3,617 matches
-
curge atunci orgasmic nici nu i-am simți dinții doar valuri, valuri ne-ar răscoli, acel cosmic fluid încât nu am mai simți suferința. Dacă aș fi clepsidră ziua ar începe și s-ar sfârsi cu mine nu ne-ar păsa de timp n-am avea moarte și nici nu am ști ce este teama de ziua de mâine, ne-am iubi haotic niciodată destul... necontrolată nevroză trăind cu iubire la modul sublim. Referință Bibliografică: Izvoarele vietii, Antologie 2009 / Valeria Iacob
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
accept în preajma mea iar în timpul dansurilor candide de un erotism camuflat, pe întuneric, mă îmbrățișează pasional cu aripile proptite protector pe umerii mei. Și ultima cunoștință de pe piața mondenă care umblă înnebunit după mine, m-a sărutat fără să-i pese de nimeni... asta da mascul! Toți mă caută pentru dărnicia mea... trebuie să-i mulțumesc pe toți. Știu că toate fetișcanele din generația mea suntem aiurite, ne place viața, profităm din plin și proastă aș fi să nu fac asta
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
cimitir din Paris. Regina Maria spune despre ea : „Era uneori ciudată și avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărășia ei te însuflețea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii și una dintre ele era gustul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune acasă la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.” Cella Delavrancea: „Frumoasă, deșteaptă și originală, fermeca
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
și nu în ultimul rând, să găsească modalitățile de scădere a somajului populației tinere. Iată cum aproapele ar putea fi ajutat, atunci când problema este abordată de la cap la coadă și nu invers. Da, este foarte bine ca oamenilor să le pese de aproapele lor, și uniti să rezolve problema. Dar unirea nu presupune unirea banilor lor în conturi bancare (și acelea străine, căci românești nu multe au mai rămas). Astfel ar putea fi rezolvată doar o singură problemă, un caz particular
CÂND ŞI CUM SĂ ÎŢI AJUŢI APROAPELE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367598_a_368927]
-
eu arunc apa din copcă pe gheață și tu aduni peștii, p-ăia mari într-un sac, p-ăia mici în celălalt! Vezi de ce trebuie doi saci? Și a început să arunce apa! Tanc, nu om! Ce forță! Nu-i păsa de frig, de gheață, de apă, de nimic! Din copcă apa se întindea de parcă venea valul de inundație, lopata atingea fundul de nămol, totul era murdar, parcă trăiam apocalipsa, dar în mâzga aceea se zbăteau solzi aurii, cozi plezneau gheața
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Și-n suflet intră frigul, tot de acolo iese Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Ne-am rătăcit cuvântul și prinși în două lese, Pe-o filă-ngălbenită, cu el agonizăm. Suntem doar prizonierii ce, fără să ne pese, În straiele minciunii începem să-nvățăm Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Referință Bibliografică: Rondelul tăcerii / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1601, Anul V, 20 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean
RONDELUL TĂCERII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367700_a_369029]
-
Era deci mai înaltă, decât era ea de fapt! Dar era superbă, catifelată și vaporoasă și deșteaptă). Zâmbește și mă contrazice ușor, dând impresia că nici că-i pasă de diferența dintre noi... Și poate că, într-adevăr: ce-i păsa ei ?!... Poate că-n astfel de momente, îmi place să cred, poetesa înmlădia în sinea ei versuri ce pot a fi ca cele scrise mai târziu, sub titlul: „Poate mă visează cineva”... Și nu se poate să nu știți și
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
sanatoriu, îl vizitaseră aproape toți vecinii. În afară de Marcu de la supermarket și de Hâim Nasgâtașvili. - Nu-i frumos, le spuse Boris Israelovici. Că mâine, poimâine omul se face bine, revine printre noi și ce zice? Lui Cutare nici nu i-a păsat de suferință mea, bine că stăm în acelaș bloc și plătim liftul în comun... Dar un sentiment acolo, o solidaritate, nimic... - Ai dreptate! au fost cei doi de acord. Explică-ne cum ajungem. - E foarte simplu, le spuse Boris. Luați
SCHIŢE UMORISTICE (16) – VINDECAREA PRIN MUNCĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367781_a_369110]
-
plină toamnă, Colegi în anul ultim de liceu, Când, dintre toți din clasă, numai eu M-am oferit să vă conduc acasă, În după-amiaza-aceea furtunoasă ... Pe sub umbrelă, visători, pășeam, V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci, Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ... Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit, Din ochii mari, albaștri, am
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367791_a_369120]
-
că o ignor, se plictisea și își găsea altceva de făcut. Îmi vărsam nervii pe toată lumea și toata lumea își vărsa nervii pe mine. Eram ca într-o mascaradă a neputinței de a face liber ceea ce vrei. Nimănui nu-i păsa de tine sau de principiile tale. Era o artă a supraviețuirii, să poți să taci, să faci doar ceea ce ți se impune și niciodată ceea ce vrei. La mijlocul lunii decembrie am luat vacanță. Ne-am urcat toate într-un tren personal
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
până acasă am cântat de bucurie. Eram în jur de 9 fete care rămăsesem unite și tot timpul împreună, chiar dacă uneori nu eram de acord una cu cealaltă. În tren era frig, stăteam toate îngrămădite și cântam fără să ne pese că lumea ne privea indiferentă, dar fericirea noastră ascundea foamea, înjosirea, munca, supunerea la care eram zilnic prezente fără voia noastră și faptul că familiile noastre au decis pentru noi. Mi-am așezat capul pe geamul înghețat și priveam în urma
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
el să îi cerșească o audiență și o semnătură, care pe atunci valora foarte mult? Timpul, ce îți rezervă timpul? Suntem frunze în vânt, figuri trufașe. Ne distrugem unul pe celălalt neavând remușcări. Ne batjocorim și ne umplem cu noroi nepăsându-ne de suferințele aproapelui nostru și, după toate acestea ne ascundem ca niște năpârci, atunci când nu mai avem putere dându-ne victime ale unui sistem pe care cu toții îl slujim, acela de ignorare și înfumurare peste măsură. Să nu uităm
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
-o, avea măsele de porc în ea, îmi era scârbă. Am dus tava la geam. Nu aveai voie să o duci cu mâncare, te certa. Erai obligat să mănânci tot. M-au certat. Eram așa de obosită că nu-mi păsa ce spuneau. Trezirea, dormi la ora asta? Sus, curvelor! Nu înțelegeam de ce pedagoga Bălășoiu ne făcea curve. Pe terenul de sport, acum! țipa cu bățul în mână. Toantelor, proastele dracului, împuțitelor! Am ajuns în pijamale și papuci pe terenul de
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
ajung... atâtea conserve... atâtea pături...»”), umilită („Hă! Hă! Râdeau băieții. E bâlbâit! Hă! Hă! E bâlbâit!”), reprimată („Ei, zile!... Luni de zile!”; „Tare aș vrea să-i pot spune că nu am mai vrut și gata... că nu mi-a păsat...”; „[tată-meu] ăl bun s-o aruncat de la etaj când eram mic”), torturată („Pe mine mă bătea tată-meu vitreg [...]. Odată m-o luat și m-o pus cu gâtul pe buturuga unde tăia lemne, iar pe mama n-am
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
fiindcă ei sunt egocentrici. Fie că se prezintă ca un mod verbal sau realizează un raport gramatical, condiționalul este expresia exigenței. Doroftei îl rumegă la nesfârșit pe „dacă”, dar nu raportează niciodată ipoteza la propria persoană. „Dacă i-ar fi păsat cuiva de mine... dacă i-ar fi păsat...” și numai «dacă», «eu» aș fi un alt om, gândește el în tot romanul și are nevoie de gestul ultim al altuia ca să poată înțelege: „Îi pasă cuiva de mine... Acum știu
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
ca un mod verbal sau realizează un raport gramatical, condiționalul este expresia exigenței. Doroftei îl rumegă la nesfârșit pe „dacă”, dar nu raportează niciodată ipoteza la propria persoană. „Dacă i-ar fi păsat cuiva de mine... dacă i-ar fi păsat...” și numai «dacă», «eu» aș fi un alt om, gândește el în tot romanul și are nevoie de gestul ultim al altuia ca să poată înțelege: „Îi pasă cuiva de mine... Acum știu că-i pasă!... Căci a murit pentru mine
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
dacă acel om era cu adevărat Mesia. Dar acesta arăta deplorabil, lipsit de slavă, umil, ca orice sclav. Ar fi mers la Pilat și l-ar fi absolvit de orice ar fi făcut... Iar de Sanhedrin puțin i-ar fi păsat. Ca să-i scape viața l-ar fi ținut în palatul său din Ierusalim unde autoritatea lui Caiafa și a Sanhedrinului iudaic își pierdeau puterea. Dar acel om care stătea în fața lui nu putea fi Mesia! De ce? își puse întrebarea iar
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
luat mingea și a început să joace fotbal. S-a tot driblat de unul singur, până a reușit să scape mingea în baltă. I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare să-l asiste pe tatăl său la grătar. Scandal mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, care deocamdată
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
51 naiul lui Zamfir - trilul ciocârliilor din zgârâie nori 52. la trei iepurași un coș de ouă - bună treabă! 53 Pădurea arsă - cu pene zgribulite păsări fără cuib 54 un pumn de bănet pentru sufletul unui pom - cui să-i pese? 55 Un zmeu galben în ziua ploioasă singurul soare 56 boii osteniți- scârțâind spre arie un car cu stele 57 In gardul de lemn un copil bate toaca- sar așchii 58 miros de rășini scara nouă spre turlă - tropăit de
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
Abia scăpat din aglomerația acelei ore de vârf din capitală, microbuzul se târa greoi pe șosea, ocolind anevoie gropile ce încă nu fuseseră astupate în primăvara plină de ploi. Șoferul încerca să recupereze timpul pierdut, dar motorului parcă nu-i păsa de asta. El trăgea bine la o anumită turație peste care se îneca dacă era solicitat la mai mult, posibil din cauza unei alimentări precare. Deh, vreme de criză manifestată plenar și în circulația pe drumurile publice! Era posibilă și lipsa
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
în afara timpului, alunecam pe pardoselile sălilor; figurile din tablouri aveau timpul oprit în loc și ni se părea fascinantă nemișcarea lor. După spusele unui monah, artistul trebuie să facă ceea ce-i place, să-i placă ceea ce a făcut; să nu-i pese de nimeni și de nimic, adică de cei care l-ar putea împiedica în lucrul său. Da, artiștii sunt oamenii care simt cel mai bine libertatea! Și iată ce minuni au realizat folosindu-se de libertate! Să dăm crezare celui
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
persoana care să-mi capteze interesul. Văd că s-a penetrat acel zid și, cineva a reușit să mă readucă la o vibrație cu trăiri interioare neexplicabile și să mă scoată din letargia în care mă zbăteam, fără să-mi pese de ce se întâmpla în jurul meu, lucru constatat uneori și de colegii din liceu. Încep să simt emoția și neîncrederea în mine, cu toate că sunt un tip foarte echilibrat. Mă simt emoționat, pur și simplu, de tot ce mi se întâmplă. - Emoționat
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
Ce pofte-ai potolit, dorinți turbate, Dar au uitat când le-nodai cravata Să le-nsoțești spinările curbate. Sunt prea corupți, au inimi prea haine, Pentru ei feciorii tăi au devenit bastarzi, Dar pupă mâna curvelor străine Și nici nu le-ar păsa, în foc, de-ar fi să arzi. Pe vremuri trupul tău stârnea ardoare, Dar ai ținut morțiș să te cununi virgină; Erai sfioasă, plină de candoare, Acum... ești roasă, toată, de rugină. Hai, întinde palma, țărișoara mea, Să-mi prinzi
NIMENI NU TE MAI VREA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363644_a_364973]
-
-nchin! Rusu Liliana - Iubire interzisă Tu ești stăpânul nopții și ești a mea iubire un soare care scaldă și luna cu-o privire luceafăr viu ce arde în focuri mult prea dese o stea care mângâie, pământul ,fără să-i pese. Că-și pierde nemurirea din zborul însingurat rotindu-se spre soare cu raiul despuiat de sufletul ce bate în sentiment curat cu dorul care crește în trupul de-mparat. Privirea lui veghează o preafrumoasa față ce-n ochi arde luceferi
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
nicăieri în oraș. În culori vii, îmbinate cu gust, având modele îndrăznețe și ornamente ce făceau deliciul oricărui privitor, acestea completau armonios obsesia mea pentru o minaudiere. Am înțeles imediat că ajunsesem la un magazin particular de poșete. Nu îmi păsa dacă poșetele pe care le priveam fuseseră confecționate în România sau veniseră din străinătate. Erau reale și exact așa cum mi le închipuisem eu. Iată de ce, nu mi s-a părut neobișnuit, un lucru surprinzător: că nu mai întâlnisem până atunci
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]