9,218 matches
-
roșcată și deasă. Alfombra. Așa se spune în spaniolă. Alfombra... pagină după pagină după pagină, până când devin versiunea reală a băiețelului din Neverending Story. Sunt îndrăgostit de prima mea carte fără poze, de prima carte care-mi strecoară în nări parfum de vechi și de răsfoiri trecute, în care ghicesc degetele Leei, parfumul ei. Povestea îmi devine familiară inclusiv în pasajele ei încă de neînțeles. E intuibilă, undeva, la un nivel al bâjbâielilor germinativ senzoriale, acolo unde eu, Alex, prind coaja
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pagină după pagină, până când devin versiunea reală a băiețelului din Neverending Story. Sunt îndrăgostit de prima mea carte fără poze, de prima carte care-mi strecoară în nări parfum de vechi și de răsfoiri trecute, în care ghicesc degetele Leei, parfumul ei. Povestea îmi devine familiară inclusiv în pasajele ei încă de neînțeles. E intuibilă, undeva, la un nivel al bâjbâielilor germinativ senzoriale, acolo unde eu, Alex, prind coaja unor alte euri, până la alx, până la Alex Hriavu, până la Coos van Bruggen
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de o mamă singură și hipersensibilă la toanele fiului unic) și contemplă furnicarul fistichiu de pe stradă, care mușcă din brioșe (cu vanilie, oare?), adul mecă lacom cu vârful nasului aproape de-a binelea vârât în gâtul proaspăt cumpăratei sticluțe cu parfum (dezgustător!), poartă mănuși de antilopă, arborează eșarfe de cașmir, de mătase, de bumbac și, din nou, de bumbac, ridică o batistă pierdută de pe trotuar (o fi avut monogramă?), poartă neglijent cărticele în format minuscul bine pitite în buzunarul hainei (nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cisternele din care apa hrănește portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viața din frunza care adie parfum. Numai cer. Știu, tu te plimbi prin patio-uri în care s-au iubit sultane și califi, te pierzi în mirajul vitrinelor cu evantaie, te așezi pe o bancă în Parque María Luisa și citești un pliant despre corride, îți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care i l-am împroșcat cu venin lui Al-Walid, care mă rog zi și noapte să pier sfâșiat de ciumă, de fiare, de oamenii lui, de oamenii mei, ce-mi mai pasă... Eu mi-am purtat războinicii până la porțile Cetății Parfumurilor, pentru gloria lui Allah și a lui Al Walid Abdalmelek, după mine au botezat muntele Jabal Tariq, eu i-am dus pe dreptcredincioși la izbândă, eu am visat zi și noapte cum în iadul păgânilor arde sufletul lui Isabel Perez
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gustului evanescent al unui fruct dintr-un sărut. Totul e un clișeu, nu crezi, și noi, și tot ce facem, și cărțile, muzica, sălile de teatru, așteptarea la metrou, blugii mei rupți, ah! înnebunesc când te joci așa cu mâncarea, parfumul încercat la încheietura mâinii, felul în care îți scoți, seara, cerceii, pielea mea și genele tale, pașii noștri, niciodată sincronizați când dansăm, umerii, nasurile, genunchii, felul în care ne atingem... toate, toate sunt clișee, nu? Ce poet ești!... Și râsese
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dintr-o dată timorat de ideea unui ridicol la care nu se mai gândise niciodată până atunci. Când nu erau împreună, petrecea ore încercând să-i recompună trăsăturile, gesturile, ticurile verbale, nuditatea, anecdotica, biografia, accentul, poza de pe legitimația de studentă, gustul, parfumul, culoarea părului, atingerea, felul în care ținea creionul în mână, hașura, zâm betul, linia sprâncenelor și degetele de la picioare. Nu reușea niciodată. Să-ți spun câte ceva despre mine. Am, întotdeauna, mâna dreaptă mai rece decât cea stângă, indiferent de temperatura
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
schițele ei cu plante noi, nemaiîntâlnite până atunci, care-i ieșeau în cale ca într-un tăvălug de nume latinești pulsând a clorofilă și cărora, de la o vreme, nu le mai ținea minte rubedeniile, ner vurile, striațiile și boarea de parfum, de cele mai multe ori fie imperceptibilă, fie amestecată și pierdută între alte miresme, din mereu alte și alte orașe. 43. adevărul, poate Despre Abd al-Aziz ibn Musa s-au spus multe povești. S-au scris cronici. S-au țesut legende mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și răcoare. De pe foi îngălbenite tremura semnătura lui Columb, plecau hărți și desene cu scene de coridă, frunze nesfârșite de palmieri, în peniță, coabitau cu planuri ale orașului subteran. De undeva de sub un ochi de geam, aproape că a simțit parfum de portocală ridicându-i-se până la nări, la început suav, pe urmă din ce în ce mai pregnant, mai definit. Automat și-a dus încheietura mâinii la nas. Nu, nu venea de-acolo. A ridicat din umeri și a plecat mai departe. Alte săli
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
planuri ale lui Juan de Herrera, aceeași Andaluzie întinsă până în Lumea Nouă, aceiași cai care se ridică pe două pici oare și pe țărmul năpădit de conchistadori, și în arena unde taurul cade pe nisipul roșu de sânge. Și același parfum. În exact același loc. Un trup de mireasmă sumețit spre ea din răcoarea unei săli de piatră. Douăsprezece zile mai târziu, don Álvaro De La Mota, directorul Consiliului de Conducere al Arhivei, a primit o ce rere iscălită de o studentă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
perle puse pe fir de borangic în păr, să citească în cinci graiuri ale pământului, să se roage în arabă și în latină unui Dumnezeu fără chip și să-și ungă trupul cu uleiuri înmiresmate așa încât așternuturile să-i păstreze parfumul mult după ce forma trupului ei a zvâcnit dintre cearșafuri, Isabel nu s-a căsătorit cu Abd al-Aziz. S-au reîntâlnit, da, nu la apus, ci într-o dimineață, în grădina de portocali sub care putrezea trupul lui Theodomer și nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e începutul. În noaptea aceea, aerul s-a încălzit brusc, ca și cum ar fi trecut prin el o vâlvătaie nevăzută. Efluviile au început să se facă simțite în tot orașul. S-au ridicat încet, ca din mor minte. Trupuri străvezii de parfum în întuneric. S-au stre cu rat pe ferestrele deschise, s-au lăsat să alunece pe sub cearșafuri, printre brațe, pe sub vise, printre suflete. Au îmbibat cerneala tipografică și covoarele cu fir de lână. S-au cuibărit în tencuieli și au
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dezamăgit, acolo unde nu mai sunt grupuri de oameni care protestează, pentru că toți par să doarmă azi mai mult ca de obicei, în fața Catedralei, se oprește exact acolo unde umbra Giraldei face unghi cu direcția nevăzută în care se spulberă parfumul, bagă mâna în buzunarul hainei și își simte buricele degetelor gâdilate de atingerea prăfoasă a unui pergament în inima căruia, Alexandre nu știe încă, dar va afla, așteaptă hărți de palate și calcule matematice, schițe de catacombe, versuri scrise în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu a clipit. Mi-a dat tot. Mi a hrănit cele mai nebunești dorințe. M-a lăsat să cred că în mintea mea se născuseră toate. S a retras discret, așa cum fac marii grădinari, când din semințele lor se naște parfum. Să cred că asta și-a dorit? Să-și lase poveștile și talentele închise într-un alt suflet? Habar n-am. Te-am văzut suferind când ai făcut același lucru. Și tu ai împrumutat... Ai devenit cine mi-am dorit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în fapt niște banale cutii goale pe dinăuntru: comandă specială la tipografia Theodor Neculuță, pentru... impresie! În efortul de „înfrumusețare a locului de muncă” nu uită nici „elementul-om”, impune peste tot rigori „estetice”. Dactilografei îi recomandă culoarea pentru păr, parfumul care îi priește lui ( că de când la Radio, la secția agrară, a rămas cu o supărătoare rinită alergică de la fân), culoarea pantofilor și a genții, lungimea părului și a unghiilor etc. Într-un cuvânt, un personaj foarte complex tovarășu' Perju
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cineva anumit: „Ce-o mai fi făcând Botez?...” La care, spre marea mea surpriză, Violeta Cocârlă, o ființă dispusă să vorbească oricând și cu oricine despre orice, pentru că le știe pe toate și îi place să se îmbete cu acest parfum atât de ... feminin, o femeie despre al cărei soț s-a spus că ar fi un ascet (fiindcă o suportă!), mi-a răspuns imediat: - Aaa! Botez? Păi el nu mai este la noi de trei ani, s-a mutat la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mult se înșeală cei care consideră că intriga poate face parte din fondul meseriei de diplomați. "Veritabila finețe, spunea Choiseul 10, este adevărul rostit uneori cu putere, dar mereu cu grație". Ce spuneți despre acest ultim cuvânt? În el regăsim "parfumul" secolului al XVIII-lea: este un termen care transmite mai mult decât lasă să se înțeleagă la prima vedere. El indică faptul că un ambasador care vrea să reușească în profesiune, trebuie să facă eforturi mari să nu displacă, căci
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
către ea însăși, pentru a deveni mai suportabilă. Dar e sigur că aceste trăiri vor fi urmărite mereu cu emoție și atenție. Finalul este o sinecdocă, simțurile sunt reduse la esențe, engramele se deduc una din alta: urma roșiatică-eșarfa gri, parfumul: O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștate dureroasă, la fel ca mâna lui. Se uită năucită la ea, încercând să o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștate dureroasă, la fel ca mâna lui. Se uită năucită la ea, încercând să o examineze mai atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea exacerbată a unui simț (parfumul) te duce cu gândul la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea exacerbată a unui simț (parfumul) te duce cu gândul la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția pentru alb-negru, această predilecție coincizând în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea exacerbată a unui simț (parfumul) te duce cu gândul la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția pentru alb-negru, această predilecție coincizând în imaginar cu perioada filmului mut, în care gesturile sunt mult amplificate, absența
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
evada din lumea în care nu mai găsea nimic de care să se agațe pentru a rămâne. Străinul... cum reușise să o tulbure într-atât prezența lui, plecarea lui, încât să-și dorească să renunțe la tot într-o clipă? Parfumul discret, masculin, rămăsese imprimat pe pielea ei albă. Inspiră adânc închizând ochii. Brațele lui puternice încă o strângeau la piept, într-o îmbrățișare tandră. Întinse mâinile, prinzându-se de gâtul lui, aducându-l mai aproape de ea. Buzele se atinseră ușor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de câteva ori pentru a-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge prezența lui pe deplin. Aerul curat nu o ajuta deloc să-l îndepărteze, amintindu-i de parfumul lui, simțindu-l aievea. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândurile care se întorceau de fiecare dată la el când ceva anume se lega de amintirea lui. „- A plecat, te-a lăsat singură fără să-i pese de ce ți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu va fi ușor să-l uite, să se comporte ca și cum nu ar fi apărut în viața ei. Își dorea să știe cine e. Să-l caute? Unde? Cum ar putea să-l găsească neștiind nimic despre el? Vocea și parfumul nu erau suficiente pentru a găsi o persoană în aglomerația zilnică a orașului. Dacă erau din același oraș. Și apoi ea era o singuratică, închisă în cea mai mare parte a timpului între pereții apartamentului în care locuia. Poate... poate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]