1,096 matches
-
zeul principal al panteonului și al unor sisteme locale, stăpânul ploii bune și distructive; 2. zeul-Soarexe "Soare" (DUTUxe "DUTU"), stăpânul dreptății; 3. zeul-Lună (DSIN, D30)xe "DSIN, D30)", cel care garantează jurămintele; 4. zeița-mamă: a) ca divinitate feminină principală a panteonului (DUTUURU Arinnaxe "DUTUURU Arinna", D¾epat), soția zeului furtunii, mamă a diferitor divinități; b) ca zeiță a Înțelepciunii populare (DMA¾xe "DMAH~" = D¾anna¿annaxe "DH~annah~anna"), considerată a fi aceea care dădea sfaturi bune zeilor și oamenilor, și zeiță a magiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scribii hitiți, a unor formule și recitări În limbi diferite de hitită, În timpul ceremoniei cultuale pentru anumite divinități, ne-a permis ordonarea zeilor pe diferite grupuri de populații: astfel, se poate vorbi astăzi despre divinități hatice, hurrite, luviene și palaice. Panteonul hatic, cel mai bine atestat În textele hitite antice, este compus din: zeul furtuniixe "zeul furtunii" T/Șaru; zeița Wuru(n)șemuxe "Wuru(n)șemu", soția sa, identificată cu zeița-Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna"; fii lor, zeul furtunii din Nerikxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Întemeiere; zeița Kaitxe "Kait", grâul divinizat; zeița-regină Kata¿a, venerată mai ales În cetatea Katapa; Teteș¿api, probabil un fel de pòtnia theròn sau stăpână a animalelor; zeul ¾așameli, care ascunde armatele În marș etc. O trăsătură caracteristică a panteonului hatic este faptul că unele divinități sunt invocate cu nume dublu, unul valabil Între zei și unul Între oameni. Textele În limba palaică sunt foarte puține și greu de Înțeles; totuși, se consideră că cele zece divinități pentru care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În ritualul „cuvântul pâinii” (CTH 751), recitat În timpul sărbătorii pentru zeul Zaparwaxe "Zaparwa", sunt divinități „palaice” (Kammenhuber, 1959, pp. 2-40; Carruba, 1970, Wörterbuch și la definițiile relative). Astfel, pe primul loc, și din acest motiv este considerat divinitatea principală din panteon, se află figura lui Zaparwa (Ziparwaxe "Ziparwa" În textele hitite); acesta este probabil un zeu al furtunii și/sau al vegetației. Mai sunt atestați și zeul Tiyazxe "Tiyaz", divinitate solară, al cărui nume este legat de rădăcina indo-europeană *dð¶u
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unele divinități comune luvienilor și hitiților, cum ar fi zeul furtuniixe "zeul furtunii", Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a", zeul/lună, Armaxe "Arma", și zeița magiei, Kamrușepa. Altele par a fi În mod autentic luviene, preluate ulterior În panteonul hitit: zeul-Soarexe "Soare", Tiwatxe "Tiwat", zeul ciumei-Yarrixe "Yarri", și zeul Șanda, identificat de scribii hitiți cu zeul babilonian Mardukxe "Marduk". Mai sunt și numeroase nume de zei, mai ales În ritualurile luviene din cetățile ¾upeșna, Iștanuwa și Lallupiya, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tatăl zeilor, Kumarbixe "Kumarbi"; zeița jurământului și bolii, Iș¿araxe "Ișh~ara"; zeița infernului, Allani-Allatumxe "Allani-Allatum", mama zeiței ¾epat și diferiți alți zei printre care amintim și o serie de divinități de origine mesopotamiană, prezente și În cel mai vechi panteon hurrit: zeița sumeriană a Lunii, Ningalxe "Ningal", soția lui Kușu¿, zeul Înțelepciunii, Ea, zeul sumerian Enlilxe "Enlil" și soția sa, Ninlilxe "Ninlil". O situație aparte avem În cazul divinităților al căror cult este celebrat de „cântărețul din Kaniș” (Jakob-Rost, 1971
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adevăr, pe lângă zeii deja menționați În legătură cu textele din coloniile asiriene (vezi subcapitolul 1), mai apar și alții, dintre care Îi amintim pe ¾așameli, Kamrușepa, Telipinuxe "Telipinu" și grupul indicat de ideograma D7.7.BI („Heptada”). Fiind așadar vorba despre un panteon compozit, alcătuit din divinități de origini diferite (indo-europene, hatice) sau necunoscute, este greu să Înțelegem care a fost geneza sa. În concluzie, putem observa că criteriile lingvistice și analiza diverselor contexte culturale nu sunt instrumente suficiente pentru a stabili În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a fost geneza sa. În concluzie, putem observa că criteriile lingvistice și analiza diverselor contexte culturale nu sunt instrumente suficiente pentru a stabili În fiecare caz În parte originea unei divinități și atribuția acesteia Într-un anumit mediu istorico-religios. Panteonul hitit apare deci ca un panteon eterogen, În care figurile divine nu rezultă Întotdeauna clar din trăsăturile lor individuale; mai mult, informațiile care se găsesc În texte sunt adesea contradictorii și insuficiente. Doar zeitățile principale și unele figuri mitologice prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concluzie, putem observa că criteriile lingvistice și analiza diverselor contexte culturale nu sunt instrumente suficiente pentru a stabili În fiecare caz În parte originea unei divinități și atribuția acesteia Într-un anumit mediu istorico-religios. Panteonul hitit apare deci ca un panteon eterogen, În care figurile divine nu rezultă Întotdeauna clar din trăsăturile lor individuale; mai mult, informațiile care se găsesc În texte sunt adesea contradictorii și insuficiente. Doar zeitățile principale și unele figuri mitologice prezintă caracteristici proprii, În timp ce pentru toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În texte sunt adesea contradictorii și insuficiente. Doar zeitățile principale și unele figuri mitologice prezintă caracteristici proprii, În timp ce pentru toate celelalte există tendința de a crea tipuri, cu diferențe minore chiar și din punct de vedere iconografic. Cu toate acestea, panteonul, În complexitatea sa, pare să se prezinte ca un sistem organizat, articulat În jurul unor concepte principale. În primul rând, există o orânduire bazată pe diviziunea Între divinitățile cerești și divinitățile lumii subterane (htonice), cărora le aparțin zeii vechi (adică divinitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menționați doar cuplul, fii și/sau nepoții. Diviziunea În zeități masculine și feminine este formalizată de hitiți târziu, În epoca imperială, odată cu crearea așa-numiților kaluti, „cercuri” de divinități masculine și feminine plasate imediat după cele două divinități principale ale panteonului hurrit, Teșup și ¾epatxe "H~epat" (vezi exemplul referitor la Yazilikaya, camera A). Pentru noi Însă, definirea genului unei divinități nu este Întotdeauna posibilă, pentru că limbile anatoliene nu disting genul gramatical În cazul numelor, iar celelalte elemente care pot stabili
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identificarea. Din iconografia anatoliană nu lipsesc nici ființele compozite: l-am amintit deja pe zeul-spadă din camera B de la Yazilikaya; sfincșii plasați la porțile incintelor străjuite de ziduri (Boghazköy, Alaka Hüyük), demonii Înaripați cu funcție apotropaică, oameni-taur; oameni-munte etc. 4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALETC "4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALE" Înainte de constituirea statului hitit, Hattușaș a fost integrată Într-un sistem politic și cultural, bazat pe câteva centre mari din Anatolia central-nordică, de influență esențialmente hatică, În interiorul căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu lipsesc nici ființele compozite: l-am amintit deja pe zeul-spadă din camera B de la Yazilikaya; sfincșii plasați la porțile incintelor străjuite de ziduri (Boghazköy, Alaka Hüyük), demonii Înaripați cu funcție apotropaică, oameni-taur; oameni-munte etc. 4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALETC "4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALE" Înainte de constituirea statului hitit, Hattușaș a fost integrată Într-un sistem politic și cultural, bazat pe câteva centre mari din Anatolia central-nordică, de influență esențialmente hatică, În interiorul căruia au fost identificate două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ființele compozite: l-am amintit deja pe zeul-spadă din camera B de la Yazilikaya; sfincșii plasați la porțile incintelor străjuite de ziduri (Boghazköy, Alaka Hüyük), demonii Înaripați cu funcție apotropaică, oameni-taur; oameni-munte etc. 4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALETC "4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALE" Înainte de constituirea statului hitit, Hattușaș a fost integrată Într-un sistem politic și cultural, bazat pe câteva centre mari din Anatolia central-nordică, de influență esențialmente hatică, În interiorul căruia au fost identificate două grupuri principale de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
amintit deja pe zeul-spadă din camera B de la Yazilikaya; sfincșii plasați la porțile incintelor străjuite de ziduri (Boghazköy, Alaka Hüyük), demonii Înaripați cu funcție apotropaică, oameni-taur; oameni-munte etc. 4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALETC "4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALE" Înainte de constituirea statului hitit, Hattușaș a fost integrată Într-un sistem politic și cultural, bazat pe câteva centre mari din Anatolia central-nordică, de influență esențialmente hatică, În interiorul căruia au fost identificate două grupuri principale de cetăți, unul la nord
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca locuință a unor divinități; Nerikxe "Nerik" dobândește un rol autonom, fiind centrul de cult al unui zeu local al furtunii. În schimb, divinitățile de la Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda, dobândesc un rol central În cultul statului hitit: În fruntea panteonului este plasat zeul din ¾atti al furtunii, hititul Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a" și zeița Soarexe "Soare" de la Arinna, hatica Wurușemu, cunoscută și cu numele de Arinniti. Cele două divinități, probabil autonome la origine, au fost unite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se construiește la Hattușaș un templu cu două Încăperi, care a cunoscut maxima extindere la jumătatea secolului al XIII-lea. În jurul acestui nucleu fundamental de divinități, care Își menține propriul caracter central până la sfârșitul imperiului hitit, s-a organizat un panteon esențialmente hatic, cu câteva excepții: panteonul documentat de așa-zisele liste pseudocanonice 1, prezente În textele sărbătorilor, Începând cu sărbătorile hitite vechi, cum ar fi cea a furtunii (CTH 631)2 și KI.LAM (CTH 627)3, și ajungând la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu două Încăperi, care a cunoscut maxima extindere la jumătatea secolului al XIII-lea. În jurul acestui nucleu fundamental de divinități, care Își menține propriul caracter central până la sfârșitul imperiului hitit, s-a organizat un panteon esențialmente hatic, cu câteva excepții: panteonul documentat de așa-zisele liste pseudocanonice 1, prezente În textele sărbătorilor, Începând cu sărbătorile hitite vechi, cum ar fi cea a furtunii (CTH 631)2 și KI.LAM (CTH 627)3, și ajungând la cele din epoca imperială, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi cea a furtunii (CTH 631)2 și KI.LAM (CTH 627)3, și ajungând la cele din epoca imperială, cum ar fi sărbătoarea AN.TA¾.ȘUMSAR (CTH 625)1 sau sărbătoarea tunetului și a lunii (CTH 630)2. Panteonul din Hattușaș, delimitat astfel, a rămas totuși deschis, cel mai adesea din motive politice, În fața influențelor culturale externe, care au dus la o Îmbogățire mai degrabă În plan formal decât substanțial a compilației listelor canonice. Ascensiunea unui mare număr de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capitală a unui stat Întins și compozit, În continuu contact cu principalele centre politice și religioase din Orientul Mijlociu. În aceeași perioadă, În interiorul Anatxe "Anat"oliei, cetățile Își vor menține tradițiile religioase, care constau În cultul divinităților locale, În jurul cărora existau panteonuri minore. Aceste culte au rămas nealterate de-a lungul Întregii istorii hitite, chiar și atunci când, În epoca imperială, suveranii de la Hattușaș le-au Înglobat În programul marilor sărbători ale anotimpurilor, care erau celebrate, personal, de rege și de regină și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei ființe, numite ¿a¿¿ima, poate „ger”, care se opune zeului furtunii, căruia Îi contestă supremația și Îi răpește pe toți zeii chemați să-l Înfrunte. Motivul mitic al zeului dispărut poate fi integrat temei luptei unui zeu suprem al panteonului Împotriva unui dușman monstruos, care, după câteva victorii inițiale, este Înfrânt, lucru despre care dă mărturie, de exemplu, mitul balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Un alt episod magic legat de dispariția zeului-Soarexe "Soare" povestește despre răpirea sa de către Mare și recuperarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În antroponimie și toponomastică. Ca și În alte civilizații ale Orientului Apropiat, religia se prezintă și la Ebla ca un sistem politeist articulat. Zeii atestați sunt foarte numeroși, ținând cont și de multiplele manifestări funcționale sau locale ale acelieași zeități. Panteonul care poate fi dedus din texte are totuși În vedere o regiune mai amplă decât nucleul urban. Oricum, trebuie să fi existat un nucleu mai restrâns de divinități care se bucurau de un cult preeminent. Pentru a ajunge la evaluări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre religie ne vin În mod esențial pe cale arheologică: marile sanctuare urbane dedicate lui Daganxe "Dagan", lui Ninkhursag, lui Shamashxe "Shamash", zeițelor Ninnizazaxe "Ninnizaza" și Ishtaratxe "Ishtarat", și unei Ishtarxe "Ishtar" „virile”. În orice caz, se creează impresia că nucleul panteonului a fost constituit de divinități semitice, ascunse În spatele unei tendințe „sumerizante”. O astfel de evaluare pare confirmată de datele onomastice, În care predomină teonime ca Dagan (care e și cel mai mare zeu, patron al cetății din Terqa), Ishtar, Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Un ciclu important de ceremonii pentru defuncți era celebrat În luna Abuxe "Abu" În apropierea unor temple și locuri cultuale amenajate (care confirmă importanța acestui aspect În religia siriană), unde sunt menționați Astartexe "Astarte" și NIN.URTAxe "NIN.URTA În ceea ce privește panteonul de la Emar, se confirmă rolul important deținut de zeul Daganxe "Dagan", cea mai mare divinitate a regiunii de pe cursul mijlociu al Eufratului (Terqa, Tuttul, Ebla, Emar etc). În fruntea panteonului Îi mai găsim pe Baalxe "Baal" și Astarte, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt menționați Astartexe "Astarte" și NIN.URTAxe "NIN.URTA În ceea ce privește panteonul de la Emar, se confirmă rolul important deținut de zeul Daganxe "Dagan", cea mai mare divinitate a regiunii de pe cursul mijlociu al Eufratului (Terqa, Tuttul, Ebla, Emar etc). În fruntea panteonului Îi mai găsim pe Baalxe "Baal" și Astarte, care se distinge printr-o serie considerabilă de manifestări locale specifice („Astarte care strivește”, „Astarte a Întoarcerii”, „Astarte a luptei”, „Astarte a mării”, „Astarte a fulgerelor”, „Astarte a izvoarelor”, „Astarte a răscrucii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]