1,988 matches
-
Capabili să cultive În continuare așteptarea. Fără sentimentul așteptării nu există nici măcar paradisul, nu ne-ați Învățat voi, europenii, asta?” „Adică eu aș fi europeană?” „Nu contează culoarea pielii, contează credința În Tradiție. Pentru a reda sentimentul așteptării unui Occident paralizat de bunăstare, ăștia plătesc, poate suferă, dar cunosc Încă acel limbaj al spiritelor naturii, al aerului, al apelor, al vânturilor...” „Ne exploatați Încă o dată”. „Încă?” „Sigur, dumneavoastră trebuie să fi Învățat asta În ’89, domnule conte. Când ne săturăm, pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unde să ies cu plugul în București, că pur și simplu mă duc la o sală de sport. Oh, oh! Te rrog, atinge-mă cu palmele astea bătătorrite și atât de puterrnice! Șarpele Ka mă fixează nemilos. Voința mi-e paralizată. Îmi ia palmele și le așează pe umerii lui fierbinți. O clipă își rostogolește ochii peste cap, dar imediat își revine și-și dă jos chiloții cu o mișcare vânjoasă. Sexul lui e umflat, alb și perfect epilat. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la șip, ca robotu' la priză! îl ponegrește și Vierme. Iar Sile, pare să-i dea dreptate momentan, Micuțului. Mai întâi, Matahala paralizează ca hipnotizată, petrecând cu privirea balansul lichidului auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe tânjeală
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Brăila, de pomană, fiindcă n-au avut ce să încarce. Pierderile se ridică la peste treizeci la sută din valoarea mărfii. Și, vârf la toate, criza financiară, stupidă, care s-a abătut așa din senin, a zdruncinat tot creditul și paralizează orice posibilitate de mișcare. Grigore asculta și nu auzea. Precis era doar faptul că nu va primi banii; restul erau vorbe. Ascultând își zicea întruna că, în ciuda tuturor explicațiilor, dacă el ar refuza amânarea, armeanul totuși ar plăti, căci n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mea... A doua zi de dimineață, Grigore vru să reia convorbirea. Tatăl său îl opri hotărât, sfătuindu-l să plece. S-a gândit, a chibzuit și singura soluție este asta. Altfel, ar avea în fiece moment controverse care i-ar paraliza orice mișcare. Mai cu seamă că și Nadina și-a anunțat sosirea. Tânărul numai acuma află vestea și se revoltă: ― Ce impresie are să facă asupra lumii comerțul dumitale cu fosta mea nevastă? Bună, nu, cu siguranță. Nici chiar asupra sătenilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii spre protuberanța pe care o atinsese cu un minut mai devreme și, năucit, văzu metamorfoza. Suprafața ovoidă, până atunci opacă și dură, era acum translucidă. Paralizat de uimire, se holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca sticala. Cu lumina fixată deasupra, se uita intens la... forma încolăcită în interiorul containerului oval. ― Isuse!... ― Ce, Kane? Ce se întâmplă? Dallas se strădui să nu țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ne îndoim de ceea ce vedem, dar se prea poate ca să avem de-a face cu o plantă și nu cu un animal. Sau poate că ea posedă caracteristicile amândorura. ― N-are nici un sens! ― De ce nu? replică Ash. ― Chestia asta-l paralizează pe Kane; îl bagă-n comă, apoi trudește ca un ocnaș să-l țină-n viață. (Indică ecranul.) M-am gândit că-l hrănește cumva. Postura și poziția animalului sunt tipice. Totuși, ne asigură instrumentele, face exact pe dos. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rest, Kane nu arată a fi suferit în urma acestei experiențe. ― Experiență care poate că nu s-a terminat, interveni Ripley. Ușa infirmeriei este blindată. Creatura e înăuntru. Voia să inspire încredere deși frica pusese stăpânire pe ea. Creatura înfiorătoare o paraliza doar când se gândea la ea. ― Nu putem să deschidem ușa, zise Ash gânditor. În nici un caz nu trebuie să o lăsăm să scape prin navă. ― Absolut de acord, zise Ripley inspectând podeaua infirmeriei. N-avem cum s-o prindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mâinile de marginea mesei: Articulațiile se decolorară datorită efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea în sală. ― Respiră adânc, de mai multe ori, îi recomandă Ash, pe când toți erau paralizați de stupoare. Kane se străduia. Inspirația îi smulse un urlet. ― Oh, doamne, mi-e așa de rău. Rău, rău! Se ridică cu stângăcie, corpul scuturându-se spasmodic, cu mâinile agățate de masă, de parcă-i era frică să-i dea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
voma. ― Chestia aia a crescut în el de la început și nici nu și-a dat seama! ― A fost folosit ca incubator, pur și simplu, spuse Ash, foarte stăpânit. Exact cum fac anumite viespi cu niște păianjeni, pe Pământ. Mai întâi paralizează pe păianjen, după aceea își depun ouăle în stomacul acestuia. Când apar larvele, ele se hrănesc cu... ― Pentru Dumnezeu...! protestă Lambert, ieșind din catalepsie. Nu mai taci odată? ― Eu doar...! protestă Ash. Dar interceptă privirea înveninată a lui Dallas, aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ideea a ceea ce putea să-i aștepte, uitând complet de sarcina pe care o avea de îndeplinit. Dar Lambert era în așa fel făcută că putea să facă față ungherelor și nișelor obscure ale navei, în timp ce acelea ale imaginației o paralizau. Acum că însoțitoarea lui era pe fază, Dallas își concentra toată atenția asupra celei mai apropiate intersecții. Imediat în urma lor, Ash, cu ochii fixați pe ecranul radarului de buzunar, ținând obiectul cu mâna întinsă, îi imprima o mișcare de balans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
științific lucra asupra proiectului de anihilare a acidului, ceea ce elimina eventuala lui candidatură. Lambert înțepeni, dar de fapt era cea mai aproape de leșin. La fel ca și Ripley, se ținuse tare până acum. Dallas nu știa dacă ea nu va paraliza de groază în fața creaturii. Nu credea, dar putea fi sigur? Doar n-o să-i riște viața pe o astfel de eventualitate. Parker... Parker se lăuda mereu că avea pielea tare. Se văita întruna, dar când era de lucru, apoi, punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
morga obișnuită. Și acum, Ripley? se interogă ea. Trei fețe în espectivă o urmăreau curioase. Căuta o idee strălucitoare, o hotărâre solidă și rațională. Dar în mintea ei nu găsi decât incertitudine, frică și confuzie; aceleași sentimente, desigur, care-i paralizau și pe colegii ei. Resimți brusc un val de tandrețe față de Dallas tunând și fulgerând împotriva responsabilităților sale. Dar era prea târziu să se înece în melancolie. ― Deci asta e clar. Până când cineva găsește o soluție mai bună în privința Străinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de unele religii și convinși că toate relele și suferințele lor, vin de la un personaj extraterestru, atotputernic, numit Dumnezeu, care-i vede și-i pedepsește. Oamenilor li se introduce în subconștient frica de Dumnezeu și de chinurile veșnice. Aceasta le paralizează gândirea, voința și acțiunea. În această stare, oamenii sunt manipulați ușor. Cei șmecheri îi manipulează pe cei slabi și neinformați. O fată, o tânără, ar trebui considerată majoră, după terminarea studiilor, după calificarea într-o profesie, după obținerea unui serviciu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mai tare decât cuvintele astea. Paula și Maia, o femeie la cincizeci de ani, cu enurezis și automatism ambulatoriu nocturn, povesteau, fiind cele mai vechi în salon, despre o bolnavă căreia îi înțepaseră sub ochii lor măduva spinării și îi paralizase partea de jos a corpului. Dacă îți mai suflau și aer în creier, pentru encefalogramă, rămâneai cu niște dureri de cap, ziceau ele, de-ți părea rău că-l ai pe umeri, până se resorbea tot aerul. Ne uitam de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii și făceau gesturi bizare în borcanele lor verzui. Unul dintre ei reușise să se cațere pe marginea cilindrului și de acolo se pregătea să sară pe podea, târând după el un cordon ombilical de jumătate de metru. Aș fi paralizat de groază dacă Andrei nu m-ar fi târât repede afară. A urmat o goană istovitoare. Sălile se deșteptau. În vitrine începea mișcarea, se căscau boturi și se roteau ochi. Păsările începuseră să cârâie și să țipe, bătând din aripi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dintr-o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori "urlet neomenesc". Mașina a dispărut, iar câinele a rămas în mijlocul străzii, învîrtindu-se repede în jurul cozii, țipând la fel de tare și tîrîndu-se doar pe labele din față. Cele dinapoi paralizaseră, inerte. Țipa continuu, până când s-a apropiat o altă mașină, din aceeași direcție. L-a lovit din nou, de data asta luîndu-l pe dedesubt și aruncîndu-l înapoi cu burta-n sus. Urletul animalului, tot timpul (o secundă sau două) cât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-mi ajung până la lustră, îmi văd victima înțepată, paralizată, deja incapabilă de orice rezistență. Totuși vie, cu memoria întreagă, gelatinoasă, numai bună să fie ingerată. La sfârșitul nopții, din această femeie care acum are fața contractată de plăcere (sau paralizată de suferință?) va mai rămâne doar o carapace uscată, legănîndu-se în plasa mea scânteietoare. Dar nu-mi place să mă ocup de aspectul tehnic al capturării și înjunghierii. Aceste aspecte presupun că le cunoști foarte bine din propria ta experiență
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de profund, încît mă podidiră lacrimile. Mi se părea că sunt singur, părăsit undeva fără prieteni și fără cunoscuți, și mi-era teamă de moarte. Mă vedeam mort aici, la cinci săptămâni depărtare de țara mea, și gândul acesta mă paraliza, frica îmi înghețase obrajii. ― Ce ai? întrebă ciudat doamna. ― Nimic; vreau să mă rad, minții eu, căci mi se părea că n-are să mă înțeleagă. Dar lacrimile nu conteneau, și atunci o întrebai șoptit: ― Credeți că am să mă fac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe o minune, pe care prezența Maitreyiei o făcea mai tainică și mai fascinantă ca o legendă, către care mă simțeam atras și dezarmat; și celălalt suflet se revolta împotriva conspirației acesteia din umbră a șefului meu pentru a-mi paraliza libertatea și a mă implica într-o existență cu rigori și mistere, unde petrecerile mele tinerești vor trebui sacrificate, băuturile excluse, cinematografele rărite. Simțeam tot atât de organic și tot atât de "ale mele" ambele îndemnuri. Dar nu puteam întîrzia peste măsură răspunsul și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă simții vinovat și începui a mă gândi dacă nu cumva tot îmi mai aduc ceva aminte din toate poveștile pe care le citisem în copilărie. Nu-mi venea nici una în minte. Mă simțeam neghiob, și conștiința opacității mele mă paraliza. Trecui repede în revistă: Perrault, Grimm, Andersen, Lafcadio Hearn. Mi se păreau toate cunoscute. Mi se părea că aș fi ridicol să le spun povestea Scufiței Roșii sau a principesei adormite, sau a comorii fermecate. Aș fi vrut să știu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar organul partidului. Pantelimon clătină din cap. - Bine, dar acum, o dată descoperiți, nu mai au nici o șansă. Exemplarele vor fi controlate, unul câte unul, înainte de a fi expediate. - Nu poți controla, în fiecare noapte, zeci de mii de exemplare. Ai paraliza circulația ziarului... În plus, exemplarele apocrife apar neregulat, uneori două, trei zile în șir, apoi deloc, o săptămână întreagă... Tăcu brusc, își frecă nervos mâinile, apoi spuse încet privind bordura trotuarului: - Ar trebui să te însori, să ai și d-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
faldurile, înfiorîndu-se, adumbreau și luminau mereu alte peșteri submarine, în timp ce el vorbea ca în vis, cu o voce - i-au spus mai târziu - din altă lume, căci nu semăna cu nici o voce omenească, și, deși de o incomparabilă suavitate, îi paralizase pe toți, evident, nu numai vocea, ci și cuvintele pe care le spunea, pentru că nu înțelegeau întotdeauna prea bine ce voia să spună, înțelegeau, doar, că el, Ieronim, oricând se poate furișa aici, în fundul peșterii, în adâncul mării, și se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am investit conviețuind în echilibrul compatibilităților profunde, ceea ce ne reține privirea întru deprimantă atenție este chipul său deflorat de viață și eclipsat de albastrul disoluțiilor ce-și încep topirea străbătătoare până în albul scheletic al corporalității. Acest chip ne apare stins, paralizat în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze privirea interiorității s-a deschis asemeni unui vârtej abisal răpindu-i suflul de conștiință și preschimbându-l într-o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
neastâmpărul ei în patul vechi cu baldachin ? Lecțiune practică ? ! Nu, pentru el nu mai erau gesturi ce le învăța jenat și silnic, ca la o lecție de dans, cu mișcările îngreunate de propria-i prea mare atenție -, biată balerină începătoare, paralizată de reflectoarele rampei ! O pornire lacomă și năvalnică, purtându-l pe un drum ce-l recunoaște, mergând acum pe el pentru prima dată, o depărtare înaltă, el însuși, cel fără trup, plutind, vâslind leneș, ușurat de propria-i greutate... Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]