5,611 matches
-
Secuieni și până la Bacău era un singur bordei la locul numit „Movilă”, unde dejugau oamenii vitele pe marginea drumului .... Satul Traian nu exista ...Cum am arătat încă mai sus, mai aproape toate casele din sat erau acoperite mai mult cu paie, singur dascălul Vasile Bârgăoanu avea casa acoperită cu șindril ... apoi își face casă mai mare, șindrilită și fostul primar, Gh. C. Boca: o sală și două odăi în față și bucătărie în fund, casă model pe acel timp... La capătul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai bine zis gușe. Nici nu știu câte erau, cădeau într-un fel de cascadă voluminoasă pe sânii ei ampli. De obicei se îmbrăca într-o rochie roz foarte largă, fără talie, și toată ziua purta pe cap o pălărie mare de pai. Dar când își despletea părul - ceea ce făcea din când în când întrucât era foarte mândră de el - îl vedeai că este lung și negru și cârlionțat; iar ochii ei rămăseseră tineri și plini de vioiciune. Avea râsul cel mai molipsitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi dovedit că nu era cel pe care Îl aștepta. În fața lui apăruse o figură Învăluită cu totul Într-o mantie de in ușoară, care Îl acoperea până În partea de jos a figurii. Purta pe cap o pălărie de paie, ca de țăran, coborâtă pe frunte În așa fel Încât să lase la vedere numai ochii. Totuși, cu toate că mica torță abia de reușea să Împrăștie puțin bezna din galerie, priorul Îl recunoscuse imediat pe neobișnuitul vizitator, care Îl fixa fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
te bage În seamă. Așteaptă să treacă noaptea și, În zori, amestecă-te printre țăranii care se duc spre casele lor. Poți să reușești, dacă soarta e de partea ta. Dintr-o dată, sienezul sări În picioare, ca o păpușă de paie trasă pe sfoară. Se aruncă peste poet, Îmbrățișându-l și sărutându-l. Lăcrima de bucurie, dinaintea acelei speranțe de salvare. Dante Își feri privirea, eliberându-se din strânsoare. Îndoiala care Îl chinuise Încă din prima clipă Îi Încolți pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trecând prin fața localului, zâmbind, în timp ce Fermillin o saluta cu voce joasă adresându-i-se cu domniță. Am văzut-o, dar ea nu m-a văzut pe mine. Eram prea departe. Purta o rochie de culoarea piersicilor coapte, o pălărioară de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rochiei ei și ale micuței genți pe care o purta, gâtul ei alb în soarele care tocmai răsărea, zgomotul nicovalei lui Bouzie, a cărui fierărie e la doi pași, ochii roșii ai lui Fermillin, bătrâna Sèchepart măturând în fața ușii, parfumul paielor proaspete, vaietele lăstunilor pe acoperișuri, mugetele vacilor pe care tânărul Dourin le duce în parc. Toate astea de zece ori, de o sută de ori, de parcă eram prizonierul acelei scene, de parcă aș fi vrut să mă închid în ea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de principii, căscată dinaintea ta. Totuși, în principiu, domnește înțelegerea între el și Sophie, care soarbe cu paiul o limonadă. Mama ei a avut din nou o criză de isterie azi‑dimineață, înainte de a pleca la banca ei personală unde avea ceva de rezolvat. Hans își etalează mușchii, ca de obicei, se foiește pe scaun de parcă l‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ajutându-se de marginea cardului de credit. În tot timpul acesta mă privea drept În ochi. N-am mai văzut un card de credit ca aceasta, am spus. În timp ce vorbeam, Yazaki priză o linie de cocaină, apoi Îmi Întinse un pai lămurindu-mă: — E un card Platinum. — Aha! Există așa ceva? m-am mirat În timp ce prizam și eu o linie. Am simțit imediat pudra albă lipindu-mi-se de nări, pătrunzând În mucoasa nazală lent și intrându-mi În sânge. — Poți obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
soții Hanke, după ce Herr Hanke identificase pozitiv rămășițele fiicei lui. — Nu este prima dată când a trebuit să dau vestea proastă unei familii, explicase Becker. Într-un fel ciudat, ei speră întotdeauna până la capăt, agățându-se de ultimul fir de pai până în ultimul moment. Și apoi când le spui, îi lovește cu adevărat. Mama cedează, știți. Cumva, însă, ăștia doi au fost diferiți. E dificil de explicat ce vreau să zic, domnule, dar am avut impresia că se așteptau la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
luat la cadre, ca monitor. — Dar pe atunci era voie să ai calculator? întrebă Stejeran 1. — Ei, voie! Cum să fie voie? răspunse Felix S 23. Nu era voie și, când m-au prins, m-au mutat la balotat la paie, dar nici aici n-am stat prea mult, că între timp se cumpărase licența calculatorului și m-au reabilitat. — Și la paie cum a fost? interveni Getta 2. — La paie cum să fie? Ca la paie. Știți cum e mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
răspunse Felix S 23. Nu era voie și, când m-au prins, m-au mutat la balotat la paie, dar nici aici n-am stat prea mult, că între timp se cumpărase licența calculatorului și m-au reabilitat. — Și la paie cum a fost? interveni Getta 2. — La paie cum să fie? Ca la paie. Știți cum e mașina de balotat: la un capăt intră paiele și la celălalt ies baloții. Și dumneata ce trebuia să faci? vru să afle Dromiket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
când m-au prins, m-au mutat la balotat la paie, dar nici aici n-am stat prea mult, că între timp se cumpărase licența calculatorului și m-au reabilitat. — Și la paie cum a fost? interveni Getta 2. — La paie cum să fie? Ca la paie. Știți cum e mașina de balotat: la un capăt intră paiele și la celălalt ies baloții. Și dumneata ce trebuia să faci? vru să afle Dromiket 4. — Eu trebuia să-i leg cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mutat la balotat la paie, dar nici aici n-am stat prea mult, că între timp se cumpărase licența calculatorului și m-au reabilitat. — Și la paie cum a fost? interveni Getta 2. — La paie cum să fie? Ca la paie. Știți cum e mașina de balotat: la un capăt intră paiele și la celălalt ies baloții. Și dumneata ce trebuia să faci? vru să afle Dromiket 4. — Eu trebuia să-i leg cu ceva, că nu se prea găsea sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și cu ce-i legai? Păi cu ce să-i leg? Tot cu sârmă, că-mi trimitea soră-mea. Episodul 24 Continuă mărturisirile lui Felix S 23 — După aceea - continuă robotul comandant Felix S 23 -, pe baza experienței dobândite la paie am fost trimis la stuf. Aici însă nu trebuia să tai sau să balotez, ci să fac din stuf hârtie. Proces tehnologic greu, care mi-a mâncat cei mai buni ani ai vieții. De-aia nu prea suport hârtia, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
crească, Lance sau catarg s-o urce În durata lumii turce. NASTRATIN HOGEA LA ISARLÎC Lui Al. R. Țara veghea turcită. Pierea o dup-amiază Schimbată-n apa multă a ierbii ce-nviază, Când, greu și drept, pe sceptrul de pai mărunt la fir, Gândacul serii urcă ghiocul de porfir. Cer plin de rodul toamnei îmi flutura - tartane - Tot vioriul umed al prunelor gîtlane: Grădină îmi sta cerul; iar munții - parmalîk. Un drum băteam, aproape de alba Isarlîk, Cu ziduri forfecate, sucite
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nimenea nu L-a primit în casă și nicăieri un loc nu s-a găsit, pe Domnul Domnilor, al lumii rege, nevrednici pământeni L-au umilit. Într-un târziu găsit-a Iosif locul, un grajd umil, pe-un braț de paie seci, acolo-ai vrut și Te-ai născut, Iubire, căldură să aduci în inimi reci. Indiferența lumii încă doare, deși Te-ai ridicat demult la cer, tot mai privești spre pământeni cu milă, cuprinzi în ochi tărâmul efemer. Mai cauți
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
în: Ediția nr. 961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului Dulce, dragă și duioasă Ne e limba și nu-i grai Din urzeală mai frumoasă Pentru al rostirii strai, Nu-i plămadă mai mănoasă Din al vorbei spic pe pai, Vers de liră mai mieroasă În al slovei dor și vai, Nu-i văpaie mai focoasă Sub copitele de cai, Curgere mai mlădioasă În al dansului alai, Nu-i cântare mai aleasă Plânsă-n bocete de nai, Lacrimă mai cuvioasă
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
negre - Deliberări imparțiale, profund integre. Alternez la comanda ambelor trupe - E șah perpetuu, nimic nu-l întreupe. Sunt un mare comandant...puțin cam bizar, Fără stagiul obligatoriu militar. Ar părea de departe doar un simplu joc, Așa cum ai pune niște paie pe foc. Eu afirm, mă contrazic, mă combat Și am întotdeauna dreptate, neapărat. Adopt soluții variate, idei Pe care le transmit supușilor mei. Îi decorez, îi grațiez, îi reabilitez - Adepții mei întru același crez. Nici răniții să nu șadă prea
ŞAH PERPETUU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361342_a_362671]
-
36. anii lumii în frunzele nucului - și anii mei 37 urc muntele și astăzi umbra mea mult mai sprintenă 38 multe poteci ducând spre nicăieri spre casă doar una 39 primul ciripit - bătrânul se ridică în capul oaselor 40 un pai de grâu - în pălăria tatei prima gaură 41 miriște arzând- pene arse de uliu purtate de vânt 42 malul râului- în salcia uscată muguri de stele 144 43. pe prispa casei de vorbă cu greierii - fusul tot mai plin 44
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
-Atunci Iisus Hristos este Mesia? Căci poporul a spus-o deja! Ce spuneți? Gamaliel îi zâmbi cu îngăduință. -Nu te grăbi Serah! Nu tot ce spune poporul e adevărat în totalitate. Uneori isteria cuprinde pe cei mulți precum focul cuprinde paiele. Mă simt nevoit să-i dau puțină dreptate lui Caiafa aici, spuse Gamaliel cu tristețe în glas. Deși aș fi vrut din tot sufletul ca acesta să fie Mesia cel mult așteptat. -Și dacă este?! Gamaliel își cuprinse barba în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
fiul Conducătorului funcții mari în partid. În toată tinerețea lui se observă la Tismăneanu o gelozie feroce că Nicu Ceaușescu venea cu Mercedesul cu securist la practica agricolă, iar el trebuia să culeagă porumb și să doarmă pe saltele de paie. Se creează o „rezistență” internaționalistă la „naționalizarea” comunismului lui Ceaușescu în anii 70, reprezentată de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Octav Cozmâncă, Virgil Măgureanu, C. Pârvulescu, Ion Ioniță, Dan Marțian, A. Bârlădeanu, C. Boștină susținută de secta transnațională din Primăverii și
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
de codru Își avea moșie-un sat, Plin de oameni fel și chipu, Răi și batjocoritori Și pizmași în toate cele Și de-arginți mari iubitori. Tot acolo, zice basna, Într-un bordeiaș făcut Din te miri ce crengi și paie Cu ai săi pereți de lut, Cic-ar fi trăit ferice O minune de codană, O orfană pe-al său nume Dat de nașă: Sânziană. Ea muncea pe ici, pe colo Pe la cei avuți din sat Pentr-un boț de
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
de oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
auzi din nou vocea femeii care nu please încă și care o privea uimită. - Știu, doamnă. Mulțumesc. - Nu-l vrei?, continuă femeia ușor uimită de gestul ei. - Ba da, ba da... Numai că vreau să-l duc unui copil sărac... - Pai, de ce nu spui așa, mamaie?, se lumină doamna îmbrăcată cu haine elegante. Se întoarse către bărbatul înalt care o însoțea și-i spuse: - Costel, mai scoate, dragă, încă două pachete, să-i dăm femeii! Sofica se simți jenată și-și
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]