1,132 matches
-
educației în construcția lor prioritară, față de rolul anterior al erudiției, al volumului mare de informații însușit și reprodus, în situații simple de aplicare, de transfer sau de evaluare clasică. Încât acum trebuie rezolvat, după Ph. Perrenoud (2003), conflictul de priorități paradigmatice: cunoștințe sau competențe? Pentru că se justifică astfel rațiunea de a fi a cunoștințelor nu în sine, pentru sine, ci pentru viața reală rezolvată eficient, eficace. Opțiunea pentru schimbare a paradigmei în favoarea competențelor nu poate să elimine însă limitele conceptuale și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a teoriei sistemelor, a situaționismului, a contextualismului, a rolului mijloacelor media (TV, calculator, învățământ la distanță, Internet, învățământ programat, laboratoare de comunicare, educația virtuală, a teoriei și metodologiei construirii softurilor educaționale în sistemul IAC). Amplele posibilități de corelare a abordării paradigmatice a designului clasic arată tocmai una dintre căile sale de dezvoltare, ceea ce în actualitate arată că trebuie considerat ca fiind design-adaptativ (Jonassen, 2004, pp. 650-678) sau cum îl caracteriza mai sus Ch. Reigeluth (1999) ca fiind design-oriented. Dacă s-au
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizare, putând fi reprezentată, într-o propunere, printr-o matrice referențială complexă (Bonniol și Vial, 1997, pp. 36-44), prin raportarea evaluării la: • sfera instituțională (finalități, obiective, sarcini, programe), • sfera didactică (analiza elementelor de formare realizate în școală), • sfera explicativă (interpretarea paradigmatică, ca o viziune asupra problematicii educației și evaluării), • sfera aplicativă (combinații, acțiuni, practici, instrumente, analize, criterii, valorificare). Se consideră astfel, că din interrelaționarea acestora poate rezulta un model de evaluare funcțională, ca un sistem de date și soluții, pe diferitele
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
norme de concepere și aplicare. Dar constatăm că modelul rezultat astfel nu concordă însă cu evoluția evaluatorului, cu mentalitatea, cu experiența sa anterioară, cu înțelegerea și aplicarea instrumentelor noi. S-ar contura astfel un dublu conflict în evaluare: între interpretarea paradigmatică generală și aplicarea ei practică în modele de rezolvare (între situațiile reale în care se află evaluatorul și modul cum aplică teoria, interpretează, valorizează rezultatele și apoi reglează, ia decizii), ca și contradicții reale între obiectiv-subiectiv, vizibil-invizibil, explicit-implicit. De aici
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
paradigme ale evaluării calitative repun în discuție problematica raportării întregului proces evaluativ clasic la precizarea, aprecierea, interpretarea, valorificarea modurilor de concretizare a finalizării procesului educațional reconceput. Care pot fi consecințele? În problema criteriilor în evaluare desigur este importantă abordarea conturată paradigmatic în actualitate deși nu poate fi ignorat principiul după care acestea variază după concepția asupra acestui proces (ce, cum, care, cât). Astfel sunt deosebite: criterii generale, criterii de realizare a sarcinii sau situației date și criterii de apreciere, de judecare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
the transition to another approach to practice) • the essence of education itself as a socio-human action is reinterpreted considering the praxeological quality and efficiency criteria • the new educational realities and situations require new means of understanding, explaining, solution, conceptual rearrangement, paradigmatic shift • especially in the field of methodological practice the restating and diversification of paradigms (micro-, macroand metaparadigms) take place in each of the structures of the educational process • but this complexity can only be achieved efficiently through flexible and integrated
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
important conceptual shift: the centering on the integrated system of the elements necessary for competence formation paradigm versus the centering on the informational content paradigm. c) Education's actors (chapter 4) must already have a different attitude towards these basic paradigmatic shifts, appeal to methodological alternatives for their realization, assume other roles and relations in a responsible manner and reconceive classic training. Meaning, to promote the centering on the educated paradigm (on learning) versus the centering on the educator paradigm (on
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dincolo de coordonatele specifice unui anumit curent artistic, existând și coordonate variabile, specifice fiecărui autor, în parte. Generația 60 aduce, ea însăși, astfel de exemple, care vin să dovedească posibilitatea ca un autor să își impună propriul canon individual, în fața celui paradigmatic, deja existent și unanim acceptat. Cu atât mai mult, cu cât această generație este una de legătură între două mari paradigme: cea modernistă și cea postmodernistă. Putem vorbi despre o incluziune nu totală, însă a modelului individual, în cel paradigmatic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
paradigmatic, deja existent și unanim acceptat. Cu atât mai mult, cu cât această generație este una de legătură între două mari paradigme: cea modernistă și cea postmodernistă. Putem vorbi despre o incluziune nu totală, însă a modelului individual, în cel paradigmatic, iar, pe acesta din urmă, la rândul lui, să-l legăm de ceea ce Eugen Lovinescu înțelege prin binecunoscuta teorie a sincronismului. Amintim una dintre afirmațiile autorului, în acest sens: criticul consideră că toate manifestările de cultură ale unei epoci se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
52, 1989129, cel mai vast fiind acesta din urmă130. Dedicând spațiu atât criticii tematice, făcând o trecere în revistă a principalelor volume ale autoarei, precum și a modului în care mesajul acestora aduce un suflu nou Generației șaizeciste, printr-un model paradigmatic individual promovat, cât și analizei individuale, a câtorva poeme de referință, Nicolae Manolescu păstrează în permanență relația cu biografia autoarei, pe care, totuși, deși marcantă, nu o consideră întru totul responsabilă, în dezvoltarea anumitor teme. Spre deosebire de poeții de după 1980, la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă pe o alta, existentă deja, iar pe de altă parte, deconstrucția de sine sau deconstrucția propriului canon, prin promovarea unei poetici a permanentei căutări și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cronologia volumelor cu aceea a toposurilor poetice. Specifică atât deconstrucției, cât și neomodernismului, este întoarcerea spre trecut, cu preluarea simbolurilor ancestrale, care, însă, sunt recondiționate, printr-o raportare a lor la necesitățile prezentului. Fie la nivel individual, fie la nivel paradigmatic, conotațiile simbolisticii devin mereu altele, intervenind argumentativ în susținerea ideii de deconstrucție a canonului. În poezia Anei Blandiana, întâlnim o serie de simboluri specifice, preluate din literatura populară sau din tradiția scrisului românesc cult, care capătă originalitate printr-o deconstrucție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Și-s obosit de moarte și de mers,/ Silit să port rigid în mine punctul/ de sprijin pentru univers". (Întoarcere). Interesant este cum, aici, expresionismul blagian și oboseala existențială îmbracă o formă originală la Ana Blandiana, simbol al deconstrucției canonului paradigmatic. Fluiditatea construiește un spațiu nesigur, într-un mers invers dinspre moarte spre viață, timpul confundându-se cu spațiul, realizând aceeași dedublare cu care autoarea obișnuiește. Privit în oglindă, cu totul inversată forța explozivă a poemelor blagiene, încărcată de un optimism
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
împreună/ Ucigaș fiecare și victimă,/ Salvator și salvat,/ Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,/ Mult după ce nu vom vedea..." (Dacă ne-am ucide unul pe altul). Asemănarea iubirii cu moartea anticipează volumele ulterioare, deconstruind cum am precizat mai sus canonul paradigmatic romantic, care promovează iubirea într-o lumină caldă, diafană. Posesivitatea maximală prin care acest sentiment se manifestă la Ana Blandiana depășește atât latura spirituală, cât și pe cea carnală, demolând ideea de viață, de renaștere, pe care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
început, pe care le-am numit și volumele deconstrucției. În consecință, autoarea deconstruiește, pe parcursul lor, metafora tradițională, fiind deconstruite, odată cu ea, și toposurile poetice, temele, motivele care caracterizează marea tradiție a scrisului interbelic. Dizolvarea vechilor sensuri se suprapune dizolvării canonului paradigmatic neomodernist și chiar dizolvării propriului canon. Desigur, Ana Blandiana păstrează de la Generația '60 o construcție guvernată de "imagini artistice dense, novatoare, în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Deși capătă sens doar în interiorul textului, ele nu sunt legate de o anumită ideologie, transparența constând în facilitatea cu care li se poate atribui un sens. Totuși, ele se pliază pe canonul individual, specific Anei Blandiana, dar și pe canonul paradigmatic, suportând o anumită deviere de la sensul clasic regăsit în dicționarele de simboluri. Ocupându-ne de acestea, identificăm un dinamism semantic, nu doar de la sensul originar la cel inovat de Ana Blandiana, ci și în interiorul volumelor Anei Blandiana. Copilăria, ca primă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încarcă adesea cu semnificații specifice, adăugând elementelor cadrului terestru (luna, codrul, izvoarele, brazii, munții), pe cele ale cadrului cosmic (luna și stelele, cerul) aflate în interdependență și în armonie deplină, Ana Blandiana alătură aceste elemente simbolului copilăriei, destructurând oarecum canonul paradigmatic romantic. Vârsta iubirii, a fericirii și a armoniei depline este copilăria, care generează sentimente profunde asemenea amorului adolescentin sau din tinerețe: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne", " De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ea capătă o nuanță mai mult profană decât sacră. Desacralizarea sacrului sau descompunerea spiritualității este redată prin substantivul hohotul, care se regăsește încă din titlu, devenind simbol al poeziei, pus în legătură cu substantivul zeu, conduce, totodată, către o deconstrucție a canonului paradigmatic stănescian. Zeul lui Nichita Stănescu era Vasile Pârvan, omul care, mai presus de Eminescu, de Blaga, de Arghezi, îl copleșește pe poet, prin integritatea, prin noblețea și prin erudiția spiritului. Zeul Anei Blandiana sunt oamenii de rând, cu care ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeticii sale. Pentru a realiza o ordonare analitică, am cercetat metafora din prisma încadrării sale în volumele de poezie. În acest sens, am împărțiti etapele de creație poetice, având în vedere atât prezența/absența metaforei, cât și deconstrucția/reconstrucția canoanelor paradigmatic și individual la care acestea au contribuit. Astfel încât, am numit cele două momente de creație ale Anei Blandiana: etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției și etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției. Desigur, noutatea unei astfel de încercări analitice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
având în vedere că rolul poeziei este acela de a încifra și nu de a descifra. 3.2. Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu două modele de poetică a deconstrucției Fără pretenția de a construi și de a impune un model paradigmatic individual, ne propunem să realizăm un studiu stilistic comparativ, între poezia a două autoare Ana Blandiana și Ileana Mălăncioiu -, unite, nu prin palierul ideologic, în care sunt incluse de către critici, ci prin încercarea comună de a crea o realitate interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ele promotoarele unui nou tip de estetică? Și, dacă sunt, atunci, cum se încadrează ele, în ceea ce Hugo Friedrich numea "conceptul modern" de poezie? Impun ele, împreună, sau, individual, noi tipuri de canoane, care pot fi subsumate, ulterior, marelui canon paradigmatic? Ce univers deconstruiesc și ce alt nou univers reconstruiesc, în poezie? Sunt întrebări la care ne-am propus să răspundem, urmărind, pe etape de creație, operele celor două autoare. Canonul paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de canoane, care pot fi subsumate, ulterior, marelui canon paradigmatic? Ce univers deconstruiesc și ce alt nou univers reconstruiesc, în poezie? Sunt întrebări la care ne-am propus să răspundem, urmărind, pe etape de creație, operele celor două autoare. Canonul paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sale, Ana Blandiana, la două lumi: cea exterioară și cea interioară, înlănțuite ambele prin cuvânt. Linia reconstrucției Ilenei Mălăncioiu este cea a unei poetici de amestec între un romantism sumbru și un expresionism întunecat, printr-o permanentă deconstrucție a canoanelor paradigmatice anterioare. Părând să demoleze volumele de tinerețe ale Anei Blandiana, în care guvernează un surplus de viață, Ileana Mălăncioiu face din moarte o artă poetică, cu ajutorul căreia își instaurează propriul canon individual. Spre deosebire de Ana Blandiana, la care moartea pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în felul propriu, pentru că ea nu deține imaginile, care îi prisosesc Anei Blandiana. Depășirea granițelor estetice impuse de Generația sa, prin lepădarea de cuvânt (și de literatură, în favoarea morții) și prin înlăturarea nevoii de expresie frumoasă, realizând, astfel, deconstrucția canonului paradigmatic, nu îi știrbește cu nimic din creația artistei. Rafinamentul limbajului se interiorizează, devenind un rafinament al ideii, concretul devine abstract, iar realitatea exterioară devine, din nou, o realitate interioară. Este vorba despre o poetică a demetaforizării, puțin mai sumbră, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
volume care îi succedă primului, Către Ieronim (1970) și Inima reginei (1971), volume care marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism elementar. Demitizarea spațiului blagian, dominat de sat, constituie o amprentă personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează, mai degrabă, sub semnul unui romantism blestemat, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore)"176
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]