1,223 matches
-
-mi aparține, e al altora; cel puțin la Ganecika toți îl foloseau; de altfel, chiar ea a confirmat acest lucru. Atunci cum de mă scoate de bârfitor? Văd, văd: simțiți o poftă teribilă de râs uitându-vă la mine și pariez că vă gândiți dacă nu mi s-ar potrivi cumva versurile astea tâmpite: Și poate că la tristu-mi asfințit Iubirea-mi va surâde-ntr-un sfârșit 81. Ha-ha! izbucni el brusc într-un hohot de râs isteric și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
1971, Geography of a Horse Dreamer, 1974, True West, 1980). Visătorul din a doua piesă este un tânăr cowboy american, rătăcit precum Shepard în Marea Britanie în acel moment. Cody a impresionat un grup de criminali cu talentul său de a paria pe cel mai bun cal în cursele ecvestre britanice. Aceștia îl răpesc și îl țin ostatic într-un șir de hoteluri, așteptând să exploateze talentul vizionarului la pariurile următoarelor competiții. Vestul mai sălbatic decât criminalitatea răpitorilor irumpe pe scenă sub
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
acesta, la rându-i, fiind înfrânt, ceea ce și explică prăbușirea Bizanțului. Omul a mărit, astfel, distanța dintre el și lumina Duhului Sfânt, recăzând în violență malefică. Franța se pomenește în plină criză sacrificială, uitând calea hristică a rezolvării acesteia și pariind doar pe raționalismul justiției. În locul libertății după fire, intelighenția franceză, în frunte cu Jean Jacques Rousseau, proclamă libertatea după natură și decretează codul drepturilor și libertăților omului, marea miză a Revoluției Franceze. Dar nu există libertate după natură, nici egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeul care a primit sacrificiul venind pe pământ și redându-i lumina prin moarte. Omul eminescian redevine copil prin credință. De fapt, aceeași este și ținta supraomului nietzschean. Paradoxal, jocul simulacrelor postmoderniste este o piedică la reîntoarcerea în copilărie, deși pariază pe ludic. Spre deosebire de Nietzsche, care refuză Grund-ul, Eminescu știe că tocmai în poveste se ascunde arheul, care e altceva decât Grund-ul metafizicienilor. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme, spunea poetul, iar într-o scrisoare către
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
văd în jurul nostru: lipsă de personalitate, indiferență, refugiul în droguri, în pornografie, în pedofilie, în violență etc. Așa se și explică ceea ce am numit triumful lui Zombie, duhul înspăimântător infantil al morții ieșit din jungla africană. Spre deosebire de cei care au pariat pe noutatea absolută a unui alt "canon", Lyotard concede că inumanul impune renunțarea la răstălmăcitorul prefix postși înlocuirea lui cu altul, re-. Desigur, Lyotard nu se gândește la imposibilul remodernism. Nu se gândește nici la dublarea prefixului post-, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
stagnare și moarte. Această tendință este împiedecată, întârziată și, de fapt, contracarată de reacția unor gesturi creatoare"136. Sublinierea precarității conceptului de progres în istorie este o atitudine tipic postmodernistă, or, Culianu se dovedește un reprezentant al modernismului înalt. Nemoianu pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este mai rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezordine. În acest cadru, cultura, conservatoare și reacționară, are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să se aventureze între antitezele sale, cum îi stă bine unui veritabil filosof, chiar cu riscul de a cădea în ideologie, în sensul de a ține partea uneia dintre ele. Decizia sa, sugerată încă din titlul lucrării, e de a paria pe secundar. Din această clipă, el alunecă din filosofie în ideologie, deși continuă să rămână într-o bună speculație erudită, vecină cu filosofia. La gânditorii de geniu, precum Eminescu sau Lupașcu, o asemenea cădere nu e posibilă, fiindcă antitetica însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de vreo retragere gasteropodică în sine, zice Dieckhoff, ci e "mai degrabă condiția indispensabilă a progresului", într-un "mediu cultural accesibil, comprehensibil, care poate fi stăpânit, decât într-un cadru cultural necunoscut, cu reguli de funcționare enigmatice". Nomadismul pe care pariază apostolii postmoderniști, nu e un fenomen agreat de națiunile puternice, consolidate economic și cultural, ci e produsul dramatic al sărăciei și al neîmplinirii în sânul propriei națiuni. Este exodul celor subdezvoltați, al celor care se simt străini în propria țară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
va cunoaște o nouă aventură în perspectiva transmodernității. Dar să vedem soluția neopragmatismului rortyian în materie de spiritualitate europeană și occidentală. După Rorty, Charles Dickens ar întruchipa, cu adevărat, geniul Occidentului, nu Heidegger, cum s-au lăsat amăgiți postmoderniștii. Heidegger pariase rău pe tehnologia Occidentului, or, salvarea e în "speranța în libertate și egalitate" încarnate de Dickens. El preia o analiză a lui Milan Kundera, cel care a arătat că romanul este genul caracteristic al democrației (iar nu poezia!), în lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe de altă parte, lumea pătrunsă de spiritul american, lumea hainelor de pe stradă, a muzicii rock, a pletelor, a culturii <<populare>>, a emancipărilor de tot felul"204. Generația '80 nu mai e de multișor una imberbă. Or, valorile pe care pariază Mircea Cărtărescu sunt specifice poporului "jeune", cum l-a numit Alain Finkielkraut, ceea ce denotă că postmoderniștii văd deja o generalizare a ethosului specific juvenilității. Adevărul e că un ethos transmodern ar rezolva asemenea exclusivisme, fiindcă întotdeauna vor fi și tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în urma falimentului economic al economiei centralizate. Proiectul neîncheiat al modernității a avut corespondent un alt proiect cel al internaționalismului proletar, care propunea, în plan cultural, un ideal asemănător. Cu alte cuvinte, comunismul se arăta mai "avansat" comparativ cu modernitatea (care paria pe o cultură elitară), având și atuul voinței de globalizare a sistemului. Din pricina prăbușirii economice, a fost compromisă și ideea "revoluției mondiale", adică globalizarea, devenită viabilă, în schimb, în capitalismul târziu, când va birui și culturalicește ca postmodernism. Se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sau anihilarea nici uneia dintre părți, cum procedează extremismele contemporane. Sardar reproșează postmodernismului că a înlocuit realitatea cu "un ocean de imagini, o lume în care orice distincție între imagine și realitatea materială s-a pierdut", pretinzând, în chip curios, că pariază pe concret: "Postmodernismul vede lumea ca pe un joc video, croindu-și calea de aici-acolo, purtând războaie în ciberspații, iubind într-o lume formată din biți. Spre deosebire, transmodernismul trece dincolo de modernitate, se ridică deasupra modernității și ne duce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
într-o tonică ofensivă. Acesta s-a născut din ethosul transdisciplinarității, care a părăsit logicile bivalente și pe care îl numim transmodernism. De aceea am spus că d-l Negoiță n-a fost receptiv la regula confuciană a "rectificării denumirilor", pariind pe un alt fenomen lingvistic, acela că, în timp, un cuvânt poate să ajungă a semnifica opusul sensului de bază. Dar asta se petrece în perioade îndelungate, fără intervenția conștientă a omului. Or, noua paradigmă gândită temeinic de Constantin Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
creator. Exemplul lui Mircea Eliade este departe de a fi singular. Dimpotrivă, postmoderniștii din Țară se leapădă zgomotoși de specificul național, ca Ion Bogdan Lefter și ca mulți alții. Oare și după aceste probe d-l Negoiță va continua să parieze pe conceptul de postmodernism ? Tot ce se poate, fiindcă optează pentru redefinirea conceptului: În concluzie propunem o definiție nouă, conform căreia postmodernismul înseamnă o restaurație a premodernului religios, în condițiile mileniului trei, așa cum rezultă din interesul pentru Cina de Taină
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mesajul cărților de mare ecou ale lui Dan Brown, din seria Codul lui Da Vinci. Autorul este sclipitor de inteligent și a avut dibăcia să recurgă la formula cărților de consum, atât de căutate în kitsch-ul postmodernist. El a pariat pe o cât mai largă penetrare în "mase", fiind la antipodul elitismului neo-gnostic. Erezia lui pariază pe ideea veche că Biserica a denaturat creștinismul primitiv. Momentul crucial este stabilit în anul 325, la Conciliul de la Niceea. Știm că atunci s-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este sclipitor de inteligent și a avut dibăcia să recurgă la formula cărților de consum, atât de căutate în kitsch-ul postmodernist. El a pariat pe o cât mai largă penetrare în "mase", fiind la antipodul elitismului neo-gnostic. Erezia lui pariază pe ideea veche că Biserica a denaturat creștinismul primitiv. Momentul crucial este stabilit în anul 325, la Conciliul de la Niceea. Știm că atunci s-a impus definitiv dogma Sfintei Treimi, care a schimbat fața civilizației europene, dând o consistență singulară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în aceeași zi toți cei patru Mari Maeștri care dețineau secretul Sfântului Graal. În asemenea context dramatic, singura posibilitate de aflare a adevărului a devenit decodificarea operelor lui Leonardo da Vinci, misiune revenită lui Dan Brown, în cărțile sale, care pariază pe un mare impact planetar. La nivel simbologic, va fi, în primul rând, o substituire de cruci. Cea a creștinismului va cădea, fiindcă a fost una a torturii, metodă practicată și de Inchiziție, în virtutea cruzimii bărbaților în contra feminității. În locul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este divin. Răspunsul vine prin logica nonaristotelică a Sfintei Treimi, care a schimbat Europa din temelii, cum spunea și Noica. Treimea este marea miză a creștinismului, iar nu cele mărunte privind primatul femininului sau al masculinului. Aceleași texte pe care pariază feminiștii contemporani nu produc nicăieri dovada unor relații speciale dintre Iisus și Maria Magdalena. Nici o sursă veche nu vorbește de "căsătorie" și nu există dovezi că în primele secole creștinismul a fost "matriarhal". În contextul epocii, femeia era sub tutela
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
își desăvârșea sistemul triontic de gândire, nu mai este o religie monoteistă de felul celor orientale, ci implică logica neclasică a Unului Multiplu din starea T. În Treimea cea de o ființă se ascunde marea taină a iubirii pe care pariază și Ștefan Lupașcu. Așadar, creștinismul nedenaturat de schisme și secte, neideologizat de "fundamentaliști", ci așa cum apare el la Părintele Stăniloae, împlinește toate exigențele unei paradigme transdisciplinare și transmoderniste. De altfel, când partenerii de dialog i-au adus bătrânului gânditor argumente
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al lui Marin Preda, care în anul morții dădea puternicul roman Cel mai iubit dintre pământeni. Vorbesc de destin și-mi aduc aminte de povestea celor doi mari pictori chinezi din antichitate. Unul dintre ei, mereu învins de rival, a pariat că-l va întrece pe emul. Și-a pus toată energia la bătaie și când a fost gata i-a așezat în față rivalului opera. Acesta a stat o clipă pe gânduri și, recunoscându-se învins, a exclamat profetic: "E
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în lumea seducției, a kitsch-ului și a hiperbolei. Poate c] nimeni nu crede c] o anumit] past] de dinți sau o marc] faimoas] de îmbr]c]minte garanteaz] succesul unei relații amoroase (deși milioane de persoane sunt dispuse s] parieze pe acest lucru), dar atunci cand un produs are efecte care pot fi fatale, acuratețea în publicitate trebuie examinat] mult mai atent. Atunci cand unui produs medical i se face reclam] pe baza unor informații tehnice incorecte, incomplete sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viabil]. iv. Variante ale naturalismului Închei cu o privire de ansamblu asupra curentelor principale ale naturalismului. Scopul meu este a expune mai degrab] decât a critica, dar nu voi elimina complet comentariile critice. A) Cel mai bine ar fi s] pariem pe naturalismul sintetizant, date fiind obiecțiile noastre la teoria lui Moore. „Binele” (și același lucru e valabil și pentru celelalte cuvinte morale) nu are același înțeles cu orice „X” naturalist. Totuși, exist] (sau ar putea exista) un predicat naturalist „X
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fost director de programe la National Cancer Institute, care a organizat primul simpozion internațional despre relația dintre sănătate și produsele alimentare bazate pe soia, izoflavonele pot ameliora bufeurile și transpirația nocturnă la femeile aflate la menopauză. El este optimist: „Aș paria o grămadă de bani pe faptul că, În câțiva ani, proteinele din soia vor deveni o alternativă acceptată pe scară largă a terapiei Înlocuirii estrogenului”. Spanacul Aceasta este o legumă preferată a chinezilor și toată lumea, de la Împărat la omul de
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
de aur, fiind privit de un grup și mai mare de curioși. Fie din dorința de a o impresiona pe Regină, sau pur și simplu pentru a-și satisface o dependența pe care nu și-o putea controla, Mazarin a pariat toate câștigurile pe ultima mână și a câștigat. Punând acest noroc pe seama prezenței Reginei, Mazarin i-a oferit drept mulțumire cincizeci de mii de écus. Regina a refuzat cu o modestie afectată, Mazarin a insistat și până la urma ea a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ști să joace jocuri de noroc.“ Regele a interzis jocurile ilegale de noroc, însă acestea au continuat să aibă loc în locuințe particulare în 1671, La Reynie - șeful poliției Parisului, (n.n.)a interzis un joc numit hocca, în care jucătorii pariau pe treizeci de pătrate, iar apoi se alegea un număr câștigător, a cărui valoare era de douăzeci și opt la unu. Cu toate aceste prohibiții, jocurile de noroc au continuat să fie practicate de toți francezii, mai ales că pedepsele erau minime
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]