1,556 matches
-
a spus. —A fost destul de urât că m-ai făcut de râs cu drogurile tale. Dar acum a trebuit s-o mai faci și pe-asta. întotdeauna ai fost o zgâtie egoistă! N-am uitat când ai mâncat oul de Paște al bietei Margaret. Faci toate chestiile astea numai ca să mă superi... Am fugit din cameră și-am luat-o în sus, pe scări, în timp ce mama a rămas jos, strigând după mine: —Copil egoist! Poți să pleci și nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Fetița mea! Un torent de lacrimi mi-a izvorât din ochi la auzul cuvintelor ei. Am căzut în brațele mamei bocind, în timp ce ea mă mângâia pe păr și-mi spunea să nu mai plâng. —îmi pare rău pentru oul de Paște al lui Margaret, am reușit să îngaim într-un final. Să nu-ți pară rău, a exclamat mama cu ochii umezi. Mi-a venit să-mi smulg limba din gură din secunda în care am rostit cuvintele alea... Și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să fie nenorocire în stare pură. Ea n-avea să-l creadă că nu și-o trăsese cu păpușa aia gonflabilă, că nu pătrunsese în ea de bunăvoie, că Sally îl înfipsese în ea. N-o să-l creadă nici la paștele cailor. Și chiar dacă, prin cine știe ce minune, o să-i înghită povestea, parcă ar fi mare diferență! „Cam ce fel de bărbat crezi tu că ești dacă îi dai voie unei femei să-ți facă așa ceva?“ îl va întreba ea. Iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
umplu de mii de oameni cu lumânări aprinse în mână, așa cum cere vechea tradiție ortodoxă. Acest final sugerează că Manea a vrut să recurgă la o povestire pe care orice școlar din România ar fi citit-o, O făclie de Paște, a scriitorului român din secolul al XIX-lea I.L. Caragiale - ca la un intertext aluziv și ironic. Personajul principal al lui Caragiale este Leiba Zibal, un evreu, un hangiu de țară și un negustor de vinuri, care e terorizat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din viața lui apare, scoțându-l din impasul existențial, Într-un asemenea moment de cotiturè a apèrut și tânèra vânzètoare care, recomandându-i sosul potrivit pentru paste, l-a salvat din impas, întèrindu-i și sporindu-i șansele de a mânca paștele pregètite cu sosul special indicat de Ana și Maria, spune-mi pe nume! ea, râzând de spusele lui Matei, parcurgând că o Ariadnè știutoare traseele labirintice și sinuoase ale interiorului bucètèriei mateiene, aragaz și frigider, dulap și masè, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vezi acolo? Nimic, doar un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici roz și Înconjurat de iepurași de ciocolată, În vitrina cofetăriei care a fost casa noastră. Pentru că mai e numai o săptămână până la Paște și mai sunt doar trei săptămâni până la bombardamente. — ...Asta trebuie să fi fost la aproape un an după ce tata primise ordinul de concentrare, țin minte plicul galben-murdar care a schimbat atmosfera din casă și cum Walter și cu mine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trecută. I-am înștiințat pe părinții tăi, ca să vină și să te ia acasă. Sanatoriul își întrerupe funcționarea pentru un timp.” În primul moment, m-am bucurat să aud că murise. Acum, Spitalul orășenesc putea să mă tot aștepte, până la paștele cailor. După aceea mi-am adus aminte de Nora. N-am mai dat ochii cu ea până la plecare. Și nici nu m-au dus s-o văd, deși i-am rugat. Când a sosit mama - cu taxiul, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
melodiile ieșite din vioara mamei. Vorbeam despre una și alta, dar eu pierdeam mereu șirul. Îmi plăceau nespus șosetele ei albe și scurte și cum se vedea pielea mai sus de ele. Inima îmi bătea asurzitor, cum bat clopotele de Paște. Ea își apăsa tălpile tot mai tare de pulpa mea, iar mie îmi creștea umflătura, apoi picioarele ei se aflau la mine în poală, iar eu le mângâiam cu timiditate. Ei îi plăcea, fără îndoială, căci nu mai spunea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cuvânt. „Deci; În noaptea de Sfântul Ioan, la treizeci și șase de ani după căruța cu fân. Templierii destinați perpetuării ordinului scapă de capturare În septembrie 1307, Într-o căruță cu fân. În vremea aceea, anul se calcula de la un Paște la altul. Astfel, anul 1307 se termină cam către acea dată care, după calculele noastre, ar fi Paștele anului 1308. Încercați să calculați treizeci și șase de ani după sfârșitul anului 1307 (care e Paștele nostru din 1308) și ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
anul se calcula de la un Paște la altul. Astfel, anul 1307 se termină cam către acea dată care, după calculele noastre, ar fi Paștele anului 1308. Încercați să calculați treizeci și șase de ani după sfârșitul anului 1307 (care e Paștele nostru din 1308) și ajungem la Paștele lui 1344. După cei treizeci și șase de ani fatidici, suntem În 1344, anul nostru. Mesajul e depus În criptă Într-un involucru prețios, ca pecetluit, ca act ce consemnează un eveniment oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
altul. Astfel, anul 1307 se termină cam către acea dată care, după calculele noastre, ar fi Paștele anului 1308. Încercați să calculați treizeci și șase de ani după sfârșitul anului 1307 (care e Paștele nostru din 1308) și ajungem la Paștele lui 1344. După cei treizeci și șase de ani fatidici, suntem În 1344, anul nostru. Mesajul e depus În criptă Într-un involucru prețios, ca pecetluit, ca act ce consemnează un eveniment oarecare ce s-a petrecut În acel loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Creier de stridie! îl scuipă Primul. Apoi, Momocilă se repede coleric, la Avocat: Nu ți-am spus cu frumosul, băi, să nu te mai holbezi? Nu ți-am vorbit creștinește, pe-nțelesul tău, mârlane?! Zii?! Da ori ba?! Atunci, de ce paștele mă-tii de târsânar, nu faci ce ți se spune?! Ăă...?! De ce nu ești politicos? Ia, hai, să mi te iau eu în primire și să te dărăcesc nițel, adiacent, mitocane! Ca să te lecuiesc de benoclat! Consternat, Fratele mai apucă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
selectivă, eludînd, tot precum tradițiile, ceea ce nu convine imaginii dorite - în acest caz, una autopersiflant negativă. Este eludat astfel din imaginea publică Caragiale ruralistul, cel din 1907 din primăvară pînă’n toamnă, precum și cel din Năpasta sau O făclie de Paște. Este omis - sau reinterpretat - Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui miticism contemporan și dezabuzat, care îl reduce la un fel de bulevardier fără bulevarde și care l-ar fi făcut să rîdă (sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
eliberați ca urmare a cererii lor adresate proconsulilor sau locotenenților lor” (Epistole 10.31). În sfârșit, în Mișna (circa 200 d.C.), o colecție revizuită și publicată a legii iudaice orale, se spune că „ei vor putea să înjunghie [mielul de Paște] pentru cineva [...] pentru care au promis eliberarea din închisoare” cu ocazia Paștelui (tratatul Pesharim 8.6). Dovezile, în ansamblu, sugerează că, cel puțin la fel ca în cazul unuia dintre prinții irodieni, în anumite ocazii, conducătorii romani au eliberat prizonieri
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
obiectivele acestei cercetări, toate aceste reacții pripite trebuie îndepărtate: când examinăm problema învierii nu trebuie să reacționăm la presiunile contemporanilor noștri, ci să garantăm investigația istorică. Trebuie așadar să analizăm cu exactitate ce s-a întâmplat în prima zi de Paște. Nu este un mod îndreptățit de a face istorie dacă venim deja cu un set de presupuneri a priori, sau suntem condiționați de angajamente politice sau teologice specifice culturii proprii, din Est sau din Vest, britanică, americană sau oricare alta
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
inventată. E ca și cum scriitorii evangheliilor s-ar sforța să descrie o realitate fără să dispună de un limbaj adecvat acesteia. A patra și ultima însușire stranie a narațiunilor învierii, care ar putea pune sub semnul întrebării multe din predicile de Paște pe care eu și alții în mod obișnuit, le rostim, este absența oricărei mențiuni a speranței creștine viitoare. Aproape peste tot în altă parte din Noul Testament, unde întâlnim persoane ce vorbesc despre învierea lui Isus, le vom găsi discutând și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
partea din afară a geamului s-a țesut o rețea fumurie de funigei de praf. Are s-o șteargă Leana, dacă au s-o cheme, ca de obicei, la curățenia de primăvară. Dacă au să aibă, ca de obicei, musafiri de Paște. Lumina cenușiu-gălbuie intră oblic prin geam - a trecut dimineața și, dincolo de cerul de fildeș, soarele invizibil are să înceapă să coboare. Ridicându-se să mai caute ceva prin cămară, Ivona își aruncă ochii pe geam, dar nu vede decât gudronul ondulat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă va împinge tot mai mult de acum înainte. împrejur se cânta La arme cu lacrimi în ochi, aceeași îndrăzneală a unor voci ce se știau puternice, melodioase, aceeași șoaptă jenată a celor afoni și timizi ca în noaptea de Paște. Cântam și eu, bineînțeles, cu glas scăzut. Mulți veniseră cu flori și le dădeau acestor oameni obișnuiți, pe care închipuirea noastră livrescă îi sacraliza, coborând asupra capetelor negricioase și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
astăzi au preocupări diverse și multe moduri în care să-și petreacă Sărbătorile, nefiind prea interesați de respectarea tradițiilor. Au mai fost intervievate și două eleve de 14 ani din satul Protopopești, ai căror părinți sunt plecați în străinătate, de Paște, acestea, împreună cu frații sau surorile și cu bunicii care au grijă de toți, merg la Biserică, apoi mănâncă împreună. După aceasta, fiecare este liber să-și petreacă timpul cum dorește: copiii merg să se joace cu cei de vârsta lor
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Coman Bianca () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2077]
-
dus o copilărie fericită acesta a răspuns pozitiv spunând că chiar dacă nu erau atâtea lucruri câte găsești în ziua de azi erau fericiți, și aveau ce le trebuia. În finalul interviului Nea’ Gheorghe a fost întrebat cum își va petrece paștele anul acesta. Nea’ Gheorghe răspunde mâhnit, ca acuma nu mai sunt hore nu mai sunt tradiții și obiceiuri, femeile nu mai coc la cuptor nu se mai străduiesc să împodobească masă. Ne spune că acum zilele de Paste sunt ca
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
spala pe rand cu oul alb, ce înseamnă curățirea de păcate, cu oul roșu, cu banii, ce reprezintă bogația și busuiocul protecția (sfințirea). După aceea ciocneau ouă roșii zicând „Hristos a înviat!” și „Adevărat a înviat!” În prima zi de Paște după slujba celei de-a doua Învieri băieții umblau prin sat cu „valaretul”, adică cu doi muzicanți, chitara și vioara, și invitau lumea la horă. Aici veneau atât tineri cât si bătrâni îmbrăcați în haine noi de sărbătoare. Seara era
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
umblau prin sat cu „valaretul”, adică cu doi muzicanți, chitara și vioara, și invitau lumea la horă. Aici veneau atât tineri cât si bătrâni îmbrăcați în haine noi de sărbătoare. Seara era pregătită numai pentru tineret. A doua zi de Paște era dedicată vizitelor. Fiecare mergeau să își viziteze rudele din alte sate. În seara celei de-a treia zi toți bătrânii se adunau la căminul cultural unde povesteau și își aduceau aminte de anii tinereții, iar la plecare își urau
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
lipsit de experiență, dar enoriașii Bisericii Gura-Bustei sunt foarte cumsecade și îl ajută să se acomodeze. Interviuri 1. Interviu luat, doamnei Scarlat Maria, 70 de ani, pensionară, domiciliată în Gura Bustei, sâmbată 24 februarie 2008. Pe vremea dumneavoastră, cum sărbătoreați Paștele? Eu, când eram de vârsta ta, așteptam cu nerăbdare venirea Paștelui. În familia noastră postul era ceva sfânt, așa că 7 săptămâni mâncam doar fasole, cartofi, mazăre și bineînțeles cum era primavara și ieseau tot feluri de verdețuri (stevie, urzici, loboda
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
pârinții, nu ca tinerii din ziua de azi care sunt mereu de capul lor și nu au respect pentru nimic. 3. Interviu luat doamnei Toderița Violeta, 40 de ani, asistent social, domiciliată în Gura Bustei. Pe vremea dumneavoastră, cum sărbătoreați Paștele? Eu am copilărit în oraș, așa că de Paște familia mea nu prea avea multe tradiții. Ț in minte că atunci când eram mică, de sarbătoarea Paștelui, mama ne cumpara haine noi la toți. Făcea în fiecare an friptură de miel, cozonac
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
e. De paști mereu ne facem cadouri. Nu prea scumpe. Ceva hazliu, comic. Cum ar fi ursuleții de plus. Îmi plăcea foarte mult Paștele pentru că puteam mânca orice, dar acum cu boala mea (diabet) nu prea știu cum o să fie Paștele de acum înainte. TRADIȚIILE DE PAȘTE Ziua de Paște este o zi mult așteptată de toți creștinii deoarece Domnul Iisus Christos a înviat din morți după ce a fost răstignit pe Sfânta Cruce. El a pătimit multe pentru păcatele oamenilor și
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]