2,874 matches
-
cineva pe lumea ailaltă într-o fundătură întunecoasă - dacă așa o să fie, după cum i se poate întâmpla în zilele noastre oricărui tip din branșa mea și multor oameni din orice branșă sau din nici o branșă -, nimănui n-o să i se pară că viața și-a pierdut sensul pentru el sau pentru ea. Cinică în brutalitatea ei lipsită de iluzii, imaginea acoperă pe de-a-ntregul amănuntele și stilul de viață dus până atunci de Marlowe. The Long Goodbye poate fi citit, din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întâmplat... Dar nu-mi dau seama ce este acel obiect... Nu-l văd... Nu cred să fie o armă... să fie o persoană rănită, care a încercat să-și pună capăt zilelor... Fără îndoială că răspunsurile mele o să vi se pară ridicole”. Shentoub et al. subliniază că, prin această denegare, subiectul refuză să recunoască faptul că reprezentarea morții poate aparține lumii sale interne. Însăși situația de test poate antrena o (de)negare a sentimentelor subiectului, după cum o demonstrează și exemplul următor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să intre în contactcu anumite lucruri și nici să atingă lucruri atinse de alții. Ea numea acest fenomen „dezgusturile mele” (Giniewski, 1978). Mai târziu, Simone Weil manifestă un ascetism care nu este, ca ascetismul adolescentului, o apărare provizorie, menită să pareze remanierile pulsionale din perioada pubertății, ci o tendință permanentă, pe care subiectul o exprimă în această rugăciune: „Să fiu incapabilă de vreo senzație, asemenea unui ins complet orb, surd și privat și de celelalte trei simțuri (...), să fiu insensibilă la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de vânt, se plasează meditativ-lucid în umbra stelelor în solara noapte. S-ar putea spune că B. tinde spre totalitate, mai toate temele universale sau motivele naționale fiind mereu reluate, regândite, găsind noi semnificații sau forme: „Odată, poate, o să-ți pară rău / Simțind la tâmple / Răceala unui val de frig / Venind din stratul / Zăpezilor albind în părul tău” (Odată), sau: „Vreau să te oprești, timp! Aruncă-ți, sfânta noapte mucenică, / Lunarul tău nimb. / Noi ne adunăm în miting pentru soare” (Chemare
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
excesivitățile și ambiguitatea. Nu agrea extravaganțele unor regizori bolnavi de „narcisism”, așa cum ricana la moda „demitizărilor” sau la „actualizările forțate”, căzând în exhibiționism și abracadabrant, în dauna textului sacrosanct. Nu se arăta încântat nici de „reconstituirea muzeistică”, declarându-se, ca să pară în pas cu vremea, un adept al „inovației creatoare”. Firea sa, care nu se dezminte, este aceea a unui conservator. Ambiția lui este aceea de a-și însoți demersul analitic și cel istoriografic prin considerații teoretice (Sine ira..., 1971, Noi
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
ML, dar Roboțel trăiește pe altă planetă! Cum să fie în Cosmos doar opt stele, când eu noaptea văd multe, foarte multe! Dar nu le poți număra! Și mă gândesc uneori cum de nu cad pe pământ! Radu: (râzând): Cade pară mălăiață în gura lui nătăfleață! Gigel: Râzi, dar pentru mine este o problemă!... ML: Cosmosul se afla într-un echilibru perfect. La baza echilibrată stă forța de gravitație. Forța de gravitație ține stelele pe cer ca să nu cadă pe Pământ
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
sabia de foc și o așezase pe umerii oului, îl și schimbase într-o clipă, în iarbă fragedă și mătăsoasă. -Și acum, la sfârșit, te întreb și pe tine, oule cel mic. Ce ai vrea să fii ca să nu-ți pară rău niciodată? -Vai, mă dor ochii deja, de atâta nisip și vânt nebun, și picioarele, de atâta mers, în vânt, furtună și arșiță, aș vrea să fiu într-un loc, unde pot vedea copaci în jurul meu și multe flori! - ofta
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Trabucul ținut Între dinți nu mă ajuta. Cineva mă bătu cu mâna pe spate. ― Mania trabucurilor, spuse o voce de femeie. În geamul fumuriu al lui Mies am recunoscut-o pe Julie Kikuchi. ― Hei, aici suntem În Europa! i-am parat-o eu. Aici trabucurile nu sunt o manie. ― Fumez trabucuri din liceu. ― Da? am provocat-o. Atunci fumează unul. S-a așezat În scaunul de lângă mine și a Întins mâna. Am scos Încă un trabuc din haină și i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prea sofisticate probabil o frustrează, căci le distruge imediat. Fata se liniștește. Pare mulțumită să frământe întruna bila în mâini. Occia oftează resemnată. Poate că Augustus n-a observat nimic, deși stau în primul rând. Altminteri se face foc și pară dacă i-o pârăști cu ceva. Zice că e de datoria ei și a celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac... țac... țac... A început tunsul. Pontifex îi taie părul copiliței. Înseamnă că au îmbrăcat-o deja în veșmântul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de mare... — Dar coiful nu le acoperă fața! se îngrozește călărețul. Și n au nici măcar cnemide să-și protejeze picioarele... Soldatul din el se răzvrătește împotriva unui asemenea echipa ment caricatural. — Asta îi obligă să fie mai dibaci în a para loviturile cu scutul, îl liniștește celălalt. Tac după aceea amândoi și trag cu urechea la Rufus, care dă ultimele instrucțiuni: — Tu, dimacherus, vino să te lupți cu veles! Ai priceput? Gladiatorul cu două săbii în mână se grăbește să facă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de vii, Sunt umezi înfiorătorii De lingușiri, de viclenii. Când mă atingi, eu mă cutremur, Tresar la pasul tău, când treci, De-al genei tale gingaș tremur Atârnă vieața mea de veci. Te duci și rău n-o să-mi mai pară De-acum de ziua cea de ieri, Că nu am fost victimă iară Neînduratelor dureri. C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinți, Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci Ca să mă faci să-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
năzuințelor mele. „Nu e adevărat!” m-am împotrivit eu cu îndârjire. „Nutresc o dragoste nemărginită pentru Japonia și pentru japonezi. Tocmai pentru că nutresc această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii lor. Ca preot n-o să-mi pară rău deloc chiar de-ar fi să-mi închin întreaga viață acestui țel. Toate faptele mele le fac de dragul Tău.” Însă de pe crucifixul mic aflat pe masa mea, Domnul mă privea cu tristețe, ascultând îndurerat împotrivirile mele. „Atunci, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
faci dacă tu nu vrei cu adevărat. — Și dacă o fac, o să fii fericit și totul o să fie ca Înainte și o să mă iubești? Și acum te iubesc. Știi că te iubesc. — Știu. Dar dacă o fac, o să ți se pară din nou că-s drăguță când zic că unele lucruri arată ca elefanții albi și o să-ți placă chestiile de genu’ ăsta? — O să le ador. Le ador și acum, atât că nu pot să mă gândesc la asta. Știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte mult să te vadă. — Mai bine n-ai mai fi așa sigur. Și-așa mă simt destul de prost. Dac-ar fi fost după mine, ți-aș fi adus o sticlă de coniac. — „Dac-ar fi fost după mine“, repetă Para și zâmbi pentru prima oară, arătându-și dinții Îngălbeniți. Ce expresie frumoasă. Vrei niște vin? — Nu, mulțumesc. — N-are eter În el. Încă-i mai simt gustul, Își aminti deodată, foarte limpede. — Știi, nici nu mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ăsta fusese atât de evident pentru căpitanul Paravicini. Ăsta nu era un adăpost la fel de mare ca cel În care tot plutonul format din contingentul 1899, abia intrat pe front, a fost apucat de isterie În timpul unui bombardament de dinaintea atacului, când Para Îl pusese pe el să-i scoată afară pe toți, pe rând, doi câte doi, ca să vadă că n-o să li se Întâmple nimic, deși și el Își strânsese cureaua căștii peste gură, ca să nu se audă cum Îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Doamne ferește, spusei, ce fel de inimă-ai În tine? Nici nu vreau să te mai aud. — E peste tot În jurul meu. De-acum n-o să mai fiu niciodată supărat. Pe vremea aia cheltuia o grămadă de bani cu femeile, ca să pară bărbat În ochii lumii, da’ nu-i păcălea deloc pe cei care mai știau câte ceva despre el. Îmi datora mai mult de șase sute de peso și nu voia să-mi plătească. — De ce-i vrei tocmai acum? zicea. N-ai Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le camion. Les hommes à côté du feu. Noaptea-l aud pe Fontan că vine să mai ia niște vin și-i zic: „Doamne, Fontan, mai lasă și pentru mâine. Mâine n-o să aveți nimic de băut și-o să vă pară rău“. — Mais nous avons tout bu, spuse Fontan. Et le lendemain il ne reste rien. — Și ce-ați făcut? — Nous avons pêché sérieusement. — Și Încă un păstrăv bun de tot. Doamne, chiar că. Două sute de grame și jumătate. — Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
știți că, atunci când veți fi plecați, ele îmi vor aminti de fiecare: și de Tudorel, și de Alina, și de Adrian, și de Sorina, și de Ileana, și de Sorin... Am să le mângâi pe toate și o să mi se pară că sunteți toți, mereu, aici. Mugurel Hărmălaia s-a mutat la bucătărie. Copiii au cu ei acum alte daruri: lanterne, insigne, ceasuri și, chiar, câteva lulele (căci nepoții știu că bunicul, care, acum, s-a lăsat de fumat, le ține
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de aur purcede Pe culori de Eden ruinat Plânge încet și firul de iarbă De vântul din zori rău asuprit Crengile-n foșnet stau să absoarbă Un adânc de amurg liniștit Obosit este pasul ce-atinge Puntea uzata de pește parau Copleșită de dorul ce plânge Mă adun între bine și rău Eu la fel ca si toamnă ploioasa Amestec de roșu și verde Înțeleg cum din gânduri întoarsă Nădejdea în inimi se pierde Peste umăr duioasa privirea Câtă lung spre
Amurgul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83223_a_84548]
-
luptat cu dușmanii noștri din afară, mă rog, se găsește de lucru... Si cine a hotărât toate astea?... Noi, albinele... Am să mă plâng împotriva voastră... N-ai decât... Am să mă plâng stăpânului prisăcii... O să vedeți voi. O să vă pară rău! Și trântorul, supărat, ieși pe urdiniș... Pe unde o fi umblat, n-a putut să afle nimeni. Dacă-I întâlniți cumva, explicați-i voi cum stau lucrurile cu cei care nu vor să muncească. Cerințe: 2. Scrieți două trăsături
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
scuze pentru Întârziere când va ajunge la prietenii lui. Dar până să ajungă, când mai avea vreo câțiva metri, spre marea lui uimire, autocarul demară. — Hei! strigă el, șchiopătând Înainte. Autocarul scoase un fum negru și, În Încercarea de a para acest atac toxic, Harry sări spre dreapta și căzu Într-un șanț puțin adânc, aterizând pe umărul stâng Într-o manieră care nu-i lăsa loc să-și rotească brațul pentru a-l proteja. Câteva clipe mai târziu, ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și plecă să exploreze tabăra. Marlena observă că În afară de gemeni și bătrâni, puțini erau Îmbrăcați În costumele tradiționale pe care le vedeai la spectacolele de dans și muzică. Să fi fost acesta un trib autentic și nu unul Îmbrăcat ca să pară tradițional? Pânzele pe care bărbații și femeile le purtau Înfășurate În jurul capetelor aveau În mod clar un scop funcțional și nu unul decorativ. Păreau niște prosoape murdare turcești Înfășurate fără a ține cont de cum arată. Iar femeile și fetele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că vă e foame. E aproape gata. Știi ceva? Îi spuse Esmé lui Rupert pe un ton reținut. Mama și cu mine am văzut o maimuță azi-noapte. Era imensă. Își Întinse brațele deasupra capului și se ridică pe vârfuri ca să pară cât mai Înaltă posibil. Nu se poate, zise Rupert. —O, ba da, replică Esmé și se ghemui din nou la pământ. Nu văzuse cu ochii ei maimuța, dar când mama ei i-o descrisese cu câteva minute Înainte, avusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pot admite că îmi e frică (râde). Trebuia să mă externez cât mai repede. Dacă nu puteam mânca ce îmi dădeau la spital, soția mea punea ce rămânea într-o pungă de plastic, pe care o arunca la gunoi, ca să pară că m-am vindecat. În acest fel, am forțat mâna doctorilor și m-au externat în unsprezece zile. Ar fi trebuit să mă externez după cel puțin cincisprezece. Și după ce m-am întors acasă, la fel. De câte ori mă atingeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și să plece la Tokio. Aici și-a găsit de lucru la o fabrică de hârtie din districul Adachi. Pare un tip optimist sau, mai bine zis, nu se agită prea tare. Pare destul de pasiv. Poate că o să vi se pară nepoliticos ce voi spune, dar asta e impresia pe care mi-a lăsat-o. Aș vrea să-i transmit: „Ființa umană a evoluat destul de mult și ar trebui să acționeze!“ Cele mai importante lucruri pentru domnul Miyazaki sunt: sănătatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]