O întreb: — Jsfssjf ciacb sxi? — Descinzi din sânge aristocrat francez pe fugă, zice Brandy. — Gwdcn aixa gklgfnv? — Ai crescut în Paris și-ai mers la o școală ținută de călugărițe, zice Brandy. Muncitoare, stilistă chibzuită cum este, Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
te uiți. Să vezi dacă nu se preface. Bărbatul în cămașă Hathaway. Sau să vezi oroarea de dedesubt. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi o voce. Flash. Dă-mi o față. Răspunsul lui Brandy era pălărioare cu văluri. Și pălării mari cu văluri. Pălării turtite și pălării țuguiate tivite de jur-împrejur cu nori de tul și tifon. Mătase de parașută sau crep greu sau plasă deasă punctată de pompoane cu șnururi. — Cel mai plictisitor lucru din lume, zice Brandy, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dacă nu se preface. Bărbatul în cămașă Hathaway. Sau să vezi oroarea de dedesubt. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi o voce. Flash. Dă-mi o față. Răspunsul lui Brandy era pălărioare cu văluri. Și pălării mari cu văluri. Pălării turtite și pălării țuguiate tivite de jur-împrejur cu nori de tul și tifon. Mătase de parașută sau crep greu sau plasă deasă punctată de pompoane cu șnururi. — Cel mai plictisitor lucru din lume, zice Brandy, e nuditatea. Al doilea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
preface. Bărbatul în cămașă Hathaway. Sau să vezi oroarea de dedesubt. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi o voce. Flash. Dă-mi o față. Răspunsul lui Brandy era pălărioare cu văluri. Și pălării mari cu văluri. Pălării turtite și pălării țuguiate tivite de jur-împrejur cu nori de tul și tifon. Mătase de parașută sau crep greu sau plasă deasă punctată de pompoane cu șnururi. — Cel mai plictisitor lucru din lume, zice Brandy, e nuditatea. Al doilea cel mai plictisitor lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
purta o fustă mini din piele neagră de la Gianni Versace, strâmtă ca un garou, cu metri după metri de mănuși din mătase neagră strânse pe brațe. Aș sta lângă Manus, în spatele uriașului Caddy mortuar, și-aș avea pe cap o pălărie neagră de la Christian Lacroix, mare cât o roată de car, cu un văl negru pe care mai târziu l-aș putea da jos ca să merg la o licitație elegantă sau la o vânzare de bunuri imobiliare sau la ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Lady făcut din material verde crud cu vipușcă albă și pantofi cu tocuri cui verzi și-o poșetă verde foarte elegantă. Pe cap are o delicioasă învălmășeală ecologic incorectă de pene de papagal verde de pădure tropicală sub formă de pălărie, și Brandy zice: — Daisy, scumpo, nu îndrepta pușca spre oamenii pe care-i iubesc. În ambele mâini mari și îngreunate de inele ale lui Brandy e câte o impertinentă valiză American Tourister albă. — Dați-ne o mână de ajutor. Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]