939 matches
-
origine că participiul românesc. Se formează de regulă de la rădăcina perfectului simplu, cu sufixe diferite în funcție de clasă de conjugare: Și participiul trecut este mult folosit că adjectiv calificativ: "une porte ouverte" „o ușă deschisă”. Că în română, cu valoare verbală, participiul trecut este folosit în primul rând drept component al formelor temporale compuse: "elle a parlé" „(ea) a vorbit”, "îl est sorți" „(el) a iesit”, "îl s’était trompé" „(el) se înșelase”, "avoir choisi" „a fi ales” (infinitiv trecut), "elle a
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
compuse: "elle a parlé" „(ea) a vorbit”, "îl est sorți" „(el) a iesit”, "îl s’était trompé" „(el) se înșelase”, "avoir choisi" „a fi ales” (infinitiv trecut), "elle a été invitée" „a fost invitată”. Există și o formă compusă a participiului, din participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
a parlé" „(ea) a vorbit”, "îl est sorți" „(el) a iesit”, "îl s’était trompé" „(el) se înșelase”, "avoir choisi" „a fi ales” (infinitiv trecut), "elle a été invitée" „a fost invitată”. Există și o formă compusă a participiului, din participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
était trompé" „(el) se înșelase”, "avoir choisi" „a fi ales” (infinitiv trecut), "elle a été invitée" „a fost invitată”. Există și o formă compusă a participiului, din participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă acesta se termină în vocală, i se adaugă sufixul "-l-", iar
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă acesta se termină în vocală, i se adaugă sufixul "-l-", iar dacă se termină în
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă acesta se termină în vocală, i se adaugă sufixul "-l-", iar dacă se termină în consoana, sufixul are varianta "-al-". Consoana l suferă o schimbare fonetica la masculin
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă acesta se termină în vocală, i se adaugă sufixul "-l-", iar dacă se termină în consoana, sufixul are varianta "-al-". Consoana l suferă o schimbare fonetica la masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
-l-", iar dacă se termină în consoana, sufixul are varianta "-al-". Consoana l suferă o schimbare fonetica la masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
l suferă o schimbare fonetica la masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
în construirea diatezei pasive: "Škola je otvorena 1932. godine" „Școală a fost deschisă în anul 1932”. Oricare participiu pasiv poate fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
fi folosit cu valoare preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „zâmbește” → "mosolygó" „care zâmbește, zâmbitor”, "érdemel" „merită” → "érdemlő" „care merită”. Această formă poate avea următoarele folosiri: Au în general participiu trecut verbele tranzitive. Formă să este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a III-a singular
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „zâmbește” → "mosolygó" „care zâmbește, zâmbitor”, "érdemel" „merită” → "érdemlő" „care merită”. Această formă poate avea următoarele folosiri: Au în general participiu trecut verbele tranzitive. Formă să este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a III-a singular, și are sens pasiv. Valoarea să preponderent adjectivala face să fie de cele mai multe ori atribut: "a múlt században épített templom" „biserică construită
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutură înainte de întrebuințare”. De regulă se pot pune la participiu viitor verbele tranzitive, dar și unele intranzitive: "marad" „a rămâne” → "maradandó" „durabil(a)”, "romlik" „a se strică” → "romlandó" „perisabil(a)”.
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
active pot fi: Această diateză arată că subiectul gramatical suferă procesul realizat de un autor neprecizat sau de un complement de agent, altul decât subiectul gramatical. Această diateză are ca morfem verbul auxiliar "a fi", verbul de conjugat fiind la participiu, acordat cu subiectul. Exemple: Pot fi puse la diateza pasivă verbele active tranzitive, complementul direct de la diateza activă devenind subiect, iar subiectul - complement de agent. De exemplu "Cartea a fost cumpărată de mine" rezultă din transformarea propoziției "Eu am cumpărat
Diateză (gramatică) () [Corola-website/Science/316393_a_317722]
-
uneori exprimă și acțiuni anterioare celei ale verbului regent (Absolvind liceul, s-a înscris la facultate") sau un prezent etern ca fond al unei acțiuni trecute sau viitoare: "N-a putut / Nu va putea ajunge la timp, distanța fiind mare". Participiul are totdeauna valoare temporală de trecut: "viață trăită, "Data este fixată".
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
de persoană și număr, exprimate în general prin morfeme corespunzătoare. Din punct de vedere sintactic, verbul la aceste moduri poate îndeplini funcția de predicat. În română, moduri personale sunt indicativul, conjunctivul, condițional-optativul, prezumtivul și imperativul. Modurile nepersonale sunt infinitivul, gerunziul, participiul și supinul. Dintre ele, infinitivul și gerunziul se pot construi cu subiecte și pronume reflexive prin care se exprimă persoana: "Ei au luptat pentru a fi noi fericiți", " Plecând el, am rămas singură", "ducându-mă", "amintindu-mi". Din punctul de
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
a denumi acțiunea, exprimând-o în chip general, abstract, nedeterminat: "S-a prezentat pentru a cânta într-un cor". Gerunziul exprimă, de obicei, o acțiune în desfășurare, dependentă de acțiunea unui verb la un mod personal: "L-am auzit cântând". Participiul denumește o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect: Bucata este cântată de un cor celebru". Supinul denumește acțiunea, exprimând-o în chip general, abstract, ca infinitivul, însă ca un deziderat: "S-a apucat de cântat". Valorile diferitelor moduri nu
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
de sufixul "-a-" la conjugarea I și a IV-a cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
plural și mai rar, dar există și un tip formal de limbă vorbită mai simplu, cu verbul auxiliar invariabil "o": Acest timp, rar folosit în limba vorbită, se formează din viitorul de registru elevat al verbului auxiliar "a fi" și participiul invariabil al verbului de conjugat. La viitorul anterior, verbul auxiliar "a vrea" are încă o formă, mai puțin folosită: "oi, ăi, o, om, ăți, or". Verbul la modul indicativ poate fi predicatul multor tipuri de propoziții. Considerându-se propozițiile în
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]