1,125 matches
-
decât în structuri sintagmatice nominale diferite, ca floare roșie, culoare roșie, roșie daneză, ciuma roșie "comunism", (înv.) pătlăgea roșie, în sintagme verbale cum este (cămașa mea) e roșie ori în compuse ca iarbă-roșie; astfel de contexte trimit la alte opoziții paradigmatice decât cele ale substantivului roșie, și anume la verde, albastră, galbenă etc. Debutul procesului de condensare poate fi surprins în diverse texte, inclusiv științifice sau tehnice, în care, din motive de economie comunicațională, sintagmele terminologice sunt substituite ocazional și conjunctural
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
nominal determinant având ca centru un substantiv. Uneori, pentru evitarea ambiguității, omiterea unui complement este însoțită de păstrarea unui alt complement sau a unui determinant al substantivului omis. Dacă este un împrumut prin condensare, verbul reținut se integrează în structurile paradigmatice ale morfologiei limbii receptoare. Iată câteva exemple: rom. a cauza "a face rău, a provoca o boală" < a cauza [neplăceri, boli etc.]; rom. a da (la facultate) "a susține un examen în vederea admiterii (la facultate)" < a da [examen de admitere
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
din douăzeci și trei septembrie 2006, absența lui Virgil Ierunca. Colosal era în ochii ei orice gest în apărarea celor persecutați și orice alăturare de cuvinte inspirată în plămada căreia intra criteriul moral. Colosal era Bukovski, colosal fusese cândva "zekul paradigmatic", Soljenițîn. Colosal era devotamentul dincolo de mormânt al Nadejdei Mandelștam, colosală empatia Simonei Weil, care se înfometa ca să înțeleagă ce s-a petrecut în lagărele de exterminare. Ultima oară când am auzit-o rostind cuvântul, cu zece zile înainte de intolerabila ei
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
reflexive, iar aceasta din urmă trebuie să învețe să slăbească frâiele unui prea riguros control. Atitudinea estetică recunoaște sau construiește o armonie spirituală superioară pe care o reflectă apoi în mediul de interacțiune individuală cu frumosul. Ea preia din planul paradigmatic al realității obiective forme și valori pentru a le interioriza și transfigura proiectiv în operă. Viziunea ei se desfășoară pe o arie largă a cuprinderii experiențiale chiar dacă va fi vorba de o simplă translație ideatică sau chiar dacă se urmărește edificiul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
adică de paradigme culturale emise de un individ sau de un grup, propunând corpusuri de idei cu putere de răsfrângere. În diferite intervale și etape ale educației mele intelectuale, bucăți din Mircea Eliade, Cioran sau Eugen Ionescu au constituit mozaicuri paradigmatice, la fel Cercul literar de la Sibiu ori solitarul Adrian Marino. Școala de la Păltiniș a avut un impact pedagogic asupra mea (întrucât în acest spirit m-a crescut tatăl meu) pentru relația vie dintre maestru și ucenicii săi, deoarece multă vreme
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
este (și) aceea a unui timp, a unei istorii, a unei lumi. Personal, așez Dimineață pierdută printre capodoperele noastre postbelice, în imediata apropiere a Moromeților lui Marin Preda; Ilie Moromete și Vica Delcă rămân, cred, cele mai memorabile și mai paradigmatice personaje din proza autohtonă a ultimelor decenii (l-am mai putea adăuga și pe brebanianul Grobei, dar mai mult ca pe o categorie abstractă decât ca pe un personaj „viu“). Deloc insensibilă la modernizarea și chiar postmodernizarea discursului, adeptă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
pentru a maximiza funcționarea pieței libere? Liderii est-europeni mai curajoși vor admite că consensul Washington a fost doar conștiința falsă a perioadei de tranziție. La începutul anilor '90 un refren constant era acela că nu exista niciun precedent pentru tranziția paradigmatică spre democrație și economia de piață pe care statele est-europene o urmau. Dar exact 20 de ani după aceea, putem spune că, în afară de Marea Depresie (pe care nimeni nu dorește să o invoce), nu există niciun precedent pentru impasul economic
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Fiecare scrie deasupra lui un nume. Thomas Edison, Stravinsky Igor - două reprezentări simbolic recognoscibile: lumină și muzică, constante în economia unui spectacol -, Claire Haenni și Frédéric Seguette - cei doi performeri care adaugă cu creta, sub propriile lor nume, cifre înlănțuite paradigmatic: vârsta, greutatea, numărul de telefon etc. Bel concepe o poetică fiziologică, o epidermologie hipersenzorială. Pielea e asemeni unei coli de hârtie. O piele creponată, cutanată, întinsă ca o cocă, rulată ca o carpetă, transformată în cel mai flexibil și consistent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
practicile, focalizează elementele teoretice și urmărește surprinderea ansamblului. Cartea de față este, în egală măsură, o bună introducere în domeniu, o pledoarie pentru multidimensionalitatea obiectului și un act legitimator deliberat. Timpul de incubație și rizomii proaspetei discipline o fac, cumva, paradigmatică pentru soarta științelor în epoca postmodernă. Pe de o parte, dezvoltarea tehnicilor și mutația practicilor, iar, pe de altă parte, eclectismul teoretic sînt principalele surse ale constituirii disciplinei, și, poate, o parte din secretul propulsării accelerate a comunicării politice. Roland
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
reprezintă un domeniu de cunoaștere în care se reflectă pe deplin concurența principalelor paradigme ale gîndirii politice și ale științelor sociale. Teoriile rivalizează în funcție de concepția lor asupra politicului, a comunicării, a relației și accentului pe care îl pun pe aspectele paradigmatice, simbolice sau structurale. Mai multe aspecte inspiră apropieri teoretice, aflate în competiție, pentru a aborda problema comunicării politice: dialogul, strategia, comportamentul, sistemul, construcția socială a realității. Primele două pun accent pe praxiologie, următoarele două pe proces, iar ultima, pe interpretare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
verbale și în secțiunea propoziției și a frazei, în lexic și în formarea cuvintelor."103 Dezvoltînd și rafinînd observațiile cu privire la tipologia limbilor romanice, Coșeriu observa următoarele: "tipul limbilor romanice (cu exceptia francezei moderne) este guvernat de un principiu general: 'determinări interne (paradigmatice) pentru funcționari interne (non-relaționale) și determinări externe (sintagmatice) - adica expresii perifrastice - pentru funcționari externe (relaționale)'. Și acest principiu a fost aplicat în aceste limbi începînd chiar cu latină vulgara: cînd era vorba de funcțiile non-relaționale (cum ar fi numărul, genul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
determinări externe (sintagmatice) - adica expresii perifrastice - pentru funcționari externe (relaționale)'. Și acest principiu a fost aplicat în aceste limbi începînd chiar cu latină vulgara: cînd era vorba de funcțiile non-relaționale (cum ar fi numărul, genul, timpurile primare ale verbului), expresia paradigmatica a fost menținută sau a fost sistematic reluată și dezvoltată, iar cînd avea funcții relaționale (că în cazul comparației), expresia paradigmatica a fost sistematic abandonată sau redusă (și acest fenomen continuă încă în zilele noastre: a se vedea, de exemplu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu latină vulgara: cînd era vorba de funcțiile non-relaționale (cum ar fi numărul, genul, timpurile primare ale verbului), expresia paradigmatica a fost menținută sau a fost sistematic reluată și dezvoltată, iar cînd avea funcții relaționale (că în cazul comparației), expresia paradigmatica a fost sistematic abandonată sau redusă (și acest fenomen continuă încă în zilele noastre: a se vedea, de exemplu, reducerea formelor cazuale ale pronumelor personale). Dacă limbile romanice, mai ales cele din spațiul mediteranean, de la portugheză la română, se aseamănă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingvistic romanic. 3) Atît structura cuvîntului, cît și raporturile dintre lexic și gramatică diferă în limbile romanice față de celelalte ramuri majore ale limbilor indo-europene. În consecință, chiar dacă tipul lingvistic romanic numit de Coșeriu "determinări sintagmatice pentru funcțiuni externe și determinări paradigmatice pentru funcțiuni interne" a fost stabilit ca fiind specific limbilor romanice în comparație cu latină, el este valabil și în comparație cu limbile germanice și slave. În cîteva studii de factură integralista, remarcabile prin forță lor de sinteză, Emma Tămâianu-Morita130 face un istoric și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
la context și situație (de pildă, pentru greacă veche și germană, particulele modale sau adverbele propoziționale, compunerea nominală și prefixarea verbelor) sau principiul tipologic determinări interne pentru funcții interne, determinări externe pentru funcții externe, adică, măi pe larg, "Determinări materiale paradigmatice, interne unității determinate, pentru funcțiile autonome (non-relaționale) ale acestei unități și determinări materiale sintagmatice, externe unității determinate, pentru funcții externe sau relaționale, adică funcții mergînd dincolo de unitatea determinată și implicînd un raport cu alte unități"160. Fiind un principiu cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Colán observa și el că pentru Eugeniu Coșeriu "limbile romanice reprezintă diverse realizări ale unui aceluiași tip, tipul romanic, conceput fie ca rezultat al situației genetice, fie că declanșator de caracteristici panromanice. Parametrii de analiză sînt axa sintagmatica și axa paradigmatica. Ceea ce se înțelege prin analitic și sintetic nu este altceva decît o determinare paradigmatica internă (patris/patri, altus/altior), sau o determinare sintagmatica externă (de patrem/ad patrem, altus/magis altus). Concluziile tipologiei coșeriene sînt că limbile romanice nu sînt
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
unui aceluiași tip, tipul romanic, conceput fie ca rezultat al situației genetice, fie că declanșator de caracteristici panromanice. Parametrii de analiză sînt axa sintagmatica și axa paradigmatica. Ceea ce se înțelege prin analitic și sintetic nu este altceva decît o determinare paradigmatica internă (patris/patri, altus/altior), sau o determinare sintagmatica externă (de patrem/ad patrem, altus/magis altus). Concluziile tipologiei coșeriene sînt că limbile romanice nu sînt nici totalmente sintetice, nici totalmente analitice, pentru că morfologia și sintaxa romanice urmează principiul determinării
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
conceptul de tip, de metodă și de selecția faptelor. După tipologia integrală (E. Coșeriu), română 'corespunde exact tipului lingvistic romanic general (fără franceză modernă)', definit că nefiind 'nici "analitic", nici "sintetic"' al carui principiu de bază constă în: 'determinări interne ("paradigmatice") pentru funcțiuni interne (relaționale [= genul, numărul) și determinări externe (sintagmatice; perifaze) pentru funcțiuni externe (nerelaționale [= cazul, gradele de comparație])'; română corespunde acestui tip romanic chiar mai bine decît alte limbi romanice prin caracterul enclitic al articolului sau hotărît, prin dublă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pidginuri au dispărut, altele au evoluat în direcția creolizării. Pidginurile au un vocabular mai restrîns decît creolele, dar mai variat sub aspectul domeniilor semantice reprezentate decît sabirurile, si o structură gramaticala foarte simplă, caracterizată printr-o masivă reducere a formelor paradigmatice și prin extinderea analitismului. La baza lor stau - îndeosebi sub aspect lexical - limbi europene moderne: engleză, franceza, italiană, portugheză, spaniolă, limbile indigene putînd furniza însă nucleul organizării gramaticale (de ex., pidgin English, cu vocabular englez și baza gramaticala furnizată de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de relatie 57, 128, ~ definit 91, ~ indefinit 91, topica determinat-~ 70, 71 determinat 83, 155, 178, topica ~-determinant 70, 71 determinare 25, 37, 71, 83, 90, 99, 126, 298, ~ externă (sintagmatica) 37, 65, 66, 71, 75, 83, 85, 101, ~ internă (paradigmatica) 37, 65, 66, 71, 75, 83, 85, 101 diacronic 36, 37, 59, 70, 75, tipologie ~a 52 diacronie 26, 27, 29, 35, 36, 38, 57, 66, 67, 69, 70, 76, 127, 138, 355, 379, 383, 387, 391, ~a normei 66
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nivel superior de structurare lingvistică (vezi Coseriu 1968: 194-195). De exemplu, în cazul limbilor romanice (cu exceptia francezei moderne și, într-o mai mică măsură, a occitanei), coerentă funcțională de la nivelul tipului este dată de următorul principiu general: "determinări materiale "interne" (paradigmatice), pentru funcțiuni "interne", designative, adică nerelaționale (că genul și numărul) și determinări materiale "externe" (sintagmatice), relaționale (că în funcțiile cazurilor, comparația adjectivelor etc.)" (ibid.: 195). Felul în care șunt antrenate aceste elemente în dinamică limbilor (care șunt sisteme deschise, supuse
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în procesul de dezvoltare organizațională a școlii românești. În acest scop lucrarea analizează principalele aspecte teoretice și metodologice privind schimbarea educațională pe două dimensiuni majore: filosofică și procesuală, încercând astfel să facilităm înțelegerea complexității acestei problematici de mare actualitate. Cadrul paradigmatic și cauzal al problematicii lumii contemporane devine astfel un reper major pentru analiza importanței educației pentru schimbare, nu doar din postura unei "noi educații", ci și ca posibilă strategie de depășire a inerțiilor comportamentale, manifestate la nivelul procesului de învățământ
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ce ar determina acceptarea și promovarea schimbării în educație, ce model filosofic are la bază, sub ce forme poate fi descrisă și care ar fi cea mai potrivită strategie de promovare a schimbării în plan educațional. Astfel, în plan filosofic, paradigmatic, putem afirma că, deși aparent reprezintă o noutate, schimbarea ca principiu și ca acțiune a făcut obiectul teoriilor filosofice din perioada antichității 6, chiar dacă nu într-o manieră explicită, conceptualizată cum se întâmplă astăzi. Ceea ce marchează diferența între vechile abordări
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
pe nivelul de organizare și raționalitate, pe evoluția domeniului ș.a. Un grup de cercetători de la Starnberg, reuniți sub tutela lui Carl Friedrich von Weizsacker, au separat trei etape distincte de dezvoltare ca fiind proprii oricărui domeniu științific de cunoaștere: pre-paradigmatică, paradigmatică și post-paradigmatică. De exemplu, în psihologie, în etapa pre-paradigmatică, problemele reflectării senzoriale, afective sau gândite, deși importante, rămân aproape cu totul la îndemâna filosofilor sau naturaliștilor, unde psihologia este doar un domeniu implicat. Când cunoașterea științifică atinge pragul paradigmatic propriu-zis, cercetarea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cunoaștere: pre-paradigmatică, paradigmatică și post-paradigmatică. De exemplu, în psihologie, în etapa pre-paradigmatică, problemele reflectării senzoriale, afective sau gândite, deși importante, rămân aproape cu totul la îndemâna filosofilor sau naturaliștilor, unde psihologia este doar un domeniu implicat. Când cunoașterea științifică atinge pragul paradigmatic propriu-zis, cercetarea fenomenelor respective se raportează la un domeniu precis de cunoaștere, și la specialiști cu acest profil. Disciplinele științifice cu un grad înalt de maturizare teoretică pot atinge un stadiu paradigmatic avansat iar pe urmă unul post-paradigmatic. Acestora din
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]