3,306 matches
-
pe care oricum îl purta în sînge și-l determina să fie și extrem de productiv. Urmărindu-și, cu oarecare jucată manie, propria efigie de dandy, pictorul, avizat colecționar de lavaliere, bastoane și umbrele cu motive sculptate, își poartă, în protipendada pariziană, în cea bucureșteană, dar și în cafenele de mîna a doua, risctusul de aristocrat sastisit, gata oricînd să vitupereze și să taie, cu lama exersatei lui maliții, ifose și găunoșenii. Trecerea acestui dandy inconfundabil pe bulevard nu rămîne neobservată. Îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nătîng, înfiat de cea pe care o ține de mînă. Asta-i ce se vede. Cine știe însă ce dedesubturi freudiene ascunde această împerechere discrepantă sau, pur și simplu, împerechere! Una din junele și talentatele sculptorițe, care dădeau tîrcoale atelierului parizian al lui Brâncuși și mai zboveau acolo, să lucreze, mi se pare Irina Codreanu, își amintește, tîrziu de tot, că gorjanul, ca să poată înjura în prezența (m)ucenicelor sale, le dădea nume de bărbați de pe Jii. Chestia asta, cu înjurătura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai, chiar obiectul de care ne ocupăm aici. Cînd, acum doi-trei ani, în Franța erau la cîrmă frații noștri socialiști, nu nesuferiții de dreapta ca acum, și cînd televiziunea dîmbovițeană ne regala seară de seară cu buletinul de știri oricum parizian, îl mai vedeam din cînd în cînd pe legendarul César. Într-o seară, în juriul onorific al unui festival Cannes, între Sophia Loren și ministrul culturii, César, îmbrăcat bizar, tot numai fireturi, brandemburguri și vipuști, stătea statuie. Era, și probabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
păpușică mecanică: maaama, maaama. Ernst Jünger (Falezele de marmură, ce lectură fascinantă prin anii șaptezeci!), care acum cîțiva ani dădea o fugă în emisfera cealaltă, ca să vadă o cometă, a împlinit 102 ani. Citesc în recent tradusele la noi Jurnale pariziene ale aceluiași: "Era de părere că pentru a atinge o vîrstă înaintată trebuie să muncești; doar leneșii mor de timpuriu. Eu cred că pentru a îmbătrîni trebuie să rămîi tînăr". Clar? 26 iunie N-am mai intrat într-o frizerie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rece, și paiul canotierei. Nimic. Nici o modificare. E ca acum treizeci, patruzeci de ani, cînd era teribil de arătos (și-acum, la optzeci, oho!...): fotografia lui făcea, ea însăși, competitivă vitrina studioului fotografic de pe... cum dracu se numea străduța cocheta, pariziana, ieșeana străduță ceva cu ov, nume dat de kominterniștii locali, Kakov, Pullov, Dimitrov... așa ceva, pentru că acum, pe locul acela e ditamai mastodontul cu zece etaje, tot de tovi ridicat, trecerea lui pe Lăpușneanu era spectacol vivant, aceeași pălărie, pălăria asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privilegiul ce vrea săm dea" (într-o scrisoare către Milița Petrașcu, rugînd-o pe aceasta să-i mulțumească doamnei ministru Tătărescu pentru concursul decisiv în materializarea complexului de la Tg. Jiu), ne încîntă mai întîi "stilul" fostului țăran, acum în select anturaj parizian. Fie, într-un caz, motivîndu-și gratitudinea, fie, în altul, referindu-se strict la monumentul său. Parizianul de lume: "... în prezent toate lucrurile începute de atîta vreme sînt spre sfîrșit și eu sînt ca un ucenic în ajunul de a deveni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mulțumească doamnei ministru Tătărescu pentru concursul decisiv în materializarea complexului de la Tg. Jiu), ne încîntă mai întîi "stilul" fostului țăran, acum în select anturaj parizian. Fie, într-un caz, motivîndu-și gratitudinea, fie, în altul, referindu-se strict la monumentul său. Parizianul de lume: "... în prezent toate lucrurile începute de atîta vreme sînt spre sfîrșit și eu sînt ca un ucenic în ajunul de a deveni calfă". Artistul doct: "... așezarea Coloanei depinde de locul pe care îl alegi, de cum va răsări soarele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin școala culturală a Junimii, adică a conservatorilor. Liberalii sînt creatorii statului și societății românești moderne... Dacă l-aș întîlni pe Cațavencu pe stradă, i-aș zice: "Omagiile mele, stimabile domn!"." Așa adeziune, da. Cioran, în blițul Monicăi Lovinescu. Serată pariziană simandicoasă, cu un Cioran exasperat de elogiile inepte ce i se aduc de către un fan surescitat, "artist" proaspăt fugit din țară și punîndu-l, la un moment dat, pe fotograful cu care venise să-i facă poze alături de Cioran. La care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot mai pudică, de vreme ce plina femeie goală, în compania celor doi curtezani, puși la patru ace, à quatre épingles, putea provoca anatema unui juriu fariseu, cufundat, de altfel, chiar de-atunci, într-un anonimat etern. Farmecul petrecerii galant-libertine de la sfîrșitul parizian de secol nu-și putea găsi mai blînd-sagace înterpret decît într-un dulce Renoir, cu al său "Dans la Moulin de la Galette". Pe care-l admiram, în acel pentru noi convulsiv an 1989, la Luvru. Și care mă ducea înapoi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cea mai măruntă contribuție. Nu ar fi avut cum. Nu a fost necesar. Galeriile Tate Modern sînt cele mai vizitate din lume, cu 5 250 000 de vizitatori numai în anul 2000 (etalon convențional), asta însemnînd dublul muzeelor newyorkeze și pariziene. (Să nu omitem că, laudă Parisului!, Brâncuși are spațiul lui permanent la Centrul Pompidou.) Ei bine, nu unui curator provenind din ilustrul personal al ambasadei nostre din Londra i-a revenit amploarea selecției, ci străinei Carmen Gimenez, cu "selecția empatică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de tranziție. La 1840, „Iașii însuși - spune Alecu Russo - este un monstruos amestec de clădiri masive ori elegante, de palate și de magherniți împrejmuite de ogrăzi nemăsurate; pe ulițele lui furnică lucruri de la țară, lux îmbelșugat, echipagii repezi, livrele, toalete pariziene ori vieneze, zdrențe franco-moldave, fizionomii vesele, aspre, originale, felurit îmbrăcate, ca pentru un bal mascat. Populația lui de 60.000 suflete e tot așa de felurită ca și costumele și un observator de moravuri, stând la fereastră o jumătate de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în serviciul cărora se aflau, fără să-și conjuge faptele cu fruntașii emigrației polone. Pe măsură ce revoluția europeană se extindea, cauza polonă se impunea cu o tot mai vădită pregnanță. La 16 mai 1848, Jules de Goncourt privea la defilarea muncitorilor parizieni care scandau, printre altele, „Trăiască Polonia !”, lozincă preluată și de vreo cincizeci de membri ai gărzii mobile în Franța, în statele italiene și cele germane, în Austria, Ungaria și țările române, chestiunea poloneză era strâns legată de cauza revoluției. La
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un colocviu cu tema "Căile cunoașterii: Gnoze-Științe-Teologii", care a avut loc între 16-19 mai 1986. Împins de un presentiment puternic, am dorit să-l văd pe Abellio înaintea acestui colocviu și, pe 11 aprilie, m-am dus la apartamentul său parizian. Inevitabil, discuția noastră s-a orientat foarte repede spre problema ternarului. I-am spus că nu înțelegeam de ce, chiar și în plan simbolic, un număr oarecare ar fi mai important decît un altul, de o manieră absolută și definitivă. În fața
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o traducere din limba franceză în limba italiană pentru a o introduce la Scală drept o lucrare nouă sub denumirea Gerusalemme. Actul 3, care are loc în harem, conține un balet care reprezintă o concesie făcută de Verdi gustului publicului parizian. Actul 4 cuprinde o mulțime de clerici gălăgioși lăudând tot timpul milă Dumnezeului lor, care de fapt se dovedește a fi în mod evident foarte crud. Multe din personajele operei sunt aproape enigmatice și nu reușesc să câștige simpatia publicului
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
este un personaj în întregime secundar. În noua să formă, operă Macbeth și-a avut premiera la 21 Aprilie 1865 la Théătre Lyrique Impériale din Paris. Verdi știa că prima versiune a operei sale din 1847 nu era inferioară varianței pariziene. Deoarece el a rescris aproape o treime din partitura originală, varianta nouă poate fi acuzată de o oarecare inconsistenta. Versiunea originală avea o anume unitate de stil. În lipsă baletului care consumă 9 minute și a altor elemente, în mod
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pe bufonul Rigoletto. Lui i se adresează Rigoletto când cere ajutor pentru a-și găsi fiica răpită: tu ch‘hai l‘alma gentil come îl cuore. Francisc I l-a descoperit pe Triboulet alias Rigoletto într-una din escapadele sale pariziene. Acesta era un saltimbanc de stradă, dar a reușit să-l fascineze pe rege într atât încât Francsic I l-a adus la curtea să. Triboulet era în realitate puțin diform, iar cu cele mai multe din infirmitățile sale l-a înzestrat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
compozitorul era obligat să participe numai la trei). Deși opera s-a raspandit repede în teatrele muzicale din întreaga lume atingând peste 300 de locații în primii trei ani după premieră, Verdi a fost foarte precaut în ce priveste premieră pariziana. Îl Tovatore s-a reprezentat pentru prima data in Franța la Théătre des Italiens, la început în limba italiană și aceasta în ciuda voinței compozitorului (teatrului îi fusese notificata interdicția de a reprezenta piesă până la achitarea onorariului). Premieră pariziana de la Théătre-Italien
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
priveste premieră pariziana. Îl Tovatore s-a reprezentat pentru prima data in Franța la Théătre des Italiens, la început în limba italiană și aceasta în ciuda voinței compozitorului (teatrului îi fusese notificata interdicția de a reprezenta piesă până la achitarea onorariului). Premieră pariziana de la Théătre-Italien, Salle Ventadour, i-a avut în distribuție pe Lodovico Graziani (Manrico) și Adelaide Borghi-Mamo (Azucena). Parțial pentru a asigura copyrightul Verdi a permis traducerea operei Îl Trovatore în limba franceză (Le Touvère) și ea a fost reprezentată la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
2013 cu Marină Poplavskaya (Hélene) , Bryan Hymel (henri) și Erwin Schrott (Procida), la pupitrul dirijoral aflându se Adriano Pappano. Versiunea I vespri siciliani în care Verdi a eliminat 30 de minute din varianta 1855/1856 (un balet impus de către opera pariziana), a fost reprezentată în Italia sub numele Giovanna de Guzman doar de nouă ori. După 1861, în era post unificare, operă va reveni la numele inițial și va fi cântată exclusiv în limba italiană. Premieră britanică va avea loc pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Opéra, l-a contactat pe Verdi în legătură cu o nouă opera ce urma să-i fie comandata pentru Expoziția Mondială din 1867. Întrucât cu ocazia repetițiilor cu opera Leș vêpres siciliennes avusese loc un adevărat război între compozitor și orchestră teatrului parizian, Verdi a păstrat tăcerea. La momentul respectiv el lucra din greu la ferma să de la Șanț‘Agață din Italia, fiind implicat în numeroase proiecte de construcții, de mașinării hidraulice, plantari de pomi, creșterea căilor de rasă și vânătoare. În vara
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ființa ta, București, 1993; Misterul Fluviului Galben. China în 15 cărți poștale, București, 1993; O zi de toamnă, București, 1997; Diminețile albe - Les Matins blancs, ed. bilingvă, tr. Ileana Mihăilă, Christiane Portois, Victor Voinicescu-Sotski și Nicolae Luca, București, 1999; Scrisori pariziene, Râmnicu Vâlcea, 2000; Între două bătăi de aripă, București, 2003. Traduceri: Supă de ginseng. Povestiri umoristice chineze, pref. trad., București, 1990 (în colaborare cu Xu Wende și Lia-Maria Andreiță). Repere bibliografice: Ilie Constantin, Ion Andreiță, „Minunea de a trăi”, RL
ANDREIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285354_a_286683]
-
caracterul său de revistă bine informată. Rubrica „Scrisori din Paris” conține, de exemplu, materiale extrem de „la zi”. Congresul internațional al criticii în artă și literatură, desfășurat în septembrie 1929 la București și Sinaia, îi prilejuiește lui Olimpiu Boitoș articolul Ecouri pariziene de la ultimul congres al criticei. Aceeași linie o ilustrează comentariul intitulat O sută de ani de viață franceză la „Revue des deux mondes” și o intervenție din 1930 despre Săptămâna teatrului românesc la Paris. Petre Țuțea, în această vreme student
ARDEALUL TANAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285426_a_286755]
-
românească nouă, alcătuită în 1956, în exil, de Vintilă Horia. În anii ’60 creează Cenaclul de la Neuilly-sur-Seine, pe care îl găzduiește în locuința sa de la Paris. Primele povestiri, datând din 1949, sunt însăilări satirice, plecând de la realitățile dramatice ale exilului parizian anticomunist românesc, tratate în tonalitățile caragialești deja manifeste în presa de coloratură național-țărănistă, susținută de Constantin Vișoianu („Moftul român” ș.a.). În cenaclul său, A. citește, capitol după capitol, prima lui carte, Poveste cu țigani, publicată în 1965 în seria editorială
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
cauză a marelui Just (titlul versiunii românești realizată după textul redactat în franceză, La Crypte et la chèvre). Deriziunea are, și acum, trimiteri evidente la totalitarism și la spectrul tragico-ridicol al comunismului; ceea ce a și provocat comentarii nefavorabile în cronicile pariziene de spectacol ale piesei. O abordare a absurdului încercase scriitorul încă din Timbrele de altădată, unul din microromanele ce i-au pregătit debutul literar, publicat în „Jurnalul literar” (1998), după aproape o jumătate de veac de la scrierea lui, și, mai
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
că numeroși aristocrați francezi sunt alungați de Revoluție În exil (cel mai adesea londonez), nu doar pentru că tineri englezi din lumea bună se trezesc călătorind frenetic la Paris. Și nici măcar pentru că, În paralel cu Macaroni-i și Corintienii englezi, În saloanele pariziene răsar Muscadinii sau Incredibilii. Ci mai ales pentru că bunul gust, rafinamentul, șicul, cu alte cuvinte un anume stil plin de distincție și farmec, nu pot fi decât franțuzești. Charles al II-lea, sub a cărui domnie dandysmul (fără a se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]