197,702 matches
-
neuitata Carmen din filmul lui Rosi, dar nu numai) a hipnotizat publicul, pînă pe la patru dimineața, cu un recital, "Tango", în care amalgama "pasiunea, vitalitatea și senzualitatea" tango-ului sud-american cu durerea și revolta Argentinei, de ieri și de azi. Se pare că, înainte de fiecare ediție, directorul festivalului, Bernard Faivre d'Arcier, face un tur de recunoaștere împreună cu invitații, le prezintă regizorilor toate spațiile de joc posibile, și fiecare optează pentru cadrul care i se pare mai potrivit. Evident, e vorba de
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
de ieri și de azi. Se pare că, înainte de fiecare ediție, directorul festivalului, Bernard Faivre d'Arcier, face un tur de recunoaștere împreună cu invitații, le prezintă regizorilor toate spațiile de joc posibile, și fiecare optează pentru cadrul care i se pare mai potrivit. Evident, e vorba de spectacolele (în jur de 40) din secțiunea oficială (așa-numitul "in"); restul de cîteva sute se desfășoară care încotro, în masiva secțiune "off". E de prisos să mai spun că nu e deloc totuna
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia vieții care este, permanenta iritare stârnită de semnele de decrepitudine ale partenerelor de azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare a fi construcția și dinamica acestui grup alcătuit din individualități, armonia corului și felul cum cântă în surdină când trebuie să se audă soliștii, minuția elaborării pentru partiturile solo, strădania, de-abia acoperită, de a da tuturor satisfacția aplauzelor la
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
dintre prezent și trecut, luciditatea de acum și pasionalitatea de atunci, competiția internă dintre dorința de a învinge și sentimentul acut că bătălia e inutilă. Din tot grupul, ele sunt cele mai marcate de condiția de vedetă și mi se pare că ține de performanță felul cum ambele joacă jocul. Pentru personajul interpretat de Raluca Zamfirescu, jocul secund devine o a doua natură și Sarita Myrtle se cufundă cu voluptate în nebunie, actrița izbutind de minune să sugereze că este și
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
din start, față de antologiile care-l includ pe autor (și, eventual, pe alți membri ai familiei sale), mai ales dacă acesta nu face parte dintre numele impuse și dacă volumul e destinat străinilor, care nu au de unde să știe asta. Pare că tot efortul antologatorului - în ocurență Matei Albastru - este numai pentru a se vedea așezat confortabil alături de marii poeți. Aș trece fără îndoială cu vederea mica slăbiciune prea-omenească, dacă rezultatul final ar fi convingător. Antologia lui Matei Albastru are însă
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
antologie Alexandru Andrițoiu, complet necunoscutul Gheorghe Daragiu sau Florica Marin sau Cristian Tiberiu Popescu? Dacă spun că antologia îl include și pe Corneliu Vadim Tudor, alături de poeți ca Paul Celan sau Gellu Naum cred că afirmația mea despre compromisuri nepermise pare blîndă. Nu este locul să discut calitatea traducerilor care, de asemenea, include bune realizări alături de ceea ce nemții numesc Pfuscherei și o selecție adesea neinspirată a textelor. Dar dacă vrei să știi cine a tradus un text ai mari dificultăți, pentru că
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
fotomodelelor închiriate cu ora/ intonează imnul vînătorilor căzuți la datorie// alaiul se îndreaptă spre locul unde va fi construită/ după ultimele canoane ale artei postmoderniste/ o vastă crescătorie de vulturi pleșuvi// maestrul de vînătoare își potrivește patriotic cravata" (ibidem). Istoria pare să fi obosit. Aidoma unui trup bolnav, ea a părăsit treptat zona pitorescului chezaro-crăiesc, încă reconfortant, spre a intra în Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
de huiduieli// mai tîrziu a fost în unanimitate votată/ o lege menită să pedepsească sever/ imixtiunea presei scrise/ în viața bășicilor cu pantaloni și cravată" (Știre banală). S-ar putea ca unui cititor viitor astfel de texte să i se pară pe alocuri, ocazionale, gazetărești, însă la intersecția istorică la care ne aflăm ele gem de-o convingătoare poezie în răspăr, cea a ființei civic frustrate, incapabile a mai suporta comportamentul noilor căpătuiți. Modestia antiretorică, proprie poetului, se transformă - îndrăznim a
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
sunt azi/ inițiale amestecate în-tr-un osuar părăginit/ tu rămîi pînă la sfîrșitul sfîrșitului/ nobila mea suferință" (Pînă la sfîrșitul sfîrșitului). Pe de altă parte, dezamăgirea care e un laitmotiv al discursului său actual produce adesea o reducție a acestuia. Cuvintele par a se contrage, a seca drept rezultat al unui scepticism trecut în reflex, manifestîndu-se într-o înclinație către expresia laconică. Lehamitea conștiinței se oglindește în versul "economic", concentrat: "fetița cu chibrituri/ suflă în punga cu aurolac// ah ce rușine exclamă
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
care l-am putea numi moral. Autorul recupera diverse pasaje apărute în volumele sale anterioare și le completa sau le modifica după un scenariu care în epoca comunistă poate n-ar fi putut funcționa. Am semnalat atunci diferențe care pot părea infime, nume date în întregime, pasaje literare retrase pentru a lăsa loc faptelor nude, dar și articole compromițătoare redate în toată stupizenia lor și încadrate într-o aură de fină auto-ironie. Acolo era vorba despre un joc complicat, un joc
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
citim azi ca pe un foarte mare scriitor, unul dintre cei mai importanți ai ultimilor cincizeci de ani, pe nedrept ocultat de ierarhiile obsedate de "marii constructori". în afară de această specială metodă de spunere, care îl face pe Radu Cosașu să pară că vorbește cumva o altă limbă, că, deși lucrează cu un material social și istoric comun cu alți scriitori (Bălăiță, Ivasiuc) pare că vorbește dintr-o altă provincie literară, ceea ce atrage în primul rînd e personajul. Oscar Rohrlich (numele real
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
ierarhiile obsedate de "marii constructori". în afară de această specială metodă de spunere, care îl face pe Radu Cosașu să pară că vorbește cumva o altă limbă, că, deși lucrează cu un material social și istoric comun cu alți scriitori (Bălăiță, Ivasiuc) pare că vorbește dintr-o altă provincie literară, ceea ce atrage în primul rînd e personajul. Oscar Rohrlich (numele real al scriitorului) intră în literatură cu o scenă care amintește de Mihail Sebastian. Aceeași problemă a numelui străin, greu de pronunțat, aceeiași
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
deținut de drept comun, rămînea PSD-ul cu VIP-ul în ogradă. N-a fost să fie... Vigilent cu Botezatu, partidul de guvernămînt moțăie toropit în schimb cînd un N. Mischie îi amenință cu schilodirea pe ziariști. Dl Cosmâncă nu pare deranjat afară din cale că primarul Bacăului, Sechelariu, a profitat de sărăcia unora dintre concitadinii săi ca să-și transforme ziua de naștere în prilej de paranghelie publică, exasperîndu-l pînă și pe atît de răbdătorul Ion Iliescu, pentru care sîngele de
Nudismul în PSD by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14941_a_16266]
-
că nu numai pe mine. Te rog deci să ne povestești cîteva episoade. De exemplu, cîțiva prieteni mi-au spus că ar trebui să mă duc și eu pe la diverse librării, să mă prezint și să le propun cartea. Se pare că mulți autori procedează așa. Deci mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la o librărie. Se numește, sugestiv, Ulysse și se află pe rue St. Louis-en-l'Île. Doamna care a inițiat această librărie, Catherine Domain, a
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
după aceea, toată lumea mînca. Pe banii cui? Fiecare plătea. În afară de mine (și, probabil, de ceilalți invitați). Oricum, suma era modică. În preț, intra un fel cu carne și acest "mille feuilles", o prăjitură. O aluzie destul de evidentă la literatură. Se pare că, pentru mine, seara asta a fost un succes. Fără să mă fi așteptat, subiectul s-a dovedit extrem de atrăgător pentru publicul de acolo, care are foarte rareori ocazia să întîlnească autori în carne și oase. În plus, în cazul
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
în această carte în legătură cu bucătăria și, mai ales, cu o altă cultură. Toți se interesau cum am ajuns în Franța, cum m-am gîndit să scriu cartea, ce e România... Am vrut să citez această anecdotă, pentru că mi s-a părut destul de grăitoare. Mai ai și altele? Da, de pildă, între timp, am fost invitată la "Salon des livres gourmands". Este un salon anual, care se petrece la Périgueux, un fel de capitală a gastronomiei - franceze, mai ales. Vin acolo cele
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
doua carte, intitulată Café, din cîte știu, în curs de apariție. Da, tot la Cartea Românească; sper să apară într-un viitor foarte apropiat. Cine a tradus-o? De data asta, am decis să o traduc chiar eu. Mi se părea că eram singura care puteam să "simt" echivalentul termenilor din cele două limbi. Pentru că e o carte care se referă la cafenelele de azi, de la Paris. E vorba de ceva mult mai direct și mult mai viu, legat de tonul
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
din cele două limbi. Pentru că e o carte care se referă la cafenelele de azi, de la Paris. E vorba de ceva mult mai direct și mult mai viu, legat de tonul, de limbajul curent, actual. În plus, mi s-a părut că e o "provocare", pe care ar fi păcat să n-o accept. În ce sens, din ce perspectivă te ocupi de cafenele? Am decis să mă duc în cafenele, la Paris, și de fiecare dată, să "culeg" un document
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
ca sărmanul inamic al ploșnițelor bucureștene nu te pot dezamăgi niciodată. Schneider mânca foarte ușor, dimineața. La prânz, puțin de tot. Seara, nimic. Medicii, când se întâmpla să treacă pe la policlinică, se chemau între ei, uluiți, să și-l arate - părea un schelet în marș coborât de pe planșele de anatomie. Când am dat mâna întâia oară cu el, m-am temut să nu se fărâmițeze în palma mea. Ciudat. Privirea o avea limpede, trează și blând ațintită asupra mea. De obicei
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
ai bate un cui în aer." (Vizită) O altă obsesie a lui Iustin Panța este cea a timpului așteptării și al schimbării (peronul și gara sunt motive recurente). De aici și atașamentul melancolico-fetișist față de obiecte. Gîndurile, gesturile simple, firești, totul pare să graviteze în jurul obiectelor, iar poezia devine în același timp și una a observației atente: "Chiar și în ființa mea, deseori, se deplasează obiecte, la fel sesizez schimbarea, mă îndrept spre obiectul acela a cărui deplasare, chiar infirmă în spațiu
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
valoarea lui se pierde"), ci uimirea care coincide și cu adevărul și cu minciuna și cu dreptatea: În anumite perplexități există o inteligență, dar și o morală în creștere [...] Este vremea emoțiilor intense." (Încerc să scriu o poesie - V). Poezia pare deseori a fi doar un punct de plecare (multe pagini "degenerează" în eseu pur) și ar fi interesant de știut, dat fiind faptul că ultimele opt poeme nu prezintă construcția celorlalte, în ce măsură acest ciclu inedit a fost definitivat. Impresia mea
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
unul din acele colocvii ale scriitorilor români din țară și străinătate, organziate la Neptun. Nina Cassian sosise din America, era o legendă vie, și rămăsese în spirit, nespus de tînără, fascinantă. Doar mersul pe jos pe distanțe ceva mai lungi părea a-i fi devenit o povară. Cînd i-am solicitat un interviu, și-a exprimat dorința să mergem pe țărmul mării (nu zărise încă marea de la sosirea la Neptun), să ne așezăm pe o bancă și să stăm de vorbă
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
așa cum mi-a mărturisit. Un vînt puternic și-a lăsat amprenta sonoră prin microfon pe banda de casetofon... Stăteam cu spatele la mare, soarele se pregătea să apună, culorile peisajului aveau tandrețea unor vechi decoruri de teatru, ușor prăfuite. Dialogul nostru, dimpotrivă, părea să se fi supus ritmului valurilor înspumate și rafalelor de vînt... Rodica Binder R.B.: D-na Nina Cassian, D-voastră ați rămas o poetă în plină forță creatoare și în străinătate. Cum ați putut realiza această performanță? N.C.: Eu eram
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
stîngăcii ar putea da o nouă dimensiune poeziei americane. Eu n-am avut parte de astfel de comentarii. Din contra, au apărut niște cronici, în care se afirma că poezia mea sună atît de bine și de natural! Deci, se pare că am intrat în miezul acestei limbi, printr-o muncă "herculeană", pentru că una din cronici, de pildă, spune: Credeam întotdeauna că un poet nu poate să scrie decît în limba lui natală și nu poate într-o altă limbă... de
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
fac comentariu la comentariu. Ce n-am putut să scriu în România, începeam să scriu acum. De exemplu despre Ceaușescu nu puteam spune în România nimic direct. Vorbeam în forme voalate. Acum pot scrie nevoalat. După care mi s-a părut că și asta este fastidios. Totul se complica, la fel ca în oglinzile paralele unde imaginea se reflectă la infinit. De aceea am început să restructurez complet jurnalul. Încerc să transform totul în niște memorii. Iată la ce lucrez eu
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]