4,853 matches
-
a putut dovedi nicicum. Lista acțiunilor denigrante puse la cale de regimul comunist, în țară și dincolo de fruntarii, e practic inepuizabilă. Asemenea acțiuni se întâlnesc peste tot în sistemele dictatoriale. Nu e locul să insistăm. Cazul Noica reclamă o mică paranteză, fiindcă definește un tip de rezistență nu tocmai diferit de cel pus pe seama lui N. Steinhardt. Să se compare Rugați-vă pentru fratele Alexandru cu Jurnalul fericirii, acțiunea paideică a lui Noica cu eseurile și omiliile lui Nicolaie de la Rohia
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
Frumoasa sa și o anihilează pe mama-căpcăună-bărbat. La începutul și la sfârșitul spectacolului Prințul citește într-o carte, desigur povestea Frumoasei, pe care se duce și o sărută și în final, ceea ce pune tot restul istoriei gândite de coregraf între paranteze. Numai că această lungă paranteză a spectacolului e tare încâlcită, și doar în parte bine susținută de coregrafie, chiar dacă interpreții sunt foarte buni. In seara în care am fost eu la spectacol, rolul forte al Reginei Mamă/Zâna Carabosse a
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
pe mama-căpcăună-bărbat. La începutul și la sfârșitul spectacolului Prințul citește într-o carte, desigur povestea Frumoasei, pe care se duce și o sărută și în final, ceea ce pune tot restul istoriei gândite de coregraf între paranteze. Numai că această lungă paranteză a spectacolului e tare încâlcită, și doar în parte bine susținută de coregrafie, chiar dacă interpreții sunt foarte buni. In seara în care am fost eu la spectacol, rolul forte al Reginei Mamă/Zâna Carabosse a fost interpretat cu vigoarea expresivă
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
să vrem, doar să știm,/ punem patimi în duh și în gînd, / îmbarcăm amintirile,/ decolăm în triumfuri, // aerodrom la răscrucea / de viață și mit, // prea bine, momîile ne-au părăsit" (În duh și în gînd). Toate acestea presupun punerea în paranteză atît a celor petrecute, cît și a celor ce se vor mai petrece, în favoarea unui soi de carpe diem, amestec de absență bonomă ("eu iubesc favoarea absenței rîzînd") și de mirifică prezență nu prin majore împliniri, ci printr-un colaj
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
entuziasmați de cât de multe mai are Eminescu să ne spună. Afirmația în acest sens a lui Eugen Negrici "...este confirmată în cele trei cărți ce etalează și deschid un orizont speculativ (pertinent, dar și interpretabil!) șCe bine cade această paranteză!, n.m., A. Gh. O.ț care, aspect esențial, pornește chiar de la Eminescu însuși (sic!), de la viața și opera acestuia" (Dana Pârvan-Jenaru, p. 10, ultimul paragraf). Or, tocmai felul în care sunt puse în valoare aceste noutăți merită o atenție specială
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
pe cele din urmă? „Cred că românimea va fi făcînd un mare pas nainte atunci cînd pe mahmurii muri ai mizerabilelor noastre latrine, ecologice au ba, s-ar vedea fresce de Sabin Bălașa și / strofe vadimnice de tot rahatul! (In paranteză fie spus: pictorul prerafaelito-botticelliano-ceaușist era, cînd l-am «încondeiat», în viață!) Oricum, ca spații neconvenționale, umblătorile au fost / mai sunt și astăzi prielnice literelor și artelor frumoase, - mai mult, oricum, decît tramvaiul, autocarul sau metroul. In care, încă, n-am
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
un tabun de miorițe?! (In timp ce Miorița-i un tabu!) E un popor echivalent cu un. ciopor?! E un popor un sac ticsit cu boabe, o inextricabilă bobină otova și-aceeași, - un «bobor»?!...". Sau: „Pavel Coruț & Olimpian Ungherea. In paranteză fie spus: un Gherea , altul, nu tot atît de olimpian, am mai avut; încît nu-i nici o catastrofă dacă-l dăm uitării pe actualul". Sunt acestea epigrame în stare prozastică adresate limbajului. Actul lor nu e străin de suprarealismul ce
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
vă propun un alt serial, cu amintirile mele despre Europa Liberă, unde am fost corespondent cîțiva ani și alți cîțiva ani șef al Biroului din București, calitate în care am stins lumina acestui birou. Acest nou serial începe cu o paranteză. Se va citi de ce: ( Înainte de a pleca de la „Cotidianul" voiam să fac o istorie orală a Europei Libere, cu voci, personaje și întîmplări, mai mult din nostalgie decît la gîndul că au trecut 60 de ani de la înființarea acestui post
Un telefon de la Gelu Ionescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6815_a_8140]
-
teoretice ale creației, încercarea apăsată de a stabili filiații și vecinătăți culturale sunt de natură să modifice imaginea de scriitor naiv, defazat, experimentalist malgré soi, incult și ignorant. Citind aceste cărți, ești surprins de coerența și consistența referințelor culturale. (În paranteză fie zis, unul din personajele romanului e înconjurat de "Vechiul Testament în grecește în mai multe volume, o carte deprimant de groasă de drept internațional, Jane Austen și ŤLes Contes Drolatiquesť"). Într-o interpretare ingenioasă, Gary Harrington demonstrează că Faulkner a
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
câtorva din tehnicile brevetate de marele irlandez. E vorba, în primul rând, de aglomerările de voci și de limbaje din primul capitol, sugerate de transcrierile cvasi-fonetice ale cuvintelor. La fel, folosirea intensă a monologului interior, marcat prin punerea cuvintelor între paranteze, cu precădere în secvențele care scot în evidență identitatea colectivă a locuitorilor din Charlestown. Adoptarea extensivă a procedeului vorbește despre atenția acordată de scriitor, încă din prima carte, asimilării metodelor (și modelor) literare în explorarea cărora se aventuraseră doar câțiva
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
valoare, sare dincolo de orice cadru programatic, și astfel de situații nu au lipsit din suita de spectacole prezentate în cadrul Platformei. Începutul, reprezentat de Stage Phychosis, piesă concepută și interpretată de Carmen Coțofană, a fost un astfel de caz. Ca o paranteză se poate remarca că cei mai mulți dintre creatorii de dans contemporan își concep și își interpretează singuri lucrările. Scenele de grup sunt rare, arareori un coregraf compunând și pentru alții. Individualități distincte, chiar când se asociază sub același stindard, evoluează fiecare
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
imagine-gândire. Vezi Sartre: L'Imagination, - Sartre direct influențat de Husserl. Naivitatea gândirii pragmatice engleze: să crezi că în conștiința ta ar exista niște copii ale lucrurilor fizic percepute. Saltul gândirii husserliene cu a ei intenționalitate pură, care înseamnă punerea în paranteză a fenomenului perceput. Alianța Husserl-Sartre, implicarea literaturii moderne în teoria lor: amândoi atacă, deși din unghiuri diferite, metafizica naivă imanentistă a imaginii... Subiectul cunoaște direct obiectul nu prin intermediul unui clișeu, sau prin intermediul unei copii, așadar al unei imagini conținută în
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
bun, face milițianul; se întoarce, și pleacă mai departe. Îl chema Mardare și era de la Gorj. Demistificarea. Deziluzia curajoasă. A accepta deziluzia. Contra iluziilor cotidiene. A nu o mai întreține... A privi fățiș jocul aspru al existenței. A pune în paranteză morala și explicațiile nobile, liniștitoare. A nu mai crede în fraze, ci în realitatea dură. Un moment am acceptat să fiu altfel. Ceva tonic de trist. Și de tragic pentru noi. Singura sursă reală de fapt a unei vieți echilibrate
Secvențe 1959 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7571_a_8896]
-
multele jocuri de cuvinte prin care Paul Celan, poliglotul, explora limbile în care scria? Pentru că Petre Solomon era într-adevăr "metronomul" acestei "muzici de anticameră": metronomul bate măsura, obligând violoncelul să păstreze ritmul, să nu alerge, să nu rărească. O paranteză despre jocurile de cuvinte o să-mi îngădui, înainte de a insista pe importanța muzicii în înțelegerea lui Paul Celan. Mărturiile lui Petre Solomon confirmă propensiunea poetului pentru paronomase (atât de celebre în creația sa de limbă germană) și în limba română
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
Steinbeck transformat în Steinbach, te aștepți la tot ce poate fi mai rău. Dacă aceste variante, așa-zicând, neacreditate sunt chiar cele din corpusul epistolar, ele ar fi trebuit fie îndreptate tacit, fie corectate într-o notă sau într-o paranteză. Întrucât, în aceeași (dez)ordine filologica, Saul Bellow e dat că Below și că autor al românului Dorul lui Humboldt (!), Saroyan că Saroyon, iar Șukșin, ca Șușkin... În fine, Aurel Dumitrașcu confundă consecvent pe or cu ori, ceea ce - să admitem
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
intrat, pe bună dreptate, în mai toate dicționarele și tratatele de istorie literară contemporană. Mult mai puțin cunoscut este romanul lui Ion Eremia, deși, cel puțin după cronologie, îi aparține locul întâi. Autorul a finalizat textul în septembrie 1958. (În paranteză fie spus că e anul retragerii trupelor sovietice din România, dar și anul unor represalii crunte împotriva țăranilor din mai multe regiuni care solicitau retragerea din gospodăriile colective și, de asemenea, anul arestării unui lot numeros de intelectuali precum Vasile
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
vreo călătorie, spunea, ne-intențional, inconștient, că se înapoiază la București (J3, 91). După ce a așteptat toată viața întoarcerea, ea a ajuns să se întrebe dacă a meritat să se dedice exclusiv cauzei românești, dacă o astfel de punere în paranteze a unei existențe a avut vreun rost (J3, 94). Îndoielile i-au fost însă spulberate la prima descindere în țară din aprilie 1990, cea mai tulburătoare. Succesiunea frenetică a întrevederilor de la București, vârtejul, ritmul galopant în care se produceau întâlnirile
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
o viață a avut sens (Așa am pătruns în București. Cu ei toți, cu flori în brațe, și cu lacrimile fetei de la ghișeu care însemnau doar atât: ai avut dreptate să-ți petreci toată viața la Paris în această nesfârșită paranteză românească - J3, 97, vezi și 95, 96, 100). Virgil Ierunca a visat mereu să revină în România, ca atunci când își imagina că un nou război pentru eliberarea Estului ar mai fi cu putință (Jur-împrejurul meu se vorbește din ce în ce mai mult despre
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
obicei, prin lipsă, nu prin adaos. Neinventând fantast nimic, el nu inventariază, în schimb, scrupulos chiar totul. Definitorie pentru autorul Manualului întâmplărilor, dar secundară în optica celor mai mulți comentatori, e plasarea scrierilor sale într-un trecut istoric - subliniez, înaintea și înapoia parantezei, ambii termeni - pasibil de balcanism. Cele două volume de Opere (respectând, de bine-de rău, în premieră pentru colecție, succesiunea edițiilor) confirmă în amănunțime dubletul de atribute, de la primul, care cuprinde Însemnări din Sodoma, Drumul, Republica pe eșafod, Ziua mâniei și
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
Gheorghe Grigurcu Neacceptînd a se plasa pe terenul unei filosofii care depreciază viața sensibilă, care pune în paranteză subiectivitatea în favoarea unor adevăruri "superioare", "pure și eterne" cum spune, ricanînd, Nietzsche, autorul Silogismelor amărăciunii își moaie condeiul în cerneala moraliștilor. O segmentare a meditației sale îi acordă aerul unei confesiuni literare, fruct al discontinuității umorale, reacție permanentă la "sistem
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
presă critica la unison proletcultismul, depistând manifestări ale sale în toate ungherele, iar Uniunea Scriitorilor va organiza chiar o plenară în care erau "prelucrate" modalitățile de combatere a manifestărilor proletcultiste. Nu era pentru prima dată când ideologia comunistă punea între paranteze un conținut semantic. În definitiv, maniera de abordare a problemei literare era acum doar în aparență îmbunătățită, salvată de sociologismul vulgar al primilor ani postbelici. Astfel, se va vorbi de necesitatea de a evita schematismul, superficialitatea, dar soluția oferită ca
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
planturoasa Combinata. Deja amprenta lui Caragiale începe să se facă simțită. Nu atât în satira regizorală, deși există episoade marcate în acest sens, cât în fetișizarea limbajului. Odată cu aceasta începe al doilea plan al cărții. Realismul e categoric pus între paranteze. Din punctul meu de vedere, un paragraf cum e acesta (selectat de Bogdan-Alexandru Stănescu pentru a proba afinitatea lui Lăcustă cu marele comediograf) e caragialian în coloratura verbală, nu în dinamică: " - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
autor de studii de teorie literară, cultivate, dar fără relief), Constantin Ciopraga (comentator aproape exclusiv al scriitorilor Ťnaționaliť, într-un stil solemn și festiv, ascunzând carența intuiției și a ideii) și alții, câtă frunză, câtă iarbă." (pag. 992) La asemenea paranteze, schițate fără nici o undă de indulgență, se oprește, în Istorie, penetrația acestor critici aserviți. Din când în când doar o notiță îi mai pomenește, sub pretext de cele mai multe ori bibliografic. Istoria rămâne istorie, dicționarul rămâne dicționar, dar uscăciunea celei dintâi
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
de pildă"). A încetat să vadă primăvara ca pe o supraviețuire ("vine primăvara au început/ să moară câinii și se topește zăpada/ ce acoperise frumos noroiul/ - nici o implicație morală - / și toată lumea respiră... - Chanson de printemps. Dacă tot am deschis o paranteză: citind asemenea versuri, îmi amintesc de modul în care mormanele negre de zăpadă, care nu se mai topeau cu lunile, erau acoperite/suflate în "epoca de aur" cu alb sintetic, când urma să treacă pe acolo "conducătorul iubit"...). "Am supraviețuit
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
2003, perioadă în care Izabel Nogueira este profesor universitar în Australia, inițiativa aparținând românului, cu ocazia reîntoarcerii în țara ce constituise un veritabil Paradis în perioada comunismului. Cei peste douăzeci de ani scurși de la ultima întâlnire a celor doi, o paranteză în-tâmplătoare, sunt scurtcircuitați și cele două bucle temporale se întrepătrund sub tăvălugul amintirilor ce se constituie într-o încercare de recuperare a trecutului, cartea fiind pusă încă de la început sub semnul poeziei O zi a lui Tudor Arghezi: "Ziua de
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]