1,950 matches
-
tradiție, puse cu mâna lui faianța și cele șase vase de W.C.. Apoi se privatiză... Joi, 28 septembrie Desfăcând valizele ca să fac inversiunea între hainele de vară și cele de iarnă, am dat peste smochingul pentru seratele artistice și peste paltonul meu cu guler și manșete de astrahan. M-a bușit un val de nostalgie cu amețeli : erau cadourile de la Ionică. Într-o bună dimineață, locatarii blocului văzură o siglă uriașă pe pieptul imobilului lor : „W.C. Club” S.R.L. Până să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doi profesori, Iordan și Papu, cum își scoteau pălăriile și mă salutau: sărumâna, mama Cucu! E-he, mama Cucu, dacă ați ști cum stau securiștii pe-afară, să vadă dacă ne dați pâine de sub tejghea! Dar noi o ascundem sub palton și o scoatem abia când ieșim de la metrou, la Universitate. Nea Fane râde gros, cu gura până la urechi, descoperindu-și gingiile din care mai spânzură doi dinți îngălbeniți și trei măsele cariate: bă Piratule, bă, bine că te-ai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
revenise în mintea poporului nu atât prin activitatea sa politică de după Revoluție, cât prin moartea-i discretă. Probabil datorită acestui fapt ne aflam toți acolo - să vedem cum moartea poate fi momentul de glorie al unei vieți. Probabil, nu sigur. Paltonul muștar din fața mea se înclină spre doamna distinsă și îi spuse destul de tare, pentru a coperi cântarea de pomenire: am la Predeal o vilă cu unșpe camere. Încălzire centrală, faianță și gresie spaniolă. Își împreună degetele ca pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
camere. Încălzire centrală, faianță și gresie spaniolă. Își împreună degetele ca pentru a-și face cruce și le pupă în vârf: iese o pensiune țuț! Companioana lui doar îl aproba prin scuturări lejere ale capului - părea realmente absorbită de ceremonie. Paltonul muștar nu renunță așa ușor: ca să nu vă zic că cele mai multe camere au vedere chiar către munte. Am locuri de parcare pentru cinșpe mașini. Nu văd ce ne-ar împiedica să demarăm afacerea chiar mâine. Tocmai când voiam să înhaț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și ei să rabde că se pune al zecelea la coadă, iar nu al patruzeci și șaselea, cum s-ar fi cuvenit. Îi arăta vânzătoarei amuzate marfa de care avea nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum era prin casă. — Apropiindu-se de el, a constatat că este o fată frumoasă. — Vai, Doremi, Doremi, sau cum te-o fi chemând, nu ți-ai luat un pulovăr pe tine. Nu vezi ce frig este?o ia sub paltonul lui în timp ce fata caută să se depărteze. — Nu-ți fac nimic, încăpățânat-o. Stai așa, o strânge la piept cu paltonul lui. Vrei să răcești, să te îmbolnăvești și să-mi scoți ochii că din cauza mea n-ai putut face
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o fi chemând, nu ți-ai luat un pulovăr pe tine. Nu vezi ce frig este?o ia sub paltonul lui în timp ce fata caută să se depărteze. — Nu-ți fac nimic, încăpățânat-o. Stai așa, o strânge la piept cu paltonul lui. Vrei să răcești, să te îmbolnăvești și să-mi scoți ochii că din cauza mea n-ai putut face vocalize? Prințesa acceptă gestul lui, mai ales că-i plăcea căldura protectoare oferită de student. — Cum te cheamă? — Pentru asta m-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mult timp, Teofana bate la ușă. Cezar îi deschide și rămâne uimit văzând-o atât de frumoasă cu obrajii ei cu gropițe, cu rochia violetă ca petalele toporașilor de primăvară care îi pune în evidență frumusețea corpului după ce îi ia paltonul, cu cerceii cu piatră roz pe care Zina insistase să-i poarte, cu părul ei frumos prins în cozi peste cap în formă de coroniță. Arăta ca o adevărată prințesă. Era gata s-o recomande „Aceasta este prințesa mea” nebănuind
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care și-o manifestase de fiecare dată, dar fata îi șoptește: „Să mă săruți decent. Te rog foarte mult, Cezar”. Îi ascultă cerința, după care se așeză la masă. Ca să nu se dea în spectacol, Teofana îi strecoară în buzunarul paltonului, într-un moment când ceilalți nu sunt atenți, cutia cu ceasul de mâă și un bilețel pe care scrisese: „Cezarului ce-i al Cezarului. Mulți ani fericiți!” Nu se semnează, fiindcă din conținutul biletului, Cezar cu ușurință își va da
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cam chefuise pentru că toți noroceau cu el și-l îndemnau la băut. De fapt nici ceilalți nu erau într-o stare mai bună. Teofana a socotit că este timpul să plece. S-a ridicat, s-a scuzat, și-a îmbrăcat paltonul în timp ce toți și în special Cezar o rugau să m,ai rămână. — Ce te grăbești? Acum, când ne distrăm mai frumos be părăsești. — Te rugăm mai rămâi, insistau toți, mai puțin unele din fete care o cam invidiau pentru că ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
neglijate. Nu pot să mai rămân, m-am simțit bine alături de voi, deși pe mulți abia i-am cunoscut. Vă doresc distracție plăcută în continuare. Sper să mai avem ocazii de a mai fi împreună. Ciau! Ciau! Cezar își îmbracă paltonul ca să meargă s-o conducă. — Mă scuzați! Dane, fă tu pe amfitrionul. Mă întorc imediat. — Nu te grăbi Cezar! Nu te grăbi! Îi strigă ei cu subînțeles, când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
după ce-i sărută lobul. Nu crezi c-ar fi frumos ca măcar de ziua mea să simt și eu c-ai dat Cezarului ce este al Cezarului? — Am dat deja, se referă Teofana la ceasul ce se afla în buzunarul paltonului lui Cezar, de care el nu știa. Când? Eu n-am simțit nimic, este surprins Cezar, care face o mutră ce-i stârnește râsul Teofanei. — Te rog!o imploră Cezar. Teofana îl sărută pentru prima dată că până acum ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vrem. Încep să cânte iarăși „Mulți ani trăiască!”. Întrun târziu se hotărăsc să plece. Dan mai rămâne pentru că-l rugase Cezar ca să-i mărturisească dragostea lui pentru Teofana. Se vede că te-a dat gata. Uite cum ți-ai aruncat paltonul. Așează-l în cuier. Cezar ridicând paltonul de unde îl aruncase, amândoi observă că a căzut ceva. — Ce-i acolo, întreabă Dan. — O cuite, o ridică mirat Cezar. Un ceas de mână, spune el și mai mirat când o deschide. — E
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
trăiască!”. Întrun târziu se hotărăsc să plece. Dan mai rămâne pentru că-l rugase Cezar ca să-i mărturisească dragostea lui pentru Teofana. Se vede că te-a dat gata. Uite cum ți-ai aruncat paltonul. Așează-l în cuier. Cezar ridicând paltonul de unde îl aruncase, amândoi observă că a căzut ceva. — Ce-i acolo, întreabă Dan. — O cuite, o ridică mirat Cezar. Un ceas de mână, spune el și mai mirat când o deschide. — E mișto! Uite și un bilețel, este surprins
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era îmbrăcat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tunsă frumos, în sfârșit curat și gătit ca un pețitor, cum nu-l văzuse niciodată pe acasă. ― Mi-am luat congrua pe șase luni și am venit, că tot mi-era frică să nu mă strângă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bine, vin imediat... Și, fiindcă jandarmul rămase pe loc, adăugă: ― Sau vrei să mergem împreună?... Și mai bine! Se uita împrejur. Nu-și amintea unde și-a pus pălăria. Era pe masă. O văzu în sfârșit, dar întîi își luă paltonul. Iar întrebă pe jandarm: ― Să dau drumul copiilor ori...? Și cum jandarmul strânse din umeri neștiutor, continuă: ― Adică, firește, de ce?... Bumbu Ștefan, ieși la catedră! Să ții liniște și să-mi scrii pe tablă pe cei ce nu ascultă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acest vis mă trezeam întotdeauna amețit de singurătate, cu sentimentul că viața mi s-a sfârșit. Deja începuse să ningă și era întuneric când ieșeam cu Gina de la liceu. Mergeam de mână, iar uneori ea își ținea mâna în buzunarul paltonului meu, fără să-mi dea drumul. Era teribil de schimbătoare, când veselă, când absentă, când de-o tristețe pe care abia o suportam. Mergeam încet prin stratul subțire de zăpadă, aprins de lumina vitrinelor, în același timp fericit și lipsit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
portocalii, dintr-a Ginei prelingîndu-se pe umăr o viță castanie de păr. Am intrat în cofetăria de la Dunărea și am mâncat încet, cu pauze mari, o prăjitură. Priveam afară prin vitrina gălbuie. Erau femei frumoase în cojoace albe sau în paltoane fanteziste, erau străini, negri sau arabi, zgribuliți în canadienele lor cu guler mare de blană, încercam degeaba să mă obiectivez, să ies din mine, să lupt cu boala psihică a dragostei mele. Imaginile dinăuntru le copleșeau pe cele din afară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o și visasem, camera aceea foarte înaltă, cu pianină, scrin pictat vag renascentist, icoane pe sticlă pe toți pereții, sobă de teracotă cu frumoase desene albastre, draperii satinate, de un stacojiu șters de trecerea timpului. Ne-am așezat, descotorosiți de paltoane, pe dormeza îngustă, acoperită cu un macat și cu pernuțe fantezi. Ea dispăru câteva minute și se întoarse îmbrăcată în blugi și cu un tricou galben subțire, care îi scotea în evidență sânii frumoși, deși nu prea mari, rotunzi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ciclul se relua, disprețul ei, nepăsarea și plictiseala pe care le arăta față de mine devenind iarăși ingredientul de bază al legăturii noastre. Totul era cu-atît mai dezolant cu cât așteptasem primăvara ca pe o renaștere după infernul iernii. Lăsasem baltă paltoanele grele și, sub soarele umed și strălucitor, învîrtejiți în mirosul acela de cruditate, până și lepra atelierelor de pe Venerei, și galbenul de closet al școlii Silvestru ni se părea că au farmecul unei lumi noi și curate. Din curți auzeai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unul altuia privirea. - Dacă doamna ne asigură că va fi discretă, să-i spunem? îi întrebă Ieronim. - I-am spus deja esențialul, vorbi cel mai vârstnic dintre ei. Blonziu spălăcit, cu mici pete roșietice pe obraz, era îmbrăcat cu un palton vechi, mult prea lung pentru statura lui. - Eu sunt Valerian și mi se spune că sunt cel mai înțelept, adăugă. Ieronim s-a gândit la Boddhisattva pentru că a voit să detașeze problema libertății din contextele în care a fost dezbătută
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din nefericire, a intervenit cine nu trebuia să intervină... - Băiețaș, fii atent la ce spui, îl mustră Maria da Maria. Nu suntem singuri. - Cer iertare celor în drept, continuă Marcian scoțîndu-și brusc ochelarii și așezîndu-i în buzunarul de sus al paltonului. Dar dacă doamna a fost acceptată în secretele spectacolului nostru, măcar să afle esențialul. Anume, ce spunea Ieronim: că libertatea interioară este aproape întotdeauna irecognoscibilă. Să ne închipuim că se aflau acolo, printre condamnații la incinerare, sfinți, martiri, Boddhisattva numiți-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stâlpii verandei și, câțiva metri mai departe, aproape de stradă, bradul. Dar nu îndrăznea nimeni să plece. Treptat, sala se încălzise din nou și, unul câte unul, se întorceau de la fereastră, apropiindu-se de cămin. Valerian, cel dintâi care își scosese paltonul, încercase chiar un început de poem. - Un dulap, doar atît! șoptise. Un vechi, bătrân și obosit sau, poate, înțelept? - dulap..." Ieronim îl sfărâmase cu mare pricepere, în chip savant, mânuind aproape cu dragoste toporișca, blând, abil, concentrat. Când începuse să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu valiza în mână, privind emoționat bulevardul care se deschidea în fața lui. Se trezi chiar în clipa când familia cu care împărțise compartimentul ocupase ultimul taxi. Dar hotelul la care i se reținuse camera era destul de aproape. Își ridică gulerul paltonului și, fără grabă, traversă piața și porni pe bulevard. Numai după ce ajunse își dădu seama că îi amorțise brațul stâng; valiza era mai grea decât își închipuise. Prezentă pașaportul și recipisa Oficiului de turism. - Dar vorbiți foarte bine românește, remarcă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sala era goala și slab luminată, plecase, fără să spună bună seara, ținîndu-și mâna dreaptă la gură. Dimineața, pe strada Episcopiei, în fața casei de la numărul 18 fu găsit, înghețat, un necunoscut, foarte bătrân, îmbrăcat într-un costum elegant și un palton scump, îmblănit. Și paltonul și hainele erau atât de largi, încît nu încăpea nici o îndoială că nu erau ale lui. De altfel, în buzunarul vestonului se aflau un portofel cu valute străine și un pașaport elvețian, pe numele de Martin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]