1,076 matches
-
de-ar fi fost școli ca acum, învățam și eu vreo limbă din cele lăudate" (vezi prefața la Fabule și istorioare, 1841), Pann, cunoscător a patru-cinci limbi străine, avea conștiința arhaicității sale și se delimita radical de poezia neologică a pașoptiștilor. Originalitatea sa trebuie căutată acolo unde, după rigorile unei viziuni specifice secolului XX, arta poetului s-a insinuat adînc în construcția verbală a poeziei. Prima pagină a Poveștii vorbii (" Despre cusururi sau urîciuni") începe astfel: "Aideți să vorbim degeabă,/ Că
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
a tîrgoveților și a negustorilor, cum se îmbrăcau ei, cum se distrau, ce mîncau, în ce fel de case locuiau - totul cu o bogăție de detalii copleșitoare. Cît despre mesajul etic al acestei poezii, el rămîne la fel de atipic în literatura pașoptistă, precum este și poezia însăși. Morala lui Pann nu e cea a aristocratului, nici a omului bogat (spre care scriitorul privește cu respect invidios), nici măcar cea a țăranului, uneori exaltat la modul vergilian, în Povestea vorbii, dar cu care Pann
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
a lui Paul și-a piticei rusoaice de la circ, Katarina, mereu cu puiul ei de panteră albă în brațe, și în minte începuseră să mi se-nvîr-tească iarăși obsedantele silabe NO-TO-KO... TO-KO-NO... NO-KO-TO..., când am ajuns în piața Rosetti, cu statuia pașoptistului adâncit în fotoliul său de bronz înnegrit. Un Maxi-taxi cu luminile aprinse staționa, fără șofer și călători, în apropiere, acostat lângă piedestalul statuii ca o șalupă la țărmul stâncos al unei mici insule. Prăbușit în șezut lângă statuie, cu spatele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
continuă a trecutului nu e doar o operație politică, pusă-n practică de regimurile totalitare, ci și una culturală, cu care ne întîlnim zi de zi. Dac-am pica deodată, prin cine știe ce procedeu SF de manipulare a timpului, în perioada pașoptistă sau în cea interbelică, pur și simplu n-am recunoaște personajele: am avea mari dificultăți să identificăm imaginea oficială a "Junimii", de pildă, serie de portrete academice de bărbați gravi și iluștri, cu cea reală, care rezultă din amintirile lui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prima carte a lui Florin Iaru acreditau imaginea unui sentimental disimulat, un soi de clovn trist, un suflet candriu în stare de gingășii și cruzimi deopotrivă de mari. Toată harababura de obiecte cotidiene, de citate din clasici (cu preferință pentru pașoptiști), de dialoguri nichi-tastănesciene și nu prea, de ironie și sarcasm - frați siamezi adoptați de generația '80 din spusele altora - nu ar fi fost decât hârtia de împachetat a unui suflet lilin. Gestul reflex al oricărui critic care se respectă, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în conștiință, în conștientul occidental. Mărturisește că ar vrea mai bine să fie argat în Apus decât ban în ticăloasa țară a Munteniei. Caragiale nu mai are naivitatea să se întoarcă și să creadă că mai e ceva de făcut. Pașoptiștii se întorseseră, dar lumina lor ajunsese sub oboroc. Familiile de la patrușopt plodiseră Agamemnoni de panaramă. Jargonul bonjurist a devenit primul limbaj de lemn. Formele fără fond nu s-au ridicat până la o autentică autoreflectare, ci au îmbogățit subconștientul cu noi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu putea să înțeleagă cum stă treaba cu privațiunea de libertate a atâtor nevinovați ai nației, majoritatea de factură intelectuală și de rang. Programarea mea la ruleta vieții s-a oprit, cu o sută de ani mai încolo de generația pașoptistă, pe care o ador ca pe un lucru sacru, căci, asemenea ei, am căutat și eu idealul național al dreptății, cinstei și onoarei, dar am primit în loc stigmatul celor care-și folosesc creierul cu nerușinare după voința mușchilor și greutatea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
periodicele literare. Omul ce se deplasează cu dezinvoltură între marile capitale ale lumii, ca și cum ar spune el că trage o fugă pînă la alimentara din Cartierul de Nord... Corpul din stînga: scriitorii ruși, cutreierînd Europa, revenind încărcați de Artă. Românii pașoptiști, reîntorși în Patrie să smulgă țara din mîinile unui veac fanariot. În dreapta, dramaturgia nordică și americană. Alături, tinerii furioși englezi. Acel strigăt terifiant: "E scris cu flăcări lungi de un kilometru" al lui Jimmy Porter din Privește înapoi cu mînie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
loc o serie de transformări pe plan social, economic, politic și cultural. În ceea ce privește învățământul cu toate că la 20 septembrie 1848 eforia școalelor a fost reînființata, școlile au continuat să rămână incluse, atât cele din orașe cât și cele de la sate. Revoluția pașoptistă, a reprezentat un moment important în modernizarea societății românești.În programele revoluționarilor de la 1848, găsim și problema învățământului, o dorință a partidei naționale din Moldova, redactată de Mihail Kogălniceanu, în Bucovina se cerea învățământ egal și gratuit. Eforia școalelor încadrându
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
efort de reconstrucție națională. Dincolo de toate... R.T. N-ați văzut că sunt blazați, sunt căzuți în deprimare, în supărare. Sunt supărați pe viață, pe viața politică, pe... Cine le face o injecție de optimism? V.S. Da. Eu mă gândesc la pașoptiști, domnule Robert Turcescu. Știți cum călătoreau ei? Cu diligența. Și, în condițiile în care comunicau numai prin scrisori și se vedeau foarte rar, cu toate astea, ei au putut să pună bazele statului român modern, să pună bazele națiunii române
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
din Jean de Beauvais e vechea biserică românească din Paris. A fost înființată de Arhimandritul Iosafat Snagoveanul în 1853, el fusese ministru în guvernul pașoptist. Știți ce ministru era? Ministrul însărcinat cu eliberarea țiganilor, robi pe vremea aceea! Capii revoluției pașoptiste, obligați să se exileze, au venit, cei mai mulți, la Paris. Parohia înființată atunci se mută în această biserică, în 1882. Când s-a instalat comunismul în România, în 1948, biserica de aici rupe relațiile cu patriarhia română, când înțelege că biserica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
253). Un farmacist cu numele Anton Lochmann este atestat la Iași la jumătatea secolului al XIX-lea. Era născut în 1826 la Iași și inițiat în 1868 în loja francmasonică „Steaua Dunării”, întemeiată în 1850 la Bruxelles de „frații farmazoni” pașoptiști. S-ar putea să fi fost fiul sau nepotul spițerului Lochman de la care comanda „spirt de afion” prima doamnă a Moldovei în 1813 (252). Un spițer Lochmann este atestat în 1828 și la București (200, p. 39). în paranteză fie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fugă în primul sat românesc ca să se salveze” (Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie, 1851) (246, p. 1157). Se pare că a existat și un al doilea episod al revoluției pașoptiste din Muntenia în care opiumul a jucat un rol decisiv, de data aceasta nefast. În aceleași memorii, publicate la Paris în 1851, Ion Heliade- Rădulescu relatează faptul că, pe la jumătatea lunii iulie 1848, ambasadorul Rusiei la Constantinopol ar fi reușit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trei băieți: Teodor, Dumitru și Ion. Ultimii doi aveau să facă strălucite cariere În politica românească a secolului. Pentru ei, icoana tinereții a fost și a rămas mereu Tudor Vladimirescu, aceasta călăuzindu-i În acțiunile lor ca fruntași ai revoluției pașoptiste, ca făptuitori a două mari acte istorice: unirea și independența. Astfel, Dumitru C. Brătianu, născut În 1818 la Pitești, este reprezentantul familiei care a Îmbrățișat cu mare succes cariera diplomatică și politică. În casa din Pitești, Dumitru l-a cunoscut
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
Unii se îmbată cu apă rece, alții se îmbată cu vin. Nici nu știi cum e mai bine, nu?! Dacă Maiorescu a scris despre Eminescu, despre Caragiale și îi invoca pe Creangă ori pe Slavici, negându-i în grup pe pașoptiști, nevăzându-l pe Negruzzi (Costache, nu Iacob), nici pe Nicolae Filimon, cu atât mai puțin pe Macedonski, făcea "cumetrialitate"?! Unde suntem în Europa cu literatura română? Dar cu critica literară românească? Cât mimetism există în eseistica de tip critic din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
om și scriitor. Că face călătorii în străinătate iar e firesc, le face după scenariul odiseic, spre a se întoarce acasă, la ale sale, sigur, cu experiențe și informații noi, care îi vor fi sau nu utile pentru scris. Și pașoptiștii și interbelicii ieșeau cu gândul de a se întoarce și, de regulă, se întorceau. Exilul n-a fost niciodată o fericire pentru vreun scriitor. Sub comunism chiar, fuga din țară era dorită pentru că rămânerea în țară făcea ca și imposibilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de metodul lui Coue, compari, evaluezi, observi altminteri; numai supralicitezi straiul de fir aurit și... așternut peste țărâna cea grea (vezi numai cu câtă dignitate a deconstruit Liviu Ioan Stoiciu caninele dejecții apusene, de îi va fi șocat pe toți pașoptiștii actuali); în capul tău se face tilt și-ți glăsuiește "țieți" că orice schimbare antrenează ireparabile pierderi " pentru tine, pentru coabitarea cu alții și cu environul, pentru stilul de viață tradițional. Practicamente, pe bursierii întîlniți la Strasbourg i-am îndemnat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din Teme și cronicile din Literatura română postbelică ilustrează doar sporadic o asemenea preferință de gen. E vorba, chiar și așa, de o fericită excepție. Fiindcă, la o cercetare atentă în critica postbelică, s-ar putea conchide (cu o formulare pașoptistă) că, la noi, teatrul n-are nume bun. Conform părerii colective, înainte și după Caragiale se află fie pustiul ușurătății populiste, fie jungla imposibilității de reprezentare. Enunțată paușal, chiar dacă probabilă individual, încadrarea e cel puțin suspectă din perspectivă logică. La
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
din ideile unuia din Visurile lui Lebruin: „Furați, autori, furați! Furați de sînteți săraci și aveți gust bun; dar mărturisiți păcatul vostru Înaintea publicului, ca să scăpați de mustrarea cugetului și de Înfricoșata critică a Înaltului tribunal al literaților!“. În perioada pașoptistă semnarea textelor nu era obligatorie și devenea un motiv de mândrie, chiar dacă uneori, se făceau cu bună știință confuzii Între original și traducere. De exemplu, În anul 1834, autorul George Fălcoianu pretindea că este autorul operei Freda. În anul 1862
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
de atâtea ori perorând pe Bikinski despre revoluția română, Încât i se făcea groază. În afară de aceasta, el Însuși ajunsese În fața statuii lui Kogălniceanu, pe care o amenința cu bastonul. În casa lui nu aveau ce căuta revoluționarii, indiferent dacă erau pașoptiștii sau cei din ’89... Și totuși, din când În cînd, câte unul Îi apărea În față. Oare umbra care-l Însoțea În drum spre casă, ajutându-l să urce scările, nu semăna cumva cu domnitorul Cuza? La Corso sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
domn autoritar ca și până acum, reintroducând cenzura și încercând să respect unele drepturi și libertăți ale oamenilor! ALEXANDRU IOAN CUZA: Domnule Mihail Sturdza, veți respecta drepturile oamenilor așa cum ați făcut în 1848, când i-ați arestat pe liderii revoluționari pașoptiști, înăbușind orice libertate de exprimare a oamenilor? Eram și eu printre revoluționari și am văzut ce tratament le-ați aplicat revoluționarilor! Au fost arestați pentru că au îndrăznit să-și exprime opinia! Mă îndoiesc că acest regim politic autoritar propus de
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
M-am oprit pe malul celălalt al apei privind un zid de cărămidă unde se afla o unitate militară. Se spune că acolo a stat mult timp o statuie ce evoca dorința de libertate a unor ofițeri unguri din perioada pașoptistă care au fost prinși de armata rusă și executați prin spânzurare, treisprezece generali revoluționari din armata maghiară care visaseră că pot să se elibereze de sub puterea austriacă. Parcă le vedeam fețele inexpresive și resemnarea din priviri cu funia amenințătoare clătinându
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Școlii Ardelene, cu dezvoltări specifice în perioada Preromantismului și a Romantismului (v., între altele, considerațiile lui Gr. Râmniceanu, „descoperirea Occidentului” de către Dinicu Golescu, dar și critica importului occidental fără discernămînt de către „mesianicii pozitivi” ai Daciei literare, obsesia figurii „provincialului” la pașoptiștii moldoveni, critica „formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu, mesianismul tradiționalist al lui Nicolae Iorga), se acutizează odată cu avansul modernizării social-culturale și cu apariția „crizelor” de adaptare aferente într-o societate cu mai multe viteze, intrată tîrziu în modernitate, marcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre articolele apărute În același an, când, cel puțin din punctul de vedere al lui Maiorescu, problema „formelor fără fond” fusese lămurită. Este dandysmul importat de români după 1830 o „formă fără fond”? Se pare că da. Și totuși... Tinerii pașoptiști, școliți majoritatea la Paris, fac parte din generația care Întemeiază, orice s-ar spune, civilizația românească modernă. Prin ei are loc primul mare racord al culturii noastre la modelul occidental. De la instituții (presă, societăți culturale, teatru, școală, edituri etc.) la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]