1,786 matches
-
neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o aruncă, triumfător, unui câine vagabond sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat se rostogoliră, zornăind pe masă, niște zaruri pătate de sânge. Noimann Își acoperi cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al comeseanului, transformându-l Într-o grămadă de carne acoperită cu un evantai de ași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nou”, gândi el. „Oriunde te-ai duce, nu reușești să scapi de banalitate. În pasaj, la Corso, la hotelul Traian sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc la fel...” Noimann Își scutură prepuțul cu grijă, ca să nu-și păteze pantalonii fini, deschiși la culoare. Încheindu-și prohabul, se Întrebă: „În general, ce caut eu aici, Înconjurat de această șleahtă de pierde-vară care beau și pălăvrăgesc despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
te cuprindă. De ce ai plecat? Unde te-ai ascuns? Unde ai dispărut? Chipul tău s-a risipit În fiecare picătură de rouă... Pietrele Își Întind privirea, Își Încolăcesc palmele de picioarele lui Noimamn, dar pantalonii săi sunt lunecoși. Și pantofii pătați de praf, de asemenea! Nu, nu-l poți prinde ușor pe Noimann. Trupul lui ca un lichior arămiu Îți lunecă printre degete. Cine vrea să-l tragă sub asfalt!? Cine vrea să-l facă una cu pământul?! Piciorul aleargă, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
singur pe peron. Ce făcuse În tot acest interval de timp, stomatologul Paul nu-și dădu seama. Medicul Își studie cu grijă hainele. Costumul nu avea nici o pată. Iar pantofii, deși erau acoperiți de un strat destul de gros de praf, pătat pe alocuri de stropi de apă sau urină, păreau a nu fi trecut, totuși, prin cine știe ce Încercări deosebite. Șterși cu ajutorul unui șervețel, pantofii ar fi putut face față chiar și unei vizite oficiale. Medicul hălădui o vreme pe peron, citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Închis, cum devenise pe margini, și nici roșietic ca În celelalte spărturi mai mici ale norului, ci alb, alb strălucitor, de parcă Întreaga imagine ar fi fost desenată În culori pastel pe o foaie de hârtie și cineva venise apoi și pătase hârtie cu un decolorat foarte puternic chiar În centru. Gelu se simți groaznic În primele clipe de după ce se lăsă să cadă pe pat alături de trupul gol al Anei. Era un profitor nerușinat, făcuse o nedreptate și știa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ralph Carter spuse: „E-adevărat doctore - dacă mint, să n-am parte”. Danny își împachetă trusa, nefiind sigur încotro s-o apuce: să cerceteze Allegro Street sau să meargă acasă, să doarmă și să viseze: Kathy Hudgens, Buddy Jastrow, casa pătată de sânge de pe aleea din Kern County. Ieșind pe rampa de preluare a morgii, privi înapoi. Ralph Carter împărțea banii de mită cu doctorul, în pălărioara de revelion CAPITOLUL DOI Locotenentul Mal Considine se uita la o fotografie înfățișându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
jos carnețelul lui cu calcule pentru pariuri și se uită la Mighty Men cum mănâncă. Făcu un pariu de șase contra unu cum că lui Howard i-ar fi sărit muștarul dacă le-ar fi văzut uniformele făcute la comandă pătate cu ketchup și varză murată. Bărbatul își verifică ceasul de la mână: 10.14. La 12 putea să plece acasă și să se culce. Se lăsă pe spate în scaun și scană pereții, studiind fotografiile înrămate. Fiecare dintre ele îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de pe bordul mașinii, și o dâră îngustă de sânge pigmentată cu scame de bumbac pe bancheta din spate. Tetierele din spate erau năclăite cu pete de sânge închegat, cu fibre de bumbac prin el. Rezemătoarea de lângă geamul din spatele șoferului era pătată cu substanța gelatinoasă din care luase probe la morgă. Danny o mirosi - același miros de medicament mentolat -, închise și deschise pumnii, reconstruind mental episodul: Asasinul transportase victima pe locul șantierului. El condusese mașina. Cadavrul fusese proptit pe bancheta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înalți, cărunți, de vârstă mijlocie și cu un modus operandi violent, fiind conștient că era puțin probabil să găsească ceva până la 10 și jumătate, când sindicatul local 3126 al muzicanților își deschidea birourile. Rapoartele neglijente, pline de greșeli de ortografie, pătate de indigouri și cu relatări aproape agramate ale infracțiunilor sexuale, aproape că îl făcură să urle la gândul incompetenței celor de la LASD. Relatările gongorice despre niște incidente în toalete și despre niște elevi de liceu plătiți s-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Saul Lesnick. Trecuse cu puțin de ora 1 noaptea. Biroul Procuraturii Districtuale era compus dintr-o serie de cuburi întunecate, iluminate doar de lampa de perete a lui Mal. Dosarele stăteau răsfirate pe biroul său, amestecate cu pagini de notițe pătate cu cafea. Celeste se va duce curând la culcare, iar el va putea merge acasă, unde o să se culce în camera de oaspeți, fără ca ea să-l bată la cap cu oferte sexuale, pentru că la ora respectivă devenea singurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unul curat. Patru ochi îl scrutau pe el. — Nu glumesc. Căcăciosu’ ăla are stil. Un maestru al dansului, ca Billy Conn. Amândoi tinereii arătară spre cutie. Tricou Curat zise: — Billy muerto. Buzz se uită în jos și își văzu gândacul pătat cu labele în sus, lipit de cutie într-o baltă de lichid vâscos și auriu. Tricou Murdar chicoti și culese grămăjoara de mărunțiș și hârtia de cinci. Tricou Curat luă un băț de la o înghețată, îl ridică pe învingător din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
revistă fotografiile cu elani, lupi și bizoni. Remarcă o panteră suplă și se gândi cum ar încolți-o wolverinele, omorând-o prin pura lor insistență urâcioasă. O ușă de legătură se deschise brusc și apăru un bărbat într-un halat pătat cu sânge. Danny întrebă: — Domnul Carmichael? — Da, domnule...? — Detectivul Upshaw. — Și în ce privință, detective? — În privința dinților de wolverine. Nici o reacție în afară de cea de deranj. Omul era în mod evident nerăbdător să se întoarcă la treabă. Atâta tot. — Atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
insinuarea. — Știi, la noi, în Franța, dacă te îmbraci îngrijit în seamnă că ești de dreapta ca orientare politică, iar pictorița respectivă, fiind de stânga, mă sfida. Dacă vrei să fii apre ciată trebuie să vii în pantaloni, pe cât posibil pătați de vopsele, și să ai părul vâlvoi, ca sub febra inspirației. M-am dus la Salonul de Pictură din Monaco gătită, nu „acoperită“. Imediat am fost asaltată de întrebări: „Sun teți pictoriță?“ „Da. De ce? Vă miră? Eu nu mă de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
poliglotă. La masă nu mâncam decât ciolane de cămilă. Mai bine hai în Canada, cea galbenă și porto calie, unde primăvara strălucesc toate ca aurul. Preferi să hoinărim prin Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-ai zăpăcit, nu fugi așa de repede, nu mă mai pot ține după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
aibă Lina nevoie de mine tocmai acum. Dacă mai trecea și pointura mea nu-1 mai interesa, fiindcă, naivă creatură, nu-ți închipui că doctorul Rim va fi mereu subt pantoful meu Pinet veritabil. Nory șterse cu grijă o umbră ce păta strălucirea lacului fin. - Dar. . . zise Mini, dar. . .! - Dar atît!. Doctorul mi-a admirat des piciorul; am profitat ca să-1 calc puțin în picioare. Află cum se guvernează! Nimic nu se pierde în natură! - și râse cu triluri. . . - Feminismul îngăduie? obiectă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
parcursul îi era aproape străin. Bulevardul Lascăr Catargiu se desfășura cu aleile lui, cu casele noi, încă rare, aliniate după un proiect definit. Locul, căruia nu-i putea împrumuta nici o impresie, îi părea neexpresiv. Ploaia contenise, dar aleile erau încă pătate de lacuri mici. I se părea că pe măsură ce înaintează e dusă undeva departe, în exil, și o ciudată emoție o rechema spre miezul viu al orașului. Cum reîncepuse să picure dintr-o fășie de nor, birjarul ridică coșul trăsurei; atunci
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sunt fragile ca niște ramuri, mișcându-se spasmodic încoace și încolo, împovărate de greutatea aproape periculoasă pentru ea, a inelelor de aur. Are o dungă roșie de tikka pe frunte, la baza părului pieptănat cu cărare și gura îi este pătată cu suc de betel. Ca aspect general n-ar face o figură total nepotrivită pe o masă de disecție. O dată sau de două ori, întinde mâna să ciupească și să frece pielea de pe brațul lui Pran, apreciind textura fină, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a pălăriei începuse să-i păteze fruntea. Un pahar fără picior și o sticlă pe jumătate goală de whisky (Highland Paddock, produs la Calcutta de cunoscuta firmă Banerji Brothers), se aflau în fața lui. — Nu mai am sifon, zice el când se închide ușa în urma lui Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cărți. Proptindu-se de perete, găsește ce căuta: un volum albastru, subțire. I-l aruncă lui Pran. — Citește cu voce tare. Pagina o sută douăzeci și șase. Expirând puternic, se așază înapoi pe scaun. Este o colecție de poezie, uzată, pătată de cerneală. Pare o carte de școală, datând din aceeași perioadă ca șapca și cravata maiorului. Pran o deschide la pagina indicată și începe să citească cu voce tare: „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dăspăruseră toți.“ Privett-Clampe pufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcea tururi de recunoaștere peste capetele lor. Nu mai scotea o vorbă. Zgomotul făcut de motorul avionului acoperea orice altceva. Pe când numărul soldaților era dublat la Jallianwala Bagh, el și-a aruncat privirea peste mulțime și și-a dus mâna pătată de cerneală tipografică la frunte. Oamenii s-au întors să vadă de unde venea zgomotul. Soldații au îngenuncheat și pentru un scurt moment, ca o premoniție, a fost tăcere. Apoi, fără avertisment, au început să tragă. Das a văzut primele trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
insinuarea. — Știi, la noi, în Franța, dacă te îmbraci îngrijit în seamnă că ești de dreapta ca orientare politică, iar pictorița respectivă, fiind de stânga, mă sfida. Dacă vrei să fii apre ciată trebuie să vii în pantaloni, pe cât posibil pătați de vopsele, și să ai părul vâlvoi, ca sub febra inspirației. M-am dus la Salonul de Pictură din Monaco gătită, nu „acoperită“. Imediat am fost asaltată de întrebări: „Sun teți pictoriță?“ „Da. De ce? Vă miră? Eu nu mă de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
poliglotă. La masă nu mâncam decât ciolane de cămilă. Mai bine hai în Canada, cea galbenă și porto calie, unde primăvara strălucesc toate ca aurul. Preferi să hoinărim prin Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-ai zăpăcit, nu fugi așa de repede, nu mă mai pot ține după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
era perfectă. Azi-dimineață mi-era greu să văd ce scriam, dar ochiul minții mele era limpede. Vopseaua franțuzească face o treabă excelentă din a-mi face părul să arate ca pe vremuri - negru ca noaptea de catifea. Și nu îmi pătează pielea capului, precum vopseaua chinezească pe care am folosit-o ani de zile. Nu-mi spuneți mie de cât de deștepți suntem noi în comparație cu barbarii! E adevărat că strămoșii noștri au inventat hârtia, tiparnița, busola și explozibilii, dar strămoșii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prânz, sunetul trompetei îi chemă înapoi pe vânători. Prinții prezentară pe rând tatălui lor animalele pe care le răpuseseră. Prințul Kung avea douăzeci și opt. Chipul său frumos era zgâriat de gheara unui tigru. Din rană curgea sânge. Roba sa albă era pătată. Zâmbi de încântare, știind că se descurcase bine. Veniră și ceilalți fii. Îi arătară tatălui animalele legate sub pântecele cailor. — Unde este Hsien Feng, cel de-al patrulea fiu al meu? întrebă tatăl. Fu chemat Hsien Feng. El nu purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plâng. Îmi spun că e o lăcomie din partea mea să simt că aș avea nevoie de mai mult decât mi se oferă. Și totuși, tristețea refuză să mă părăsească. Încerc să mi-l închipui pe Ping și dezgustătorii săi dinți pătați de opiu, însă mintea mea își urmează propriul drum. Îmi aduce melodia operei mele preferate, Iubirea micuței Jad - povestea unei slujnice și a iubitului ei, un soldat. Când mă gândesc cum i-a adus soldatul miresei sale o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]