1,079 matches
-
în fiziologia și fiziopatologia respirației: endoteliul pleural, membrana bazală, plan fibroelastic superficial, strat conjunctivo-vascular, plan fibroelastic profund. Datorită gradientului presional intrapleural există o distribuție neuniformă a ventilației pulmonare, cu consecințe asupra volumelor pulmonare și a complianței acestuia. Matricea extracelulară a parenchimului pulmonar este formată din fibre elastice și de colagen într-o proporție variabilă, mai bine reprezentate fiind cele din urmă (60-70%) [7]. Orice agresiune asupra plămânului determină modificări în structura și mecanismul funcțional al acestuia. Menționăm că într-un plămân
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
mai rapidă. Exsuflația este o altă metodă de tratament medical recomandată în cazurile de pneumotorax mic, la primul episod. Avantajele acestei metode sunt: tehnica simplă și costul scăzut. Dezavantajele metodei constau în posibilitatea de infecție a cavității pleurale, riscul lezării parenchimului pulmonar și apariția recidivelor. Drenajul pleural aspirativ constă în introducerea unui tub de dren în cavitatea pleurală prin spațiul intercostal (pleurotomia „a minima” tip Bulau) sau prin patul costal după rezecția unui fragment de coastă. Are indicații atunci când:pneumotoraxul este
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
blebsurile și bulele de emfizem cu localizare mai ales la nivelul apexului pulmonar, acestea fiind cele mai frecvente cauze de pneumotorax. De asemenea, această metodă se aplică în majoritatea cazurilor, pentru tratamentul chirurgical al acestei afecțiuni. Există însă zone ale parenchimului pulmonar greu accesibile: fața mediastinală și scizurile. PLEUREZIILE PURULENTE Seroasa pleurală tapetează pulmonul (pleura viscerală), coastele și spațiile intercostale, diafragmul și organele mediastinale (pleura parietală). În mod normal nu există spațiu real între pleura viscerală și pleura parietală, acesta fiind
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
seroasa pleurală, prin însămânțare pe cale hematogenă de la un focar septic situat la distanță (osteomielită, furuncul etc.). Calea hematogenă este contestată de unii autori, care consideră că într-adevăr se poate produce o inoculare septică, dar nu în pleură ci în parenchimul pulmonar. În urma însămânțării apar abcese pulmonare subpleurale, de la nivelul cărora, secundar se însămânțează seroasa pleurală. Deci, dacă acceptăm supoziția de mai sus, toate pleureziile purulente sunt secundare, neexistând pleurezii purulente primitive. Cea mai frecventă cauză de empiem o reprezintă pneumonia
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
Decorticarea pleuro-pulmonară Este operația prin care se urmărește desființarea pungii pleurale prin îndepărtarea pahipleuritei viscerale și eventual a pahipleuritei costale. Pulmonul se eliberează complet pe fața costală, fața mediastinală, fața diafragmatică, apex și scizuri. Este necesar ca pulmonul să aibă parenchimul normal și arborele traheo-bronșic liber, pentru a se obține o reexpansiune pulmonară completă [18]. În caz de leziuni în pulmonul subiacent este necesară asocierea rezecției pulmonare: segmentectomie, lobectomie sau bilobectomie [30]. Lipsa de expansiune completă a unui pulmon decorticat sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
venele hepatice. Metastazează într-o serie de sedii extrahepatice și are o predilecție crescută pentru stațiile ganglionare regionale (porta hepatis, ganglionii celiaci și ganglionii pancreatico-duodenali) [19, 22]. Complicațiile Sunt cauzate de obstrucția căilor biliare (angiocolită, abcese hepatice) și de înlocuirea parenchimului hepatic funcțional cu parenchim tumoral (insuficiență hepatică) [19]. Prognosticul Colangiocarcinomul intrahepatic are un prognostic mai rezervat decât cel ductal extrahepatic, deoarece prezentarea se face de cele mai multe ori în stadii avansate. Doar 20% dintre pacienți sunt diagnosticați în stadiul I în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
o serie de sedii extrahepatice și are o predilecție crescută pentru stațiile ganglionare regionale (porta hepatis, ganglionii celiaci și ganglionii pancreatico-duodenali) [19, 22]. Complicațiile Sunt cauzate de obstrucția căilor biliare (angiocolită, abcese hepatice) și de înlocuirea parenchimului hepatic funcțional cu parenchim tumoral (insuficiență hepatică) [19]. Prognosticul Colangiocarcinomul intrahepatic are un prognostic mai rezervat decât cel ductal extrahepatic, deoarece prezentarea se face de cele mai multe ori în stadii avansate. Doar 20% dintre pacienți sunt diagnosticați în stadiul I în care este posibilă rezecția
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
Lichidul cerebro-spinal (LCS) este lichidul biologic aflat în sistemul ventricular encefalic, în canalul central medular și în spațiile subarahnoidiene cranio-spinale. Lichidul cerebro-spinal și lichidul extracelular sau fluidul interstițial din parenchimul nervos constituie un singur fluid care este mediul fiziologic din sistemul nervos central. Lichidul cerebro-spinal este produs în cea mai mare parte de plexurile coroide ventriculare iar resorbția LCS-ului se face mai ales prin vilozitățile arahnoidiene spre sinusurile venoase
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
între 80-150 mm H2O. Producția totală de LCS este de aproximativ 400-500 ml/zi, adică aproximativ 0,36 ml/min. Lichidul cerebro-spinal împreună cu lichidul interstițial parenchimatos asigură homeostazia necesară desfășurării activității nervoase prin: - rolul nutritiv, participând la schimburile metabolice din parenchimul nervos; - asigură stabilitatea biochimică a parenchimului nervos; - permite îndepărtarea cataboliților rezultați din activitatea sistemului nervos; - permite integrarea neuroendocrină a etajelor sistemului nervos central prin circulația hormonală; - rol informațional prin circulația mediatorilor chimici/neuropeptide cu rol în modularea influxului nervos la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
de LCS este de aproximativ 400-500 ml/zi, adică aproximativ 0,36 ml/min. Lichidul cerebro-spinal împreună cu lichidul interstițial parenchimatos asigură homeostazia necesară desfășurării activității nervoase prin: - rolul nutritiv, participând la schimburile metabolice din parenchimul nervos; - asigură stabilitatea biochimică a parenchimului nervos; - permite îndepărtarea cataboliților rezultați din activitatea sistemului nervos; - permite integrarea neuroendocrină a etajelor sistemului nervos central prin circulația hormonală; - rol informațional prin circulația mediatorilor chimici/neuropeptide cu rol în modularea influxului nervos la nivelul sinapselor; 32 - rol în medierea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
fluidul interstițial sunt separate de spațiul intravascular endocranian prin două bariere morfologice și funcționale: bariera hemato-lichidiană și bariera hemato-encefalică, care permit schimburile fluidice pentru asigurarea homeostaziei sistemului nervos central [3,4]. BARIERA HEMATO-ENCEFALICĂ Bariera hemato-encefalică (BHE) delimitează circulația sanguină de parenchimul nervos; este o barieră anatomică ce implică un complex de mecanisme biochimice și fizico-chimice de transport membranar realizând o interfață dinamică pentru reglarea schimburilor între circulația sanguină și fluidele sistemului nervos. Bariera hemato-encefalică constă în joncțiunile de ocluzie (joncțiuni strânse
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
duce la micșorarea filtrării capilare coroidiene și diminuarea elaborării LCS-ului. Bariera hemato-encefalică include un număr enorm de capilare care asigură o suprafață foarte mare de schimb: suprafața capilarelor cerebrale este de 100 cm2/g până la 180 cm2/g de parenchim nervos. Un procent de 30-40% din cantitatea de lichid cefalo-rahidian are origine extracoroidiană: capilarele piei mater, prin schimburile transependimare de la nivelul pereților ventriculari. Lichidul cefalo-rahidian este produs într-un ritm de aproximativ 0,20-0,70 ml/min, cu o medie
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
creșterea presiunii intracraniene. Hidrocefalia externă constă în acumularea de LCS subarahnoidian cu mărirea spațiului subarahnoidian intracranian și poate coexista cu atrofia cerebrală, mai ales la vârstnici. Hidrocefalia poate fi activă atunci când componenta lichidiană intracraniană crește în volum și acționează asupra parenchimului cerebral, căruia îi diminuă volumul prin compresiune parenchimatoasă internă. Cauzele creșterii volumului LCS-ului pot fi: 1. hipersecreție de LCS, cu creșterea PIC, rar în papiloamele de plex coroid hipersecretante; 2. tulburări în circulația LCS-ului printr-o obstrucție parțială
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
modificărilor de volum și corelația cu aspectele clinice pentru aprecierea unei eventuale indicații neurochirurgicale. SINDROMUL DE HIPERTENSIUNE INTRACRANIANĂ Hipertensiunea intracraniană este creșterea presiunii intracraniene prin dereglarea mecanismelor de echilibru presional intracranian determinată de modificările de volum intrinseci ale compartimentelor intracraniene: parenchimul cerebral, lichidul cefalo-rahidian și conținutul sanguin și/sau prin adăugarea unui volum patologic (extrinsec - tumoră, hematom, abces cerebral). Compensarea creșterii presiunii intracraniene include mecanisme de compensare presională și de volum care sunt eficiente cât timp complianța cerebrală este mare și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
care sunt eficiente cât timp complianța cerebrală este mare și mecanismele se desfășoară unitar. Creșterea presiunii intracraniene face ca mecanismele de răspuns să nu mai asigure scăderea PIC și apar tulburările circulatorii cu ischemie cerebrală și herniile cerebrale. Deplasarea de parenchim nervos datorită gradientului presional dintre compartimentele cranio-spinale produce: colabare ventriculară, edem emisferic unilateral, deplasare de ax median și hernii cerebrale. Alterarea mecanismelor de control ale presiunii intracraniene și evoluția spre sindromul de hipertensiune intracraniană poate fi întâlnită în numeroase situații
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
edemul cerebral constituie circumstanțe frecvente. Sindromul de hipertensiune intracraniană constituie astfel o cauza foarte importanta de agravare neurologică și evoluție nefavorabilă spre deces. SINDROMUL DE HIPOTENSIUNE INTRACRANIANĂ Hipotensiunea intracraniană este scăderea presiunii intracraniene prin scăderea volumului oricăreia dintre componentelor intracraniene: parenchimul cerebral, lichidul cefalo-rahidian și conținutul sanguin ori prin îndepărtarea rapidă a unui volum patologic în cazul existenței unui echilibru presional realizat de mecanismele compensatorii eficiente. Cel mai frecvent hipotensiunea intracraniană apare prin scăderea volumului lichidului cefalo-rahidian. Hipotensiunea intracraniană poate fi
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
comunicările arterioportale. Gradul necrozei peritumorale este direct proporțional cu cantitatea de lipiodol injectată, care la rândul ei, depinde de mărimea tumorii (tabelul 45). În ciroza hepatică, pătrunderea în vena portă a dozelor mari de lipiodol (prin anastomoze arterioportale) poate afecta parenchimul hepatic, rezultatul fiind o embolizare arterială și portală după injectarea de gelaspon/Spongel. Această constatare a sugerat posibilitatea ca emulsia de lipiodol să fie intenționat „transferată” în vena portă, prin injectarea ei în artera hepatică (însă, doar în segmentele hepatice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Valeriu Popa () [Corola-publishinghouse/Science/92145_a_92640]
-
arborelui biliar cu flora intestinală. La toate acestea se adaugă contraindicațiile relative, ale angiografiei:reacții severe anafilactice la iod;coagulopatii incontrolabile;insuficiență renală;trombocitopenie severă;insuficiență cardiacă severă. PROCEDURA TEHNICĂ - COMPLICAȚII Evaluarea pre-procedurală pentru chemoembolizarea selectivă include un diagnostic de parenchim prin imagistică secțională, eventual angiografie - DSA, eliminarea bolilor extrahepatice, efectuarea de teste de coagulare, creatinină, teste hepatice, markeri tumorali. PREGĂTIREA PACIENTULUI În efectuarea chemoembolizării pacientul este informat despre riscurile intervenției - 40-50% dintre pacienți au sindrom postembolizare (PES), cu durere in
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Valeriu Popa () [Corola-publishinghouse/Science/92145_a_92640]
-
hilar și explică de ce această tumoră este rar (21-37,1%) vizualizată ecografic (fig. 132) [1]. Un alt element ce influențează vizualizarea tumorii este ecogenitatea ei. CCH este în general o tumoră omogenă, cu ecogenitate variabilă. Deoarece 50% sunt izoecogene cu parenchimul hepatic, descoperirea și caracterizarea lor necesită o examinare meticuloasă în zonele ductale ce prezintă alterarea calibrului sau ocluzie [9,15]. Forma nodulară are aspectul unei mase moi, cu o îngroșare parietală asociată [9] (fig. 133). Aceste tumori au uneori un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
hipocaptant, sau captarea să fie difuză [20]. Ca și comportament în faza arterială, tumorile pot să fie hipercaptante, izocaptante, respectiv hipocaptante în 43,8%, 43,8%, și 12,4% din cazuri [11]. În faza tardivă, această tumoră devine hipocaptantă față de parenchimul hepatic adiacent, astfel încât delimitarea tumorii, precum și infiltrarea țesutului hepatic normal devin nete (fig. 135 A-C). Comportamentul angioperfuzional este corelat cu caracteristicile histologice tumorale. Histologic, 70% dintre tumori sunt adenocarcinoame sclerozante, fiind alcătuite dintr-o masă de țesut fibros hiperplaziat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
ușor diferențiate de colangiocarcinoamele de coledoc inferior sau adenocarcinoamele cefalice pancreatice (tumori în mare parte hipovasculare) prin folosirea CEUS [16]. Adenocarcinomul cefalic pancreatic poate fi vizualizat ecografic dacă are un diametru de 1,5-2 cm. În general, este hipoecogen față de parenchimul din jur și omogen, tumorile mai mari putând fi neomogene cu zone transonice central. Conturul tumoral este în general neregulat, iar delimitarea adeseori imprecisă. Majoritatea cazurilor produc obstrucția CBD cu dilatarea CBP,CBIH și colecistului, sigur dacă cisticul este permeabil
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
și statusul general al pacientului TUMORI NEREZECABILE Tumori intrahepatice sau perihilare pacient multiplu tarat;boală metastatică - stadiul IV;extensie locală - invazie bilaterală (sau contralaterală) a VP, AH sau a ramurilor secundare biliare;țesut hepatic restant inadecvat - <30% la pacienții cu parenchim hepatic normal; <2 segmente cu vascularizație portală, arterială normală și cu drenaj venos și biliar normal [11]. Tumori extrahepatice distale pacient multiplu tarat;boală metastatică - stadiul IV;invazie vasculară importantă a - VP, VMS, AMS, AHP, AHC [11]. TUMORI RECIDIVANTE După
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92162_a_92657]
-
avantajul repetabilității, atâta timp cât dimensiunile și numărul recurențelor o vor permite. TEHNICĂ IPE se efectuează, de obicei, sub ghidaj ecografic. Această tehnică imagistică permite controlul în timp real a poziționării acului, monitorizarea distribuției alcoolului în leziune și posibilele sale extravazări în parenchimul hepatic peritumoral, precum și determinarea volumului de alcool care trebuie injectat [3]. Acul se introduce în leziune sub ghidaj ecografic. După pătrunderea în tumoră, etanolul se injectează lent. Din momentul injectării, în jurul vârfului acului începe să se vizualizeze o zonă hiperecogenă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
a markerilor tumorali;Alegerea tipului de ARF: percutan, intraoperator sau laparoscopic. Ori de câte ori este posibil se alege tehnica percutană (caracter minim invaziv, cost mic, sedare conștientă). Leziunile ideale de tratat prin varianta percutană sunt tumorile sub 5 cm, situate în plin parenchim hepatic, la distanță de localizările riscante. Tratarea unui număr mare de leziuni în cadrul aceleiași ședințe expune riscului unei hemoragii în condițiile unor inserții multiple ale electrodului [14]. Varianta intraoperatorie este preferată în cazurile unor leziuni:greu vizibile sau accesibile prin
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
pentru detectarea litiazei intrahepatice și diferențierea ei de formațiunile polipoide intraductale [7,8]. Faza arterială tardivă este utilă pentru înțelegerea anatomiei arteriale și alegerea strategiei operatorii. În faza portal-venoasă colangiocarcinomul captează slab în periferie, dar rămâne per ansamblu hipodens față de parenchimul hepatic normal, ceea ce denotă caracterul hipovascular al acestei tumori. Datorită prezenței stromei fibroase abundente, colangiocarcinomul tinde să capteze progresiv produsul de contrast, lucru dovedit pe secțiunile tardive [10-12]. DIAGNOSTIC ȘI STADIALIZARE DIAGNOSTIC Imagistica joacă un rol important în diagnosticul neinvaziv
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92156_a_92651]