2,639 matches
-
și Gând sub lespede), dedublarea (Tremur de fântâni, Ogor sterp), pierderea crescândă a identității (Anotimp stins). În acest sens sunt și încercările de autoportretizare din Luptă fără sfârșit, din Cerșetorul orb („Cânt cu vremea surpată în ureche/ Azvârlit în prezent parodie/ Ca cerșetorul orb cu armonica veche/ Mereu aceeași melodie”) sau din Mecanicul orb. Cel de-al doilea ciclu, nepotrivit intitulat Lespezi, se circumscrie liricii erotice, trăsătura singulară, originală, fiind dată de irealizarea trăirii. Predestinați unul celuilalt dintru început, cei doi
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
1942), începe cu formula de basm „A fost odată”. Alta, Paco și Petro, „poveste spaniolă”, cu „Povestea de față, pentru unii, e, poate, de necrezut. Asta nu înseamnă că nu e adevărată.” Multe narațiuni sunt scrise în notă ironică, incluzând parodie, grotesc, insolit, absurd, fabulos, mister, simbol. Un poet domiciliat la țară are o floare albă în fereastră; într-o zi, lângă ghiveci se așază o pasăre neagră. Pe hârtiile de pe masa lui încep să apară de la sine poezii. Devine celebru
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
Pădure, dragă pădure ș.a.), V. E. Moldovan (Din lumea nouă, impresii de călătorie), I. Ursu. Ideea de solidaritate națională nu exclude, în plan literar, săgețile critice la adresa modalităților moderne de expresie. Astfel, la „Cronica veselă”, sub semnătura Tănase Kapuținăr, apar parodii de felul Sonatei pentru clavirul vieții mele (Imitație după simboliștii autohtoni), cel mai atacat autor fiind Emil Isac. Astfel, același Kapuținăr promite: „Voi scrie cronici peste cronici / Să fie tuturor pe plac... Să s-aboneze pe viață / Chiar și macabrul
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
Mihail Kogălniceanu), are în schimb darul de a le relata într-o lumină particulară, cu o subiectivitate care le dă culoare: va căuta latura comică, făcând adesea haz de necaz. Compune și versuri, sub tutela poetico-satirică a lui Béranger, scrie parodii și fabule, schițe și reportaje parlamentare, redactează false știri politice, note polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
observație să fie extras dintr-o populație unde nu se manifestă nimic, putem să tragem cu încredere concluzia că ne aflăm în prezența unei manifestări pozitive. În piesa de teatru a lui Tom Stoppard „Rosencrantz and Guildenstern au murit”, o parodie inspirată de „Hamlet” a lui Shakespeare, este o scenă în care protagoniștii dau cu banul de 100 de ori și de fiecare dată iese capul, fapt ce le slujește drept dovadă că ceva este într-adevăr „putred în Danemarca”. Mai
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
C. Vernescu, „Adevărul despre himere”, CL, 1977, 10; Voicu Bugariu, Science fiction, LCF, 1978, 18; Iorgulescu, Scriitori, 227-229; Leonida Neamțu, Marginalii la „Figurine de ceară”, ST, 1978, 10; Anton Cosma, „Figurine de ceară”, VTRA, 1978,11; Sorin Titel, Anticipație și parodie, RL, 1980, 22; Mircea Popa, Valențele romanului ironic, TR, 1983, 52; Valeriu Cristea, „Cina cea mai lungă”, RL, 1984, 21; Zaharia Sângeorzan, Privirea romancierului, CRC, 1984, 31; Voicu Bugariu, Un roman ironic, LCF, 1984, 39; Gh. Iancovici, „Cina cea mai
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
arginți) sau în grotesc. În farsa Sentim..., pustiirea lăuntrică, mecanizarea gândirii, pervertirea ireversibilă a esenței sufletești sunt sugerate prin dialogul absurd, cu ilare dezarticulări de logică și cu un schimb de vorbe fără sens. O „versiune liberă”, cu nervuri de parodie și ingeniozități de limbaj, după Un yankeu la Curtea regelui Arthur, romanul lui Mark Twain, este piesa Regele și yankeul. Aventura imaginativului „yankeu” într-un ev de demult - aceeași predilecție pentru balansul timpurilor - exhibă un aer carnavalesc, secvențele de bufonadă
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Sernet (Mihail Cosma), scoate în aprilie 1928 revista „unu”, asumându-și responsabilitățile redacționale și financiare pentru a face ca publicația să apară regulat până în 1932. Debutase cu placheta Răbojul unui muritor (1925), ce conține poezie cu precădere bacoviană, pastișe și parodii, experimentul avangardist fiind aici prezent în pofida fiorului elegiac care însoțește adesea imaginea unei lumi eterate. Dar acțiunea lui esențială este ilustrarea și promovarea suprarealismului în câmpul literelor românești. Sadismul adevărului (1936) adună texte despre orientarea suprarealistă, văzută ca un soi
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Dată fiind ambianța semisătească, locul unde se dezbat opiniile și se caută explicații raționale pentru ciudata întâmplare e la o petrecere, eveniment la care participă, alături de cel pățit, figuri exponențiale ale comunității: preotul Petrian, profesorul Olaru și Barandabulă, „nebunul satului”. Parodia, absurdă, se extinde și la nivelul subiectului discuțiilor, care degenerează treptat în pălăvrăgeli despre comunism, terorism, intrarea României în NATO ș.a.m.d. P. se remarcă din nou prin disponibilitatea de a voala sarcasmul în tonalități discrete, de simplu observator
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
cel puțin un ridicol pitoresc și amuzant. Pentru că, în fond, omul e de bună credință în convingerea lui neclintită că el este cel chemat să apere ordinea și instituțiile legiuite. Ciudată, dar nu inexplicabilă, apare în aceste memorii devierea înspre parodie, alunecarea, fără voia autorului, în grotesc. Hazul însemnărilor, generat de nepotrivirea flagrantă dintre situația reală și felul în care e răstălmăcită, este involuntar, memorialistul, mereu crâncen și pus pe răfuială, fiind aproape cu totul lipsit de umor. Nu însă și
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
adaptare, sub formă de serial de televiziune, după scrierea eroi comică medievală. Roman de Renart, pe când Furnicel (1954) și Vulpișor (1969) sunt cărți pentru copii, fără mari pretenții, dar scrise cu haz, ingeniozitate, vervă. Misteriosul Mister Misterfield (1958) e o parodie cu intenții satirice a romanului polițist „occidental”. Aurel Vlaicu (1962) se înscrie în categoria literaturii de popularizare, destinată tineretului, îmbinând procedee ale biografiei romanțate cu documentarea riguroasă. M. a îngrijit și prefațat ediții școlare din operele lui Ion Neculce, Anton
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
tradiționalistă - Frumusețile zilnice (1967), Nopțile risipitorului (1969), Teama de oglinzi (1971), Vânătoarea de seară (1975), Murind pentru prima oară (1980), Cu inima în palmă (1981), Poeme pentru mama (1984) - este însoțită la M. de o alta parodică - Dracul verde (1972), Parodii de la „a” la „z” (1975), Cetiți-le ziua (1976), La munte și la mare... (1980). Romanul Patima (1972), care împreună cu altul, intitulat Umbra, alcătuiesc ciclul Semnul șarpelui (1974), se așază în linia romanescă inaugurată de Ioan Slavici. Câteva cărți de
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
nopții de iarnă”, „sufletul morților iese în lume.” Printre cei sculați din morminte se află și Avram Iancu: „Iancule, Măria Ta, / Când treceam la Baia dealul, / Priponit de un gorun, / Ți-am văzut, mărite, calul.” Prețuite în lumea literară sunt parodiile lui M., ce refac sclipitor stilurile multor poeți contemporani, reliefând particularități care semnalează excesul, manierismul. Este, de altfel, cea mai originală parte a poeziei sale, situată într-o descendență ilustră, de la G. Topîrceanu la Marin Sorescu. Spirit ludic prin excelență
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
Rusalin Mureșanu), Timișoara, 1966; Frumusețile zilnice, București, 1967; Nopțile risipitorului, București, 1969; Șoapte, București, 1970; Memoria pergamentelor, București, 1971; Teama de oglinzi, București, 1971; Dracul verde, Iași, 1972; Patima, București, 1972; Țară de dor, București, 1973; Semnul șarpelui, București, 1974; Parodii de la „a” la „z”, Cluj-Napoca, 1975; Vânătoarea de seară, București, 1975; Cetiți-le ziua, București, 1976; Întâmplări cu scriitori, I-II, București, 1979-1982; La munte și la mare..., București, 1980; Murind pentru prima oară, București, 1980; Avram Iancu, București, 1981
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
număr mare de scriitori, depășind pe alocuri cadrele unei publicații strict umoristice. Astfel, M. r. include poezii aparținând lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu, alături de versuri de Anghel Dumbrăveanu, Radu Cosașu, D.R. Popescu, Viorel Cacoveanu (sonete), în vreme ce Mircea Micu semnează parodii, iar Tudor George dă așa-numitele „sonete homeopatice”. Colaborează cu proză Valentin Silvestru, Ion Băieșu (romanul în foileton Unul dintre noi doi a ucis), Paul Everac, D.R. Popescu, Valeriu Cristea, Sorin Holban, Vasile Băran, Mircea Horia Simionescu, Bedros Horasangian, în timp ce
MOFTUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
mai rar, la prima serie, de Anton Bacalbașa), o cronică a Camerei Deputaților, o alta dramatică, articole de știință și de literatură, „mofturi”, „culmi” și, în sfârșit, o coloană de publicitate. Farmecul periodicului este dat mai ales de schițele și parodiile lui Caragiale, de bătăioasele articole scrise de Bacalbașa, de cronicile rimate și anecdotele lui G. Ranetti. În paginile acestei reviste s-au tipărit unele dintre cele mai cunoscute schițe și articole ale lui I.L. Caragiale, printre care Lache și Mache
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
bizara carieră carpato-danubiană a unor concepții „clare și distincte” în ariile lor de emergență. Bineînțeles, aceasta este soarta tuturor importurilor cultural-ideologice: mediul de receptare e adevăratul creator, localnicii decid până la urmă ce preiau, imită, resping; singurele excepții sunt consecințele neintenționate, parodiile fără voie, hibrizii, aliajele „contra naturii” etc. Culturile, din fericire, nu pot evolua izolat; dar trebuie să recunosc și aici că mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o cultură care să depindă mai puțin decisiv de importuri, o lume
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
absente din manuale și din lucrările de referință sau fuseseră prezentate denaturat de către autorii apropiați Partidului. Piese de teatru sau filme, scrise uneori de notorii „colaboraționiști”, împrăștiau în cercuri și mai largi aceste viclene forme de distanțare față de trecut, o parodie de sorginte locală a acestui proces necesar (numit de germani Vergangenheitsbewältigung; în Est, diferența mare constă în distanțarea simultană de mai multe trecuturi). Era neîndoielnic o uriașă operațiune de propagandă, orchestrată de Partid, și deosebit de profitabilă pentru autorii „angajați” (fie
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ocazii, când deschiderea unor astfel de dosare politice avea elemente de amară frustrare, oportunism și crudă ingratitudine, a fost relativ ușor de susținut că totul reprezenta o copie la indigo a scandalului politic din jurul lui Heidegger, dacă nu chiar o parodie ieftină a lui. Cu toate acestea, când sunt confruntați cu principiul că intelectualii sunt responsabili pentru ideile și atitudinile lor politice, cei mai înflăcărați admiratori ai lui Noica se văd lipsiți de contraargumente convenabile. Erorile politice nu anulează în mod
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Pnin din splendidul roman cu același nume al lui Nabokov, refugiat și el - primul val masiv de migrație cultural-academică forțată spre Occident a fost produs de Revoluția din Octombrie și de instaurarea puterii sovietice -, ne dă o oarecare idee, dincolo de parodia tandră, despre acel univers dispărut, care a conectat cel puțin pe durata a două generații istorice tradițiile înaltei culturi europene cu setea de cunoaștere, idealismul și spiritul creator al americanilor 2. Tabloul de mai sus este în primul rând valabil
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
spune care dintre cei șase contrabași a intrat cu o fracțiune de secundă prea târziu. După câte am auzit, și Toscanini e în stare de așa ceva. Asta înseamnă că sunt cel puțin doi din specia asta. Dincolo de ironia tonului, dincolo de parodia „romanului de gen” și dincolo de obsesia oricărui scriitor realist de a crea și descrie tipuri umane, fragmentul de mai sus indică înălțimea la care Chandler aspira să-și ridice propria creație. Nonșalanța referințelor culturale pune în evidență familiaritatea autorului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
câteva etichete ce se vor ironic-disprețuitoare, dar care nu depășesc nivelul unei inteligențe submedii: „Tarzan pe o trotinetă”, „un tip mărunt, de bani mărunți”, „un ciubucar mărunt”. Pentru Menendez, prietenia înseamnă doar „emoții ieftine”, iar Marlowe îi apare drept o parodie umană, demnă de tot disprețul: N-ai pic de curaj, n-ai minte nici de doi bani, n-ai legături, n-ai pic de înțelegere, așa că te dai mare și te aștepți ca lumea să plângă deasupra hoitului tău. Tarzan
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Playback, el nu avea decât o alternativă: fie să-l însoare pe Marlowe, fie să înceteze să mai scrie despre el. Ideea de a ne oferi o imagine profund modificată a acestuia fie ar fi deschis, la rândul ei, cărarea parodiei, fie ar fi urmat drumul înfundat al grotescului. Și totuși, Chandler perseverează. Credincios logicii enunțate, romanul la care a scris în ultimele luni ale vieții ni-l înfățișează pe Marlowe însurat, absorbit în lumea fad-strălucitoare a miliardarilor, devenit un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bulevardului Hollywood. Apoi dispăru. Am închis geamul și m-am așezat la loc. N-a venit nimeni, n-a sunat nimeni. Nu-i păsa nimănui dacă am ciumă sau dacă am plecat la Paris. Scena nu e doar o simplă parodie a faimosului început al romanului The Little Sister. E un après menit să redefinească, prin contrast, universul falsei bogății în care Marlowe se complăcuse după însurătoare. De data aceasta, musca nu e omorâtă, așa cum se întâmplase în romanul din 1949
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
memoriilor 1.5. Importanța istorică și literară Capitolul următor poate avea o structură asemănătoare: 2. Memoriile lui Emil Constantinescu 2.1. Din culisele Palatului Cotroceni 2.2. Război cu foștii prieteni 2.3. Război cu foștii adversari 2.4. Între parodie și pamflet 2.5. Arc peste timp etc. Unele lucrări introduc În sistemul de jalonare și cifra care numerotează capitolul respectiv, fie ea arabă sau romană. De pildă, subcapitolul „Memoriile lui Petre Roman” din capitolul 7 al lucrării ar fi
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]