5,724 matches
-
mâncăm. (Soția Bolnavului X a luat coșul din căruță. A întins o pătură și câteva prosoape de bucătărie. A scos mâncarea din coș și a invitat oamenii la masă.) Soția Bolnavului X: Prânzul este servit. (Cu toții s-au așezat pe pătură și au început să mănânce.) Prietena Soției Bolnavului X: Domnul nu este de la noi din sat. Bolnavul X: E prietenul meu. Iubește foarte mult florile, dar se teme să le atingă. Prietena Soției Bolnavului X: E asemenea Luminiței, nepoata mea
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Arde zăpada Zăpada din cristale fără număr S-a așternut pe drumul de visări Prin cărțile ce veșnic port pe umăr Am lăsat loc și pentru dezmierdări! Cu urmele lăsate pe omături Tristețile de ieri au dispărut Fantasmele înfășurate-n pături. Refuză amintirea din trecut. S-au dispersat speranțe în cristale Pierdute-n frământările lumești În aburii dorinței rituale S-au consumat conflicte sufletești. Zăpada arde când din neființă A încolțit chemarea de amor Un sacru foc, nu rug de umilință
ARDE ZĂPADA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382376_a_383705]
-
și-n cearceafuri de damasc Trupul gol mi-l înfășoară-n albe visuri ce se nasc Și luând ca martor vântul gândurile ce-s ghidușe Îți așează la fereastra-mi umbra ta cea jucăușe. * Crini albi ascunși în sân de sub pături îți zâmbesc Buzele ce-au luat dulceața murelor te-ademenesc. Numai tu de-ai îndrăzni să pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. * Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
vizită. „ Vă rog să faceți ordine, luați totul de pe noptiere, că altfel se supără domnul doctor” - le spusese. Cererea fusese imediat urmată de foșnetul hârtiilor împachetate, clinchetul veselei și al tacâmurilor închise în sertare. Borcanele dispăreau rânduite pe pervazul ferestrei, păturile erau netezite în grabă. „Parcă ar fi niște școlari aștepând venirea inspecției” - gândise Sonia pe jumătate amuzată, pe jumătate iritată. Era totuși curioasă să vadă și ea persoana care stârnise atâta rumoare. Parcă adusă de vânt, infirmiera cu statură și
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
față, încă o ușă. Lumina ca un văl cenușiu, acoperea camera. Sonia făcu un efort și sprijinindu-se pe coate privi în jur. Tubul de perfuzie din braț se legănă alunecând în jos. Bluza ei de pijama, era pusă pe deasupra păturii. I se păruse curios, pentru că până atunci, avusese impresia că este îmbrăcată. Se uită. Peste piept, ca o platoșă groasă, avea un bandaj gros. Privi spre infirmieră încercând să-i prindă privirea, pentru a obține un răspuns la întrebarea pe
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
lor. Este o categorie destul de amestecată, sunt oameni pe la 60-70 și un pic de ani, proaspăt ieșiți la pensie, venituri mici, dar stabile, nu prea știu ce să facă cu timpul liber. Își caută identitatea foarte puternic, ei sunt și pătura cea mai interesantă din perspectiva studiului, pentru că de foarte multe ori se plictisesc sau vin la pelerinaj doar fiindcă este un fenomen de grup; ei socializează, practic, plus puțin turism mănăstiresc ... Tot ei prezintă și cea mai puțină profunzime teologică
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
și foarte influențabili, sunt împotriva a orice, de la actele biometrice la vaccinul anti-polio, fară a ști de fapt prea bine despre ce este vorba. O altă categorie de pelerini, foarte interesantă, dar restrânsă, sunt acei tineri urbani care provin din păturile ASCOR ale anilor 1990 și 2000, foarte instruiți, foarte cultivați, cu venituri bune, stabile. Ei se disting imediat în rând, pentru că îi vezi cum sunt îmbrăcați - parcă pleacă pe munte, echipați cu haine de Goretex, cu bocanci tip Thinsulate etc.
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
să avem în jurul nostru oameni șantajiști, răzbunători, mincinoși, hoți, cruzi, lipsiți de umanitate, de scrupule? Viața actuală, bazată pe interese strict materiale, a dus la o luptă murdară pentru dobândirea de venituri ilicite, a creat un decalaj extrem de mare între păturile sociale, nivelul de trai al oamenilor puterii fiind obscen de ridicat față de restul populației, și asistăm la sărăcirea tot mai agravantă a maselor. Vedem și avem încredere în tineretul de astăzi, mult mai matur ca altădată, care conștientizează pericolul depășirii
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
depinde de voia lui Dumnezeu. Baba 4: Am știut mereu că ești înțelept. Doctorul: Atunci eu plec. Fiul: Vă conduc. (Doctorul și fiul părăsesc camera. Baba 1, 2 ți 3 se apropie de pat.) Baba 3: Cât suferă! (Muribunda strânge pătura.) Baba 2: Se agață de orice ca să scape. Și-a încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
Atunci eu plec. Fiul: Vă conduc. (Doctorul și fiul părăsesc camera. Baba 1, 2 ți 3 se apropie de pat.) Baba 3: Cât suferă! (Muribunda strânge pătura.) Baba 2: Se agață de orice ca să scape. Și-a încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă. E gata. Mult
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
2 ți 3 se apropie de pat.) Baba 3: Cât suferă! (Muribunda strânge pătura.) Baba 2: Se agață de orice ca să scape. Și-a încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă. E gata. Mult nu o mai duce. Poate să fie vorba de câteva minute, cel mult
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
de pat.) Baba 3: Cât suferă! (Muribunda strânge pătura.) Baba 2: Se agață de orice ca să scape. Și-a încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă. E gata. Mult nu o mai duce. Poate să fie vorba de câteva minute, cel mult câteva ceasuri. Nu o să mai
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
mai puține decât necesarul, în speranța că îl va ierta Dumnezeu pentru că furase din averea celorlalți; sau vreun politician dornic de afirmare, ăsta pentru câteva sacoșe pe care le împărțea copiiilor venea cu toate televiziunile după el. Cearceafurile erau rupte, păturile roase și murdare, arcurile paturilor se rupseseră de mult, niște scânduri puse-n curmeziș susțineau salteaua. Mizeria era la ea acasă, bătăile între copii erau frecvente. Educatorii acceptau aceste bătăi, se foloseau în supravegherea și timorarea copiiilor de cei mai
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
blocată. Era un infern! Cei sănătoși cărau pe brațe răniții. Era un val de brațe pe care se purtau corpuri umane. Răniții țipau și plângeau și erau depuși în fața spitalului. Curtea se umpluse de bolnavii din spital care ieșiseră cu pături în cap”, mai povestește doctorul Popescu. În toată nebunia, medicul și-a amintit de pacienta pe care a lăsat-o în sala de operație și la care nu a mai reușit să ajungă din cauza beznei. „M-am dus pe brânci
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
cosas no hacen daño” (odată pe an, aceste lucruri nu dăunează). Ventilul servește normalizării presiunii din întregul sistem. Feria de Sanfermin se deosebește fundamental de Feria de Abril, celebrată la Sevillia: aici nu se pune preț pe apartenența la o pătură socială priviliegiată, ci dimpotrivă, se caută înfrățirea cu toată lumea, fără restricții sau discriminări. În nicio altă arenă taurină nu se consumă atâta alcool ca la Pamplona. Aici coridele sunt organizate de „Casa de la Misericordia”, o instituție de binefacere, care împarte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
noapte precum luna. Și ceasul vieții bate și trece prin pădure Cu aripi lungi de fluturi durerea s-o îndure, Cutremurat se-arată în zile furtunoase Sub un covor de umbre ce dragostea ne coase. Iar somnul se coboară pe pătura de frunze Ținând perina clipei prin visele confuze Și toamna e în casă pictată-ntr-un tablou Pe când noi scriem viața golind înc-un stilou. Dar șoapta azvârlită în cerul nostru mut Se lasă părăsită ca-ntr-un necunoscut, Iar în
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
face atât fără atât, sau atât ori atât. Toți zbârnâiau cu degetele în aer. Și răspunsurile curgeau unse și clare. Cum expunerea noilor cunoștințe și verificarea lor se făcea așa de repede, până la terminarea programului se așternea peste noi o pătură de plictiseală generală, cu hârjoneli, zumzete și așteptare enervantă. Coana preoteasă se străduia să ne mențină atenția trează. Poate Mihaiță i-ar fi dat o mână de ajutor cu acel catastif al liniuțelor liniștitoare. Doar “mămica” asista discretă și nebăgată
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
scoala. școală rămânea, așadar, cel mai adesea, un privilegiu al laicilor înstăriți. A renunța la cele lumești, dedicandu-te vieții bisericești, era uneori un mijloc de a-ți depăși condiția, putând avea astfel acces la învățătură, chiar dacă proveneai dintr-o pătură umilă. Femeile erau în continuare defavorizate, o excepție reprezentand-o călugăritele, care beneficiau de apropierea de biserică - sursă învățăturii. Mânăstirile aveau atât școli, cât și biblioteci și, mai ales, organizau instruirea călugăritelor, astfel încât acestea să fie în stare să-și
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
santinele, plecată într-un exercițiu. Asediat, Lazaretul și-a deschis porțile; Romancierul a nimerit direct în mâinile mulțimii: a fost spânzurat primul. Efectul eliberării neașteptate. L-au urmat, în ștreang, Doctorul și Magistratul, refugiat într-unul din pavilioanele stabilimentului. Din pături și cearșafuri, a fost încropită momâia Castelanului, ridicată și ea de grumaz, alături de cei trei. Primarul nu a fost găsit nicăieri; se pare că fusese avertizat. Oamenii Magistratului nu au pățit nimic; se arătaseră de partea Comitetului Cetățenesc încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unor podgorii și ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară, care se Îndesase În jurul orașului, iar acum Îl sufoca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să-mi bâțâie? — Ba da - surâse simplu Doamna Moldovei, sărind în picioare și-apoi sărind drept în jilț. Episodul 79 CEVA-CEVA SE CONTUREAZĂ — Așa deci... - zise Sima-Vodă, reluând firul unui dialog care, mutatis-mutandis, va dura aproximativ un secol, antrenând alte pături sociale. Carevasăzică, veniți de la Râm. Și de ce v-a trimis Papa aici, dragii mei? Metodiu își drese glasul: — Nu Papa ne-a trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbit in abstracto. Căsătoria este, finalmente, oricât am coti-o, un lucru concret, nu o lamentatio mentis - mai spuse pan Bijinski, scuturându-se de colb. — Vai, cum m-ai speriat! - bătu din palme doamna Potoțki și sări să acopere cu pătura gaura mare, neagră ce se căscase în pat. Așa e pan Bijinski - zise ea în chip de scuză către călugări. Nu suportă să apară pe ușă. Odată, pe când trăia Potoțki, a ieșit din sobă. — Alte vremuri - zise pan Bijinski. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o fereastră pe care nu se poate privi decât înăuntru. Cât despre de-acum înainte, nici o știre: doar un vuiet vag, un foșnet neliniștitor de pădure simțind furtuna, ce vine spre el, făcându-l să se ghemuiască mai tare sub pătura zdrențuită și plină de pete. Nu credem a mai fi nevoie să spunem că asemenea stări trebuie combătute cu tărie, cu puterea exemplului personal. O săritură rapidă din pat, o fermă deschidere a geamului, lăsând aerul tare al realității să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu insistă, căci se vedea cât colo că hotărârea sa de a rămâne în sala de mese până la micul dejun pălea în fața imaginii neașteptate ce i se ivise în minte și-n care se vedea vârându-și urgent ciolanele sub pătură și scoțând de sub mizera pernă un coltuc de pâine ascuns acolo de la prânz. — Să mergem la culcare - glăsui Metodiu - că dacă stomacurile ne sunt goale, capetele măcar ne sunt pline de somn. Se sculară rând pe rând și se îndreptară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a blestemat că nu i-a chemat la parastas și uite că Dumnezeu țDe cîte feluri o fi binele pe lumea asta și cui i se cuvine mila și cui răzbunarea singur neputincios ros de murdărie și boală putrezește sub pături În propria lui mizerie Dumnezeu l-a pedepsit după faptele lui vecinii pot dormi liniștiți judecătorul le-a dat lor dreptate) — Și dumneavoastră Îl socotiți vinovat că nu v-a chemat la parastas? — Da păi cum. Adică noi sîntem străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]