1,639 matches
-
în mă-sa, de dipsoman! Personal, situația a ajuns să mă cam deprime. Mă crezi? Pe ce jucăm? Pe banii babei, evident! e de părere Fratele. Ascultă, planul A mi-e clar. Bem...! Dar cu planul B, ăla pentru căutarea papagalului, cum stăm? Ca-n gară...! Mai avem vreme. Nu te lăsa influențat de accentul meu. După cinci tururi de pahar, suntem în grafic! Bătrâne bandit, ești tont? Ești tra-la-la? Am palmat trei mii de marafeți, degeaba? Tu ai impresia că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri înverșunate și zbateri de aripi! Săriți, băi! Manivelă e aici! Săriți! Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus este și el prezent, sechestrat în bucătărie și legat de picior cu o simplă sfoară de cânepă, prinsă de scheletul metalic ruginit, al unui suport pentru ferăstraie, unelte de grădinărit, lighene, crătiți, străchini și ibrice, la un metru și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca o morișcă, fără să-și conștientizeze gesturile, până când cele patru pisici agresoare pier, care-cum-și-pe-unde-apucă, topindu-se în întunericul păstos, de primprejur. S-a ales praful de păsăroi! Și de biștarii voștri! Păcat... se căinează el, depunând trupușorul zmotocit al papagalului, lângă umărul drept al lui Nae, care geme stins. Au... Au... Au... A-um...! Au... răsuflă Horus. Ce e? Mai respiră? N-a murit? Ce-a zis? face Dănuț. Se tânguie și el. Își dă duhul. Gata...! constată Vierme. Atunci, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Și era vocal, domnule, avea zvâc și argument la orice! E de rău! Lăsă-l pe el, tată! insistă Avocatul. Fă bine și ascultă-mă! N-am cum să mă-nșel! Și iată de ce! Ții minte ce-a zis Horus, papagalul, până s-o mierlească? Păi, parcă se văicărea. Nu? Se aolea. Făcea încet, au, au... Ba a spus aum, l-am auzit chiar eu, când l-am culcat lângă Nae! intervine Vierme, care trăgea profesionist cu timpanul. Băi, Boss, vrei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din cap și-l privi. ― Cum zice el ceva, mereu spui "just"'. Știai, Brett? ― Just, mormăi el. Ea se întoarse spre inginer. ― Ce zici, Parker? Coechipierul tău e-ntotdeauna de acord cu tot ce spui și zice: "just"'. Ca un papagal. Parker îl măsură pe prietenul său. ― Mda. E modelat după mine. Ce ești tu, papagal? ― Just. ― Ah, gura! îi scăpă lui Dallas. Îi păru imediat nespus de rău. Aceste glume inofensive îi făceau bine, iar el trebuise să le pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mormăi el. Ea se întoarse spre inginer. ― Ce zici, Parker? Coechipierul tău e-ntotdeauna de acord cu tot ce spui și zice: "just"'. Ca un papagal. Parker îl măsură pe prietenul său. ― Mda. E modelat după mine. Ce ești tu, papagal? ― Just. ― Ah, gura! îi scăpă lui Dallas. Îi păru imediat nespus de rău. Aceste glume inofensive îi făceau bine, iar el trebuise să le pună capăt. De ce se purta așa? Relațiile dintre membri echipajului acestui remorcher erau mult mai destinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sale păreau să circule pe sub piele, să-și amestece contururile: la o reprezentație, privindu-l cu binoclul, vedeai desenată cu cerneală sângerie o ploaie de stele pe umărul drept; la spectacolul următor o regăseai pe pântece, dar cu cerneală verde. Papagalul cu diamant în frunte, care cu aripile întinse îi împodobise astăzi omoplații, mâine îl vedeai suind spre gât și bărbie, iar poimâine plutea, fantomatic, deasupra capului lui Signor Firelli, pentru ca apoi să se destrame ca un abur ușor. Bunica mea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieșit cineva din palatele enigmatice. Sus, pe cornișe, se aflau statui alegorice, înfățișînd Invidia și Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lume, mă plimbam cu fala mamei scrisă pe umărul stîng. Oameni cît să nu zărești acareturile, mulți mascați, alții cu fețe boite, cîțiva cu tichii pline de clopoței... Priveam carnavalul..., acasă dădusem cu ruj pendula, Îi lipisem pene multicolore de papagal, ornasem timpul... Unii care se trăgeau din pești au spus că nu e bine, alții care socoteau Întunericul pe degete au spus: "dimpotrivă...!" Pendulam Între două opinii. Umbra Îmi era și ea În carnaval. Trupul mă trăgea către uneltele geometrice
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mă convinge singur că sunt îndrăgostit. Cel puțin până în clipa în care mi-a devenit amantă și când am înțeles că revistele care o învățaseră să vorbească despre dragoste n-o învățaseră și cum s-o facă. După ce iubisem un papagal, am fost silit să mă culc cu un șarpe. Am căutat, așadar, aiurea dragostea făgăduită în cărți, dar pe care n-o întâlnisem niciodată în viață. Îmi lipsea însă entuziasmul. De mai bine de treizeci de ani mă iubeam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
puțin și că am rămas doar un veleitar al pasiunii. Am făcut făgăduieli în dreapta și în stânga. Am contractat iubiri simultane, așa cum, odinioară, avusesem legături multiple. Am nefericit mai multe făpturi chiar decât pe timpul splendidei mele indiferențe. V-am spus că papagalul meu, în culmea disperării, a vrut să facă greva foamei? Din fericire am sosit la timp și m-am resemnat să-i țin mâna până în ziua în care l-a întâlnit pe inginerul cu tâmple cărunte ― abia întors dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
struț în nisip pentru a nu deranja pe altul. Tineretul să asimileze în stilul său de viață demnitatea de a respinge netrebniciile guralive năvălite în mass-media, în disco- uri unde se colportează tot felul de minciuni la adresa Neamului, repetând ca papagalii și cumetrele ieșite la porți sau în răspântia drumului amplificând ce-au mai aflat rău despre Români. Nu le convine să scriem ca Francezii, cu majusculă substantivul. Toate popoarele țin la cartea lor de vizită în care demnitatea ocupă prima
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sărbătorit. îi veni să se ducă, pentru el, afară. Se duse. Nevasta și alte câteva persoane înțeleseră despre ce este vorba. Restul - ba. Domnul prefect Grigoruță aveaîn casă două vietăți, care-i umpleau viața interioară: o pisică siameză și un papagal vorbitor. În momentul în care fugi pe ușă,întrucât se scăpa pe el, pisica o luă ușurel, printre picioarele sale, și ieși. El se duse unde-l împingea nevoia cea mare a momentului. Și începu să se screamă. Și se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să-l scuzați. Așa a fost să fie inaugurată sărbătorirea zilei de azi. Asta-i viața. O suportăm. Un pic de răbdare, și, gata, dăm drumul petrecerii. Se auzi apropierea lui, de dincolo de ușă. Când o deschise, pisica țâșni înlăuntru. Papagalul o observă. Și, obișnuit s-o întâmpine în felul acesta, strigă: ia laba! Ia laba! Clipă,în care, bucata de carne, pe care o cucoană, care-și pierduse răbdarea, și și-o dusese între buze, îi scapă, dintre degete și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
îi scapă, dintre degete și din gură, aceasta căzând cu zgomot, peste tacâmuri, pe care le burzului, mesenii întorcând capul, spre acolo, aia se roși ca un rac fiert, pisica se sperie și fugi, de-a lungul mesei, printre mâncăruri, papagalul continua strigarea, vacarm în care se auzi, cu putere de tunet, vocea sărbătoritului: hai! Să apuce, fiecare; de ce poate; și să recuperăm, cât mai iute, prețiosul timp pierdut, că, pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și observând cu agerime ulița. Peste drum, așezat cu scaunul în ușă la „Mobilă et Chilipiruri”, domnu Lupu ședea de vorbă cu Leonaș. - Azi am fost ș-am făcut vunzari, se alinta Leonaș legănându-se, cu moțul înflăcărat ca un papagal. - Ai făcut vunzari ?! clipi des bunicul. Și ce-ai vundut ? Drept răspuns, copilul se răsfăță : - Am fost cu Dobalî, cu Hozl, ș-am fumat tobâchi. Isprăvind de traversat ulița, Zeida se opri cu dezaprobare : - Tobâchi ?! Asta de-acuma nu-i
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
natație și de atletism și se Întoarse cu fața la mica lagună, le Întoarse spatele, avea un spate frumos, nimic de zis și Începu să se joace cu peștii ca să nu mai vadă turma aia de imbecili și femeile alea ca niște papagali În doliu. Era sălbatică de tot suedeza asta: nu Înțelegea că doamnele se Îmbrăcaseră foarte elegant și se machiaseră cum nu se poate mai bine și că În realitate singura ființă ciudată de acolo era ea: cum se poate!, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Juan Lucas puțin Îi păsa că l-ar fi jignit, nu dădea pe el nici o ceapă degerată, dar Începuse să se uite cu alți ochi la Julius: poate că nu e chiar un neisprăvit, din fericire, dar semeni cu papagalul din poveste, te simți obligat să repeți tot ce auzi. — Bine, du-te, cheamă un hamal ca să ne ajute să ridicăm valizele astea... hai, grăbește-te. Trei zile mai tîrziu, Julius reușea să-i adune În jurul lui pe colegii dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
secretar, că s-a procedat corect (așa! să mă țin tare pe poziție, nu trebuie să cedez o iotă!), s-au analizat cu multă obiectivitate faptele, rezultatele obținute, munca depusă (tii! Ce bine-mi vin toate astea pe limbă!)” “(Mare papagal mai are și madama asta!)” “și, în lumina tuturor, acestor lucruri s-a dispus acordarea calificativului corect și cinstit (i-am trântit-o!)” “(Începe să mă calce pe nervi cucoana asta cu retorica ei sforăitoare!) Aș putea să aflu și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prea mare caz din asta. Îi urmări privirea. Acolo, în zumzăitul de pe coridor, auzi în sfârșit. Cu o precizie animalică pe care auzul ei o pierduse, urechile lui prindeau fragmente răzlețe din conversațiile din jur și le combinau. Până și papagalii dădeau dovadă de mai multă inteligență naturală. Își lipi capul de pieptul lui și începu să plângă. — O să trecem peste asta, spuse el, cu brațele moarte, pe lângă corp. Ea îl împinse puțin și îi cercetă fața. Ochii lui erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nedescris. Se contrazicea la fiecare frază: Mark își revenea văzând cu ochii; era mai rău decât o cauză pierdută. Gândea, identifica obiectele și chiar putea vorbi; era blocat încă în avarie, mergând ca un urs dresat și trăncănind ca un papagal pervers. Daniel o întrebă cum se descurca. Bine, în condițiile date. Zilele erau lungi, dar le putea face față. Cu ajutor, implora vocea ei, fără să vrea. Se gândi să-l roage pe Daniel să se întâlnească undeva cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un hoț de bancă d-ăla cu ciorapi de nailon pe față. Dar ea nu-l aude. Rătăcește pur și simplu dintr-o cameră în alta, în transă, arătând spre lucruri invizibile. Canapeaua verde-vomă, televizorul cu urechi de iepure, colivia papagalului. Știe tot și reînvie tot cu o asemenea durere hipnotică, încât ori e cea mai mare actriță din istorie, ori chiar i s-a transplantat o parte din creierul surorii lui. Trebuie să se lămurească înainte să se țicnească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
glasul și zise: Am primit cîteva lecții de golf în liceu, dar jocul cerea mai multă atenție, concentrare și precizie decît eram eu capabil. — Da, întări profesorul. E un joc care necesită concentrare și... răbdare. Tăcură pînă cînd un mic papagal gălbui poposi cu un zvîcnet pe umărul lui Thaw și zise: — Grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill! Grăbește-te, Marjory! — A, un papagal, făcu Thaw. — Da. îi zicem Joey. Sînt sigur că te-am văzut prin universitate. — Uneori fac schițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
capabil. — Da, întări profesorul. E un joc care necesită concentrare și... răbdare. Tăcură pînă cînd un mic papagal gălbui poposi cu un zvîcnet pe umărul lui Thaw și zise: — Grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill! Grăbește-te, Marjory! — A, un papagal, făcu Thaw. — Da. îi zicem Joey. Sînt sigur că te-am văzut prin universitate. — Uneori fac schițe la medicină. — De ce? Să văd ce-i înăuntrul oamenilor. Și moartea, bineînțeles. — De ce? — Pentru că mi se pare o prostie să fii într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]