1,756 matches
-
aproximativ 14 000 de ducați, pe lângă taxele obișnuite pentru a ajunge la o asemenea slujbă. Deoarece această sumă era de domeniul marilor finanțe, papa i-a sugerat să împrumute banii de la bogata familie de bancheri Fugger, din Augsburg. O bulă papală, care autoriza vânzarea indulgențelor în anumite state germane, era dată ca asigurare că Albert îi va plăti înapoi familiei Fugger împrumutul. Papa a primit jumătate din suma, strânsă de pe urma vânzării indulgențelor și cealaltă jumătate a fost folosită pentru plata datoriei
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
dacă nu va fi atacat. Lucrurile însă s-au schimbat atunci când catolicul Johann Eck(+1543), vicecancelar al Universității din Ingolstadt. La 27 iunie-16 iulie 1519, reformatorul a participat la o dispută publică, ce a avut loc la Leipzig, asupra primatului papal, cu care prilej a început să creadă că nici conciliul nu este infailibil, ci numai Sf. Scriptură garantează adevărul divin; cât despre epistola Sf. Iacob, invocată de Eck, pentru necesitatea faptelor bune, Luther s-a exprimat că este de paie
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Acestora, Luther le opunea preoția universală sau generală, libertatea pentru toți de a explica Sf. Scriptură și dreptul poporului întreg de a decide în adunări soarta Bisericii sale. „Trebuie să te trezești, Germanie!”, striga Luther, căci Donatio Constantini, temelia statului papal, este un fals nemaiauzit; pelerinajele la Roma și sărutarea picioarelor papei să înceteze. „Ne-am săturat de cerșetoria și de dezmățul Ordinelor călugărești; preoții să se căsătorească și să nu mai trăiască, mai departe, într-o rușinoasă stare de promiscuitate
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Luther, privind mai ales organizarea bisericească și preoția harismatică, și fixa un termen de 60 de zile, pentru retractare. La împlinirea termenului, Luther a răspuns printr-un pamflet intitulat Împotriva Bulei lui Antihrist, după care a ars, în public, bula papală și Corpus Juris canonici, fiind hotărât să-și asume toată responsabilitatea, adresându-se studenților numai în limba germană. Lumea apuseană avea atunci alte priorități, Roma dormea, teologia catolică era în somnolență, iar ideile lui Luther se răspândeau cu repeziciune. Din
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
să crească haosul și dezordinile din țară. Până în 1460, Warwick și aliații lui au fost capabili să organizeze o invazie în Anglia, reușind să cucerească zona Kent și orașul Londra, de unde au căpătat un sprijin important. Sprijiniți și de emisarul papal, care trecuse de partea lor, Yorkiștii au avansat către nord. Henry a plecat în fruntea unei armate către sud pentru a-i întâlni, în timp ce Margaret a rămas în nord cu prințul Edward. Bătălia de la Northampton, din 10 iulie 1460, a
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
maghiar Sándor Petőfi a trecut prin Gănești în drumul său spre Secuime. În 1638 localitatea Gănești a fost locul unei premiere religioase, în acel an constituindu-se la Gănești, pentru prima dată în toată Transilvania, primul presbiteriu protestant. Din conscripțiile papale reiese faptul că prima biserică a comunității exista deja în 1332, numarând 400-500 de enoriași. Anul 1517 înseamnă trecerea găneștenilor la protestantismul reformat. Comunitatea a avut preoți renumiți, după cum urmează: Makai István (1630), Tövisi Máté (1636), Csávási Máté (1640), Fejérvári
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
responsabilitate. Dostoievski credea că Rusia are o misiune mesianică de a răspândi în lume ortodoxismul, singura formă autentică (credea el) a creștinismului. Catolicismul, reprezentat în special de Franța, s-ar fi construit pe temeliile Romei păgâne, însetate de putere, infailibilitatea papală constituind pentru Dostoievski expresia supremă a celei de-a treia ispite diavolești. Conform scriitorului, socialismul și catolicismul sunt asemănătoare și compatibile chiar, deoarece au ca obiectiv hegemonia asupra lumii și alinierea forțată a maselor. Protestantismul în schimb, reprezentat în special
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
franciscană, probabil chiar la Londra, până în 1324, aceasta fiind perioada cea mai fertilă a activității sale. Tot acum începe să suporte atacuri din partea unor maeștri ai vremii (Walter Chatton, John of Reading), acesta din urmă acuzându-l chiar la curtea papală pentru învățături false și eretice. În 1324 pleacă la Avignon, centrul vieții eclesiale din Franța, pentru alți patru ani, în care a avut acces la disputele și predicile curente, în timpul liber trebuind să răspundă inchizitorilor trimiși să chestioneze ortodoxia textelor
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
față de regatul maghiar, ajutându-l în continuare pe Iancu de Hunedoara. Situția se schimbă radical după 29 mai 1453 când luarea Constantinopolului impune noi condiții în relațiile cu Țara Românească și Moldova. Aceste presiuni foarte mari îl fac pe nunțiul papal Enea Silvio Piccolomini (viitorul papă Pius al II-lea să afirme că „valahii au trebuit să se supună turcului“. Acestă schimbare de atitudine a domnului valah a condus la o încercare de a-l înlocui din partea lui Iancu de Hunedoara
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
îl abandonează, dar Caravaggio se reface și după acest incident. În speranța că va fi grațiat de papă, pornește din nou spre Roma. În iulie 1610, ajunge cu o felucă la garnizoana spaniolă din Porto Ercole, la granița cu Statul Papal. Este arestat din greșeală, apoi, eliberat după două zile, își caută în zadar ambarcația lăsată pe malul mării. Și-a pierdut toată avuția și la 18 iulie 1610 moare în urma unei crize grave de malarie. În "Galleria degli Uffizi" din
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
episcopi greco-catolici arestați, în foame și frig. Atât autoritățile comuniste cât și conducerea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunțării la credința catolică și la legătura cu Roma, cu Scaunul Papal. Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955 a fost dus la Curtea de Argeș, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla. În urma liturghiei greco-catolice
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
se află în Cimitirul Bellu catolic. Dintre secretarii săi, Ioan Cherteș a fost vicar general al Episcopiei de Cluj-Gherla, deținut politic, apoi episcop auxiliar și arhiepiscop "ad personam"; Pompeiu Onofreiu a fost protopop greco-catolic al Sibiului, apoi deținut politic, prelat papal; Visarion Aștileanu, odată cu trecerea la cultul ortodox a ajuns episcop ortodox al Aradului: ieromonahul OSBM (Ordinul Sfântului Vasile cel Mare) Silvestru Augustin Prunduș, deținut politic, după care a ajuns ordinarius (conducător interimar) la Episcopiei unite de Cluj-Gherla și superiorul (protoegumen
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
Sfântului Vasile cel Mare) Silvestru Augustin Prunduș, deținut politic, după care a ajuns ordinarius (conducător interimar) la Episcopiei unite de Cluj-Gherla și superiorul (protoegumen) al călugărilor bazilieni (OSBM) din România; Alexandru Nicula, deținut politic, protopop onorar al Dejului și prelat papal. Banca Națională a României a pus în circulație, la 2 martie 2015, în atenția numismaților, o monedă de argint, având valoarea nominală de 10 lei, la împlinirea „a 130 de ani de la nașterea lui Iuliu Hossu”. Moneda este rotundă, are diametrul de 37
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
din care cităm, în traducere: Prima biserică greco-catolică a luat ființă în anul 1596 ca urmare a Uniunii de la Brest. Pentru a facilita unirea, modificările în dogmă și ritual au fost reduse la strictul necesar (cele patru puncte florentine: "primatul papal, împărtășirea cu azimă, existența purgatorului" și "adaosul Filioque"). Poziția Bisericii Catolice față de bisericile orientale neunite s-a schimbat o dată cu Conciliul Vatican II și cu înmulțirea inițiativelor ecumenice. Astfel a fost înființată o comisie mixtă catolică-ortodoxă care s-a reunit periodic
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
a apelat la o altă formă de atragere, numită unire. Se oferea, prin această formă, posibilitatea ca ortodocșii care o acceptau să își păstreze ritul și tradițiile, inclusiv limba de slujire, dar cu acceptarea celor "patru puncte florentine", respectiv: "primatul papal, Filioque, purgatoriul" și "azima" pentru Împărtășanie. Pregătirile pentru această politică de convertire prin uniatism începuseră încă din sec. XVI, când, de exemplu, papa Grigore al XIII-lea (1572-1585) înființează la Roma așa-numitul ""Collegium Graecorum"". Acesta era destinat a forma
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
act formal, templierii au devenit o destinație preferată a donațiilor din Europa, primind bani, pământuri și fii de nobili de la familii dornice să sprijine lupta (considerată creștină) din Țara Sfântă. Un alt beneficiu l-au primit în 1139, când bula papală a papei Inocențiu al III-lea "Omne Datum Optimum" i-a scutit pe templieri de la supunerea la legile locale. Acest lucru însemna că templierii puteau traversa liber orice granițe (în Vest-europa), nu trebuiau să plătească taxe, și nu răspundeau decât
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
Paris. După alte insistențe din partea lui Filip, papa Clement a emis bula "Pastoralis Praeeminentiae" la 22 noiembrie, 1307, care cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confiște averile. Papa Clement a cerut audieri papale pentru a determina vinovăția sau nevinovăția templierilor, și, o dată eliberați de tortura inchizitorilor, mulți și-au retras mărturisirile. Unii aveau suficientă experiență legală pentru a se apăra în procese, dar în 1310, Filip le-a blocat tactica, folosind mărturiile forțate
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
Paris. Cum Filip amenința cu acțiuni militare dacă papa nu îi respecta dorințele, Clement a acceptat în cele din urmă dizolvarea ordinului, invocând scandalul public provocat de mărturisiri. La Conciliul de la Vienne din 1312, a emis o serie de bule papale, între care "Vox in excelso", care dizolva oficial Ordinul, și "Ad providam", care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor. Cât despre conducătorii Ordinului, Marele Maestru Jacques de Molay, care mărturisise sub tortură, și-a retras declarația. Asociatul
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
sunt Templul Interior și Templul Mijlociu. Elemente arhitecturale distinctive ale clădirilor templierilor includ folosirea imaginii a "doi cavaleri pe un singur cal", reprezentând sărăcia cavalerilor și clădiri rotunde, menite a se asemăna cu Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Prin decret papal, proprietatea templierilor a fost transferată Ordinului Ospitalierilor, care de asemenea a absorbit mulți dintre membrii templierilor. Practic, dizolvarea templierilor ar putea fi văzută drept unirea celor două ordine rivale. Povestea templierilor medievali secretoși însă puternici, în special persecuția și dizolvarea
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
căsătoririi ei cu Thomas Howard și înscăunarea ei pe tronul Angliei. După înfrângerea lor , mai mult de 750 de rebeli sunt executați din ordinul Elisabetei I. Crezând că revolta a avut succes, papa Pius al V-lea, printr-o bulă papală numită "Regnans in excelsis" o excomunică pe "Elisabeta, pretinsa regină a Angliei și servitoare a crimei" și îi eliberează pe toți supușii ei de lealitatea față de ea. Chiar și catolicii care continuau să i se supună riscau excomunicarea. În 1581
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
jumătate liniștitoare, pe jumătate reprobatoare. Ea îi propune o alianță, alianță ce îi fusese oferită de Ivan al IV-lea și o refuzase, dar țarul refuză. Comerțul și relațiile diplomatice cu Statele arabe, înfloresc în timpul domniei Elisabetei I. În ciuda interdicției papale, Anglia exportă armuri, muniții, metale și lemn în schimbul zahărului din Maroc. În 1600 Abd el-Wahed Messaoud, consilierul principal al regelui Marocului, Ahmad al-Mansur din dinastia Saadian, merge la curtea Angliei pentru a negocia o alianță împotriva Spaniei. În ciuda promisiunulor, negocierile
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma. a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat la închisoare pe viață. A retractat și conform procedurii a fost judecat de către un tribunal inchizitorial. În urma unui proces papal, în care a fost găsit vehement suspect de erezie, Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă. După 1634 a stat la casa sa de la țară din Arcetri, lângă Florența. A orbit
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
construirii unei sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino. Cunoscut deja sub numele de "Il Divino", începe în anul 1521 lucrările la cavoul familiei de Medici. Între timp Florența devine din nou republică, însă va fi curând asediată de detașamentele papale și imperiale. Michelangelo primește funcția de inspector al fortificațiilor. Florența capitulează în anul 1530 și de Medici revin la putere. Papa Clement al VII-lea, care a făcut parte din această familie, îi trece artistului cu vederea participarea activă la
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
de Capela Paulină. Frescele prezintă momente importante din viața apostolilor care au fondat Biserica Catolică: crucificarea Sfântului Petru și convertirea lui Saul. În anul 1535 lui Michelangelo i se acordă titlul de „arhitect, sculptor și pictor de frunte al palatului papal”. Printre operele arhitecturale ale lui Michelangelo se numără: Capela familiei de Medici și Biblioteca Laurentină din Florența, Palatul Farnese, cupola Catedralei "Sfântul Petru" din Roma, după modelul cupolei Domului din Florența realizată de arhitectul Filippo Brunelleschi și biserica "Santa Maria
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
Se află pe peninsula Italiei, în apropierea țărmului Adriatic. Are suprafață de 60 km2 și 30.000 de locuitori. Până în anul 1300, Sân Marino aparținea de moșia feudala a Episcopiei de Mhgy, cu sediul la Sân Leo, parte din statul papal. Acest fapt este justificat de un document emis la mănăstirea Franciscana din Saint Igne, în apropierea lui Sân Leo. Acest document prezintă Sân Marino la rang egal cu celelalte mici localități din valea râului Marechia. Aceștia împreună, au început o
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]