900 matches
-
(n. 1176 - d. 7 sau 9 mai 1204, Stade), membră a familiei Hohenstaufen, a fost contesă palatină a Rinului de la 1195 până la moarte. Agnes a fost fiică a lui Conrad, conte palatin al Rinului, cu soția sa, Irmengarda de Henneberg. Tatăl ei, Conrad, era frate vitreg al împăratului Frederic I Barbarossa. Chiar înainte de 1180, a promis-o
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
(n. 1176 - d. 7 sau 9 mai 1204, Stade), membră a familiei Hohenstaufen, a fost contesă palatină a Rinului de la 1195 până la moarte. Agnes a fost fiică a lui Conrad, conte palatin al Rinului, cu soția sa, Irmengarda de Henneberg. Tatăl ei, Conrad, era frate vitreg al împăratului Frederic I Barbarossa. Chiar înainte de 1180, a promis-o pe Agnes ca logodnică pentru Henric al V-lea de Braunschweig, fiul mai mare al
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
pești de dimensiuni medii, cu corp alungit, în secțiune oval, comprimat lateral și cap relativ mic, conic. Au corpul acoperit cu solzi mijlocii (70-110 pe linia laterală). Gura mică, transversă. Dinții sunt slab dezvoltați, dispuși pe premaxilar, maxilar, dentar, prevomer, palatine, limba de obicei fără dinți. Înotătoarea dorsală lungă și înaltă cu 18-25 radii (IV-XII radii simple și 10-17 radii divizate). La masculii maturi înotătoarea dorsală este prelungită și înălțată (în special în partea posterioară). Înotătoarea anală cu 10—16 radii
Thymallus () [Corola-website/Science/332021_a_333350]
-
cunoscut caz fiind cel al lui Iacob Heraclid care a domnit în Moldova sub numele de Despot Vodă. Astfel, în 1555, grecul Iacob Heraclid a fost primit de împăratul Carol al V-lea, care l-a investit cavaler și conte palatin, iar arborele său genealogic a fost legalizat de cancelaria aulică. De altfel, chiar presupusul Nicolae Basarab fusese adăpostit la curtea lui Despot Vodă în 1563, la recomandarea Habsburgilor, pentru a-i facilita ascensiunea pe tronul Tarii Românești, ca o etapă
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
semilunară (în formă de potcoavă), puțin protractilă, așezată subterminal în poziție inferioară; deschiderea ei ajunge până sub nări. Gura este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dar foarte ascuțiți și ușor curbați, dispuși în formă de perie pe premaxilar, dentar, prevomer, palatine și pe oasele faringiene. Nu au dinți canini pe fălci. Are două înotătoare dorsale lungi, distincte și apropiate între ele. Prima înotătoare dorsală este mai scundă, ea este formată din 8-9 radii țepoase ascuțite și subțiri și are un șanț
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
fost conte de Hainaut de la 958 și markgraf sauviceduce de Lotharingia din 959, când ducatul a fost divizat de către arhiepiscopul Bruno I de Köln, care s-a menținut duce până la moartea sa din 965. Godefroi era fiul lui Godefroi conte palatin de Lotharingia, conte de Palatinat cu Ermentruda. El făcea parte din a șasea generație descendentă din Carol cel Mare și se înrudea, prin sânge și alianțe matrimoniale, cu cele mai importante familii regale ale Europei. Tatăl său era fiul contelui
Godefroi I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328509_a_329838]
-
a fost o ramură a Casei de Wittelsbach. Descendentul casei Palatinate-Zweibrücken a fost Ștefan, Conte Palatin de Simmern-Zweibrücken (1385-1459), fiul regelui Rupert al Germaniei. La începutul domniei lui Carol, acesta s-a concentrat pe vindecarea discordiilor interne și pe unirea tuturor forțelor națiunii, potrivit standardului său pentru o nouă politică de cucerire. El a contractat o
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
ramură, au devenit învecinate. Casa de Saxa-Weimar și prima casă de Saxa-Altenburg, ambele descind din Johann Wilhelm. La Heidelberg la 15 iunie 1560 Johann Wilhelm s-a căsătorit cu Dorothea Susanne de Simmern, fiica lui Frederick al III-lea, Elector Palatin. Ei au avut cinci copii:
Johann Wilhelm, Duce de Saxa-Weimar () [Corola-website/Science/334449_a_335778]
-
în română "Tratatul despre pasiuni") este un tratat filosofic scris de René Descartes și tipărit la Amsterdam și Paris în 1649. A fost ultima carte publicată de către autor în timpul vieții sale. Tratatul a fost redactat în franceză și dedicat prințesei palatine Elisabeta de Boemia. În această lucrare, Descartes se concentrează asupra chestiunii pasiunilor. Prin urmare, este vorba de un tratat de filosofie morală, ultimul domeniu al filosofiei abordat de gânditorul francez. Prin această contribuție, Descartes se înscrie în lunga tradiție a
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
capului și 83-107% din înălțimea minimă a corpului. Gura este este relativ mare, terminală, moderat protractilă. Buzele sunt bine dezvoltate, cărnoase și groase. Fălcile și oasele faringiene inferioare, care sunt concrescute între ele, sunt prevăzute cu dinți puternici; prevomerul și palatinele sunt lipsite de dinți. Dinții fălcilor sunt conici, caniniformi, dispuși pe un singur rând; cei anteriori fiind mai puternici, mai curbați și mai groși ca ceilalți. Pe fiecare parte a fălcii superioare se află 8-11 dinți, iar pe cea a
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
baza materială a oprimării femeilor. Afirmă faptul că mariajul/căsătoria este un contract de muncă ce le oferă bărbaților dreptul de a exploata femeia. Chicago Women’s Liberation Union cunoscută ca CWLU, a fost formată în 1969 după conferința din Palatine,Illinois. Naomi Weisstein, Vivian Rothstein, Heather Booth și Ruth Surgal au fost printre fondatoarele mișcării. Principalul scop al organizației a fost să pună capăt inegalității de gen și sexismului, pe care CWLU l-a definit ca „înăbușirea sistematică a femeilor
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
radii spinoase. Înotătoarele ventralele toracice, cu o radie spinoasă și 5-9 radii moi. Înotătoare caudală scobită, trunchiată sau rotunjită, cu 12-15 radii lungi. Ochii foarte mari. Gura foarte protractilă prevăzută cu dinți mărunți pe fălci, uneori și pe prevomer și palatine. Orbitosfenoidele absente. Cele mai multe specii sunt demersale, care trăiesc aproape de fundul platformei continentale sau partea superioară a pantei continentale, la adâncimi de 35-1550 m. Adulții dulgherului mare ("Zeus faber") și probabil adulții unor altor specii de zeiforme se întâlnesc frecvent în
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
de Kiev, ar putea să-i urmeze tatălui său la domnie, iar fii săi ar ajunge astfel la mila fratelui lor vitreg, mai vârstnic. În 1125 puternicul Piotr Włostowic a fost forțat să demisioneze din poziția de Voievod și (Conte palatin); principala instigatoare a acestei decizii a fost probabil Salomea, având în vedere că acesta a fost înlocuit de Wszebor, un personaj considerat a fi mult mai dispus să-i sprijine pe fii săi împotriva lui Vladislav al II-lea. Bolesław
Salomea din Berg () [Corola-website/Science/333354_a_334683]
-
ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi mici. Capul și piesele operculare lipsite de solzi. Profilul dorsal puțin mai convex decât cel ventral. Capul este mare, cu gura largă terminală sau subterminală, și prevăzută cu dinți ascuțiți pe premaxilar, maxilar, palatin, dentar, limbă, placa și manubriul prevomerului. Toți dinții sunt puternici și îndreptați înapoi. Botul scurt și obtuz, falca superioară o depășește puțin pe cea inferioară. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
lui Esculap ("Zamenis longissimus"), capul alungit, mai mare decât la speciile citate, botul obtuz, trunchiul lung, coada moderat alungită. Capul este slab separat de gât. Ochiul este de mărime mijlocie, cu pupila rotundă. Dinții maxilari au o lungime egală. Osul palatin cu proces median mai mare decât procesul lateral. Carena hemală a vertebrelor trunchiului se termină anterior față de condil. Folidoza (forma și dispoziția solzilor și scuturilor tegumentare). Solzii capului și ai corpului au o mare importanță pentru determinarea speciilor de șerpi
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
mijlocie sau lungă; solzii netezi sau ușor carenați, cu găuri apicale rotunjite. Au peste 200 plăci ventrale (exclusiv subcaudalele); două plăci temporale anterioare și 21-29 șiruri de solzi dorsali. Scutul frenal (atunci când există) este puțin mai lung decât înalt; osul palatin cu un proces median mai mare decât procesul lateral. Carena hemală a vertebrelor trunchiului se termină anterior față de condil. Pe părțile laterale ale capului, se întinde o dungă închisă de la ochi la colțul gurii Genul "" poate fi considerat ca un
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]
-
Christiane Henriette de Palatinate-Zweibrücken-Birkenfeld (16 noiembrie 1725, Ribeauvillé - 11 februarie 1816, Arolsen) a fost contesă palatină de Zweibrücken-Birkenfeld prin naștere și prințesă de Waldeck-Pyrmont prin căsătorie. Christiane Henriette a fost fiica cea mică a contelui palatin și duce Christian al III-lea de Zweibrücken (1674-1835) și a contesei Caroline de Nassau-Saarbrücken (1704-1874). Christiane Henriette a fost
Christiane Henriette de Zweibrücken () [Corola-website/Science/334047_a_335376]
-
Christiane Henriette de Palatinate-Zweibrücken-Birkenfeld (16 noiembrie 1725, Ribeauvillé - 11 februarie 1816, Arolsen) a fost contesă palatină de Zweibrücken-Birkenfeld prin naștere și prințesă de Waldeck-Pyrmont prin căsătorie. Christiane Henriette a fost fiica cea mică a contelui palatin și duce Christian al III-lea de Zweibrücken (1674-1835) și a contesei Caroline de Nassau-Saarbrücken (1704-1874). Christiane Henriette a fost sora lui Christian al IV-lea, Conte Palatin de Zweibrücken, a lui Friedrich Michael de Zweibrücken și a Carolinei de
Christiane Henriette de Zweibrücken () [Corola-website/Science/334047_a_335376]
-
Waldeck-Pyrmont prin căsătorie. Christiane Henriette a fost fiica cea mică a contelui palatin și duce Christian al III-lea de Zweibrücken (1674-1835) și a contesei Caroline de Nassau-Saarbrücken (1704-1874). Christiane Henriette a fost sora lui Christian al IV-lea, Conte Palatin de Zweibrücken, a lui Friedrich Michael de Zweibrücken și a Carolinei de Zweibrücken căsătorită cu Landgraful Ludovic al IX-lea de Hessa-Darmstadt. Christiane Henriette a fost mătușa primului rege bavarez Maximilian I. S-a căsătorit la 19 august 1741 la
Christiane Henriette de Zweibrücken () [Corola-website/Science/334047_a_335376]
-
Palatinului, apoi vâlvătaia se extinde și la Esquilin. Într-un final, din 14 cartiere , trei sunt complet distruse, șapte puternic deteriorate, doar trei rămânând intacte. Printre monumentele distruse total sau parțial au fost: templele Luna, Jupiter, Apollo și Vesta, biblioteca palatină, teatrul lui Marcellus, palatul lui Tiberius și al lui Nero. Doar Forumul și parțial Capitoliul scapă. Monumentele distruse datau unele din vremea lui Romulus, cum este templul lui Jupiter Stator, al regelui Numa, din care se mai vedea palatul. Pierdut
Împăratul Nero și incendierea Romei - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102264_a_103556]
-
Palatinatului, Frederick V care participase la revolta din Boemia a fost suspendat din colegiul electoral. Locul său a fost oferit ducelui de Bavaria. Atunci când războiul de 30 de ani s-a încheiat, un nou electorat a fost create pentru contele Palatin. Contele de Bavaria și-a păstrat locul, și deci numărul de electori a crescut la opt. În 1777, componența consiliului electoral a fost redus la 8 membri, atunci când electorul Palatinatului a moștenit Bavaria. Imperiul a fost dizolvat in 1806. După
Prinț elector () [Corola-website/Science/337559_a_338888]
-
(14 februarie 1625, Castelul Stegeborg, Östergötland - 24 octombrie 1687, Castelul Höjentorp, Västergötland), a fost contesă palatina, o verișoară a reginei Christina a Suediei și sora a regelui Carol al X-lea al Suediei. După ascensiunea pe tron a fratelui ei (1654), a fost Prințesa Regală a Suediei. Maria Eufrosina s-a născut la Castelul Stegeborg din
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]
-
(; 10 noiembrie 1584 - 13 decembrie 1638) a fost prințesă suedeză și contesă palatină de Zweibrücken ca soție a vărului ei de gradul doi, Johann Casimir de Palatinate-Zweibrücken. Este cunoscută sub numele de mama adoptivă a reginei Christina a Suediei. Caterina a fost fiica regelui Carol al IX-lea al Suediei și a primei
Caterina a Suediei () [Corola-website/Science/337345_a_338674]
-
soția lui, regina Maria Eleonora. Caterina a fost expusă intrigilor de la curte cu scopul de a o ponegri în ochii cuplului regal, însă ea a reușit să evite aceste comploturi. La 11 iunie 1615 ea s-a căsătorit cu contele palatin Johann Casimir de Palatinate-Zweibrücken. Cinci dintre copiil lor u dupravițuit copilăriei: Toți regii Suediei care au urmat fiului ei, cu excepția a trei (Frederick I, Oscar I și Carol XIV Ioan), descind din ea. Frederick I și Oscar I s-au
Caterina a Suediei () [Corola-website/Science/337345_a_338674]
-
San Gennaro". Multe dintre lucrările ei din această perioadă, cu subiecte reprezentându-le pe Giuditta, Susanne, Betsabeea, Maddalena, sunt achiziționate de marile muzee ale lumii, cum ar fi Prado, Metropolitan Museum. Splendida lucrare Madona care alăptează este conservată la Galeria Palatina din Florența, iar Betsabeea se află la Londra, la Matthiesen Gallery. Madona cu pruncul este expusă la Escorial. După foarte mulți ani, tatăl și fiica sunt din nou împreună la Londra. Charles I era un colecționar fanatic, dispus chiar să
Povestea unei pasiuni. “Artemisia Gentileschi și timpul său” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105886_a_107178]