138,898 matches
-
reverența față de trecut și față de parfumul său. Casele vechi pictate de el, bisericile de țară, cu atmosfera lor de intimitate sunt, aș spune, un elogiu adus înseși identității românești. Pictorul s-a simțit foarte bine în calitate de târgoviștean venit în București păstrând până la sfârșitul zilelor un atașament adânc pentru fermecătorul său oraș de origine, atât de încărcat de istorie, și o admirație reală pentru Capitală. Rădăcinile artistului se reflectă în alegerea subiectelor, ca și în felul în același timp ceremonios și afectuos
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
companii și spitale din Canada. Îmi petreceam vacanțele (vorba vine.. « petreceam » ) pentu a ajuta spitalele din București, printre care și spitalul de urgență Floreasca, unde am instalat un analizor de gaze în sânge, esențial pentru un spital cu acest profil. Păstrez încă ceva filmări și poze de la acest spital, din acea perioadă tristă. Ce groaznic ! Mizeria în care se zbăteau săracii pacienți de atunci este greu de imaginat. Acum spitalul a căpătat un aspect modern, este curat și echipat acceptabil. În
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
vor lua ca pradă de război calul și-l vor duce-n cetate. Războinicii ahei profită de așteptare ca să-și mănânce rezerva de carne. Orele trec încet, din cetate nu iese nimeni. Primului care se miră, Ulise îi ordonă să păstreze tăcerea. Să nu deschidă gura nimeni, fiecare să facă cât mai puțin zgomot cu putință. Dacă iese vreun troian și-aude că-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
inedit transfer semantic, lămurit de context: ”Botezul băiatului este o altă zi de sărbătoare la Techirghiol. La vîrsta de 5-6 ani, musulmanii își botează flăcăii, prin tradiționala circumcizie” (EZ 16.02.2003). În reportajele și știrile despre alte religii se păstrează, desigur, unii termenii specifici de bază: moschee, geamie, sinagogă, templu, casă de rugăciune, imam, rabin. Deja impuși, caracteristici, aceștia sînt uneori glosați, explicați prin biserică sau preot: “imamul Aziz Osman, echivalentul preotului creștin, începe rugăciunea de dimineață” (EZ 16.02
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
aulică, abstractă, în dosul schelăriei comentatoare, afină spiritului critic junimist, un zîmbet subțire, superior prin cunoaștere, ascuțit ca o lamă, asigurându-și tot timpul o distanțare salubră. Așezând criticismul junimist în contextul european al filiațiilor și influențelor, Cornel Moraru își păstrează vigilența remarcând, de exemplu, că “în ciuda negației vehemente a trecutului imediat, junimiștii sunt în realitate conservatori”, spre deosebire de alte grupări europene. Pe de altă parte, observă cu finețe și discernământ elemenele contradictorii ale programului mișcării: “Junimiștii au obsesia unui nou început
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
filogeneza, originile ei biologice sunt altele. Ea a trăit în București și ne mărturisea foarte des: "A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea!" R.B.: A fost de fapt, paradisul copilăriei... C.H.: Da, dar și al adolescenței. Mama a păstrat tot acest tezaur de trăriri și cred că, în mod inconștient, le-a transmis mai departe, chiar într-un registru foarte senzual: mîncam "bucate românești", iar pentru colegii mei de școală aceste meniuri păreau de-a dreptul absurde. Să adaugi
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
Unul dintre liderii Acțiunii Populare, Mugur Ciuvică, a adus probe din care se pare că Dumitru Dragomir, deputat PRM, se află de mai bine de un an în situația de incompatibilitate cu funcția sa de parlamentar, fiindcă și-ar fi păstrat și afacerile. Dacă probele furnizate de Mugur Ciuvică rămîn în picioare, Dumitru Dragomir ar trebui să-și piardă scaunul din Parlament. Nu credem că se va întîmpla una ca asta, dar cine știe. l Am reținut din EVENIMENTUL ZILEI o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
și ai „prieteniilor primejdioase”, i-a stat alături cu o mână mereu întinsă, fără ca Doinaș să i-o fi cerut. Și nu numai lui, ci, riscând, în temeiul valorii pe care le-o intuia, deopotrivă celorlalți cerchiști: „Croh și-a păstrat nealterată prețuirea pentru ei, adesea entuziastă, și i-a ajutat din toate puterile sale.” Într-un moment când criticul, care-și are neîndoielnic păcatele sale, e hulit de mulți, Doinaș are curajul de a susține că „A ignora aportul lui
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
murise înaintea lui.” Dar poate cea mai dramatică evocare este cea a lui I. Negoițescu, copilul teribil al Cercului. Relațiile dintre cei doi au fost fluctuante și au sfârșit pentru amândoi dureros. Cu toate astea, memorialistul se străduiește să-și păstreze și aici luciditatea în evaluarea lor retrospectivă. După ce recunoaște „curajul său intelectual și civic”, reproșându-i exhibiționismul care în ochii multora îi anula valoarea, Doinaș îl situează fără echivoc pe cuvenita treaptă a valorilor: „Personal, susțin că I. Negoițescu rămâne
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
a benchetui etc. - , precum și determinanții caracteristici; cheful, de pildă, e în adeseori monstru: „Crede că de fiecare dată vin de la un chef monstru” ( G. Arion, 1985); “cheful monstru al sfîrșitului de mileniu” (EZ 14.12.1999). În vreme ce sărbătoare și-a păstrat un uz sobru, tradițional, religios sau laic-oficial (chiar mai evident în verbele a serba și a sărbători), termenul petrecere e profan, aparține registrului standard, iar sensul său poate acoperi toate gradele de intensitate - de la moderație la exces. Definiția din DEX
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
Marius Chivu Marian Ilea n-a scris foarte mult, dar a păstrat un anume ritm și o continuitate tematică a scrisului său. După debutul din 1990 cu volumul de proză scurtă Desiștea, au urmat culegerile de povestiri Desiștea II (1996) și Povestiri din Medio Monte (2000), plus un volum de teatru, Ariel
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
umbre, fatalități întrețesute și moarte, alături de cei ce au fost și de lucrurile pe care le-au lăsat, inerte, într-o cutie, într-un dulap, într-un așternut pustiu sau o pagină nescrisă. Mai presus de toate luptăm pentru a păstra căldura acelor lucruri, forma cutei, urma călătorului... Cît de bucuroși am fost atunci cînd am aflat că, în ultima noapte a vieții sale, Carlos, cu intuiția sa fericită și redutabilă, le telefonase din Puerto Vallarta tuturor prietenilor săi, răspîndiți în
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
nimic, pentru că vorbea singură cu o limpezime extraordinară. “În mijlocul aleii de intrare, C-o eleganță simplă modelată, Se-nalță piramida-n sus, purtată De patru lei de piatră în spinare. Nenvinșii regi ai limpedei Sahare, Domesticiți de-o mînă inspirată, Păstrează-n ochi mîndria de-altădată Și-și poartă sarcina cu nepăsare.” (M. Codreanu, Piramida leilor) „Primul cuvînt pe care l-am rostit - își amintește Ștefan Cazimir - a fost, n-o să credeți, «cal»! Așa mi-a spus mai tîrziu mama și
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
care dorm!” (Cum am învățat românește)1). În orașul cu atîția mari domnitori, turnați în bronz sau dăltuiți în piatră, singurii scutiți de confuzii umilitoare rămîneau, cum se vede, leii. “Ei își păzesc comoara cu tărie, Visînd să și-o păstreze-n veșnicie - Dar timpul de-orice visuri joc își bate, Căci netezind buclatele lor coame, Mănîncă piramida lor cu foame, Furîndu-le-o cu-ncetul de pe spate...” 2. Orașul cu castani Copilăria și adolescența mi le-am petrecut la Piatra Neamț. În oraș
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
mică măsură, căci orice faptă intelectuală sau artistică este supusă inevitabil eroziunii timpului. „Caete de dor“ schimbă registrul politic al publicațiilor exilului tocmai în anii ´50, când devenise dominant și obositor, chiar dacă șocul instalării regimurilor comuniste în estul Europei își păstra încă tot dramatismul. O afirmă inscripția introductivă la primul număr, nesemnată, ce ține loc de articol-program: „Caetele acestea sărace apar fără un «cuvânt de început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care în libertate și râvnă probează vrerea de dăinuire
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
era vizat direct în vituperările din foile volante. Ei erau descumpăniți, căci chemarea la violență era transmisă de un moșneag care tremura fără putere, dar se încăpățâna să ațâțe pe cei cu bastoane, tânjind parcă să fie azvârlit în carceră. Păstrând un calm suveran, de Gaulle i-a potolit pe paznici rostind formula care va deveni faimoasă: „un Voltaire nu poate fi arestat!”. Era inclus, desigur, un aspect de tragedie în degringolada minții excepționale, hărăzită să facă minuni și totuși neputincioasă
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
binemeritat tribut ochiului de grafician. Cum spuneam, deși la nivel de idee nu avem de-a face cu revelații, se pot reține numeroase imagini, iar versuri splendide se găsesc aproape în fiecare poem. O carte plăcută ochiului și poeme care păstrează emoția și elegantă unei discreții cu care nu prea suntem obișnuiți și cu care e așa plăcut să te răsfeți din când în când! Orașul și prietenii De la cea mai elegantă editură de poezie vine o la fel de eleganță carte cu
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
mă mulțumeam să mă văd cu tatăl ei și cu prietenii în cîrciuma de peste drum. Dacă el nu și-a dat seama de intențiile mele în vacanța aceea plină de nerăbdare, a fost numai pentru că era secretul cel mai bine păstrat în primele douăzeci de veacuri după Cristos. În mai multe rînduri s-a lăudat la Al Treilea Bărbat cu fraza menționată de ea la Sucre, la primul nostru bal: „Tata zice că nu s-a născut încă prințul care o să
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
mamă, mi-a spus. Tratează-l pe Cayetano ca și cum ar fi fost băiatul meu. Povestea, cu titlul Cronica unei morți anunțate, s-a publicat doi ani mai tîrziu. Mama n-a mai citit-o dintr-un motiv pe care-l păstrez ca pe o altă bijuterie de a ei în muzeul meu personal: „Ceva care s-a sfîrșit atît de trist în viață nu poate ieși bine într-o carte.” (fragment din volumul ce va apărea la Editura RAO) 1) Dans
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
Gheorghe Grigurcu Exponent al “generației războiului”, Alexandru Lungu și-a început cariera lirică printr-o producție de “senzații moderne”, pusă sub semnul unui citadinism ce, în anii ’40, mai păstra o alură de noutate postsimbolistă. Racordarea la momentul istoric se făcea prin mijlocirea temei războiului într-o tonalitate oarecum camilpetresciană, îmbinînd exultanța vitalității cu atitudinea analitică: “ne vom iubi altfel/ decît eroii anemici ai cine știe cărui roman/ pentru că am învățat/ prin
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
fericise/ obrazul imaculat al zăpezilor?/ cine și-a pierdut moartea/ să și-o răscumpere/ altfel nu poate viețui// arborii de sticlă nu alcătuiesc o pădure/ tăcerea se ascunde în nisip -/ în zare se năruie cetatea de os/ în care se păstrau credințele// noapte bună cărare a înțelepților/ suferind în pașii împlinirii// nici un proverb nu mai dă rod” Nici un proverb). Existențialul dramatic (sîngele) pare eclipsat de scriitură (cerneala), însă ultima își dobîndește, recuperator, semnificația prin raportarea la cel dintîi: “sîngele fiecărui poet
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
America este chiar nouă pentru că cei doi foști lucrători ai Securității devin în țara tuturor posibilităților ucigași plătiți. Ca toate personajele lui Dumitru Radu Popa, ei trăiesc în două lumi paralele. Pe de o parte, în relațiile dintre ei se păstrează ceva din naturalețea și umanul relațiilor de acasă, cu mici alunecări în sentimental, pe de altă parte însă ei se adaptează la noua lor situație, devenind ucigașii cinici, profesioniști, așa cum apar ei în filmele americane. Nu lipsesc nici descinderile în
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
În rest, adunând la un loc tot ce am afirmat până acum prin presă în legătură cu bustul lui Yitzhak Rabin și referitor la toată agitația din jurul acestei teme rămâne valabil și totodată asumat. Eu, oricum, nu vă voi mai deranja săptămânalul, păstrându-mi doar discreta calitate de simplu cititor al lui. Iar, în cazul în care pe domnul Șușară îl va scoate din nou vanitatea la rampă și-și va obloji patimile, folosindu-se de spațiul publicației dumneavoastră, eu îi răspund de
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
actori și personajele lor. O lume de imagini alcătuită ca într-un puzzle, un spațiu nou, construit din multe elemente cunoscute. Citate din spectacolele făcute aici de regizor, piese de decor luate de ici, de colo, din acest teatru care păstrează în el amprentele trecerii lui Purcărete, a oamenilor cu care a lucrat sau care au lucrat aici și de care se simte legat. Este o reconstituire în imagini - și de aici, cred, și un plus de emoție, de tulburare - a
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
Alții, puțini, au tăcut. Kant spune că a retracta este o trădare, pe cînd a tăcea în fața autorității, poate fi o salvare... Așadar, măcar unii tăcură... Cartea, de fapt lectura, instrucția, însușirea valorilor universale, îi ajutară pe mulți să-și păstreze în sinea lor nealterată gândirea. De sărăcie, greșeala de a intra în partid în 1945, ca să pot să fiu primit ca student la căminul Pache și să pot studia, condiție fără de care, nu... Dându-mi seama de eroarea făcută, în
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]