933 matches
-
1.9.4.), etázÄn (3.1.9.4.-5.), suniÄÎn (3.1.9.7.), ktízÄn (3.1.10.1.), themeliÄÎn (3.1.10.3.), diatQrÄÎn, phylássÄn (3.1.12.3.), euilateúÄn (3.1.15.1.), aphairÄÎn (3.1.15.2.); - participii aoriste: themeliÀsas (3.1.10.3.). - numeral: hežs (3.2.1.4.1.) - adverb: eggýs (3.1.14.5.) - expresii alcătuite din: - două substantive legate prin conjuncție: tò Alpha kaì tò Ä méga (3.2.1.3.4. și 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.1.5.1.), hQ ámpelos hQ alQthine (3.2.2.9.5.), ho mártys ho pistós (3.2.2.11.3.), ho poimgn ho kalós (3.2.2.16.1.), kýrios ho hýpsistos (3.1.6.3.); - substantiv + participiu prezent: theòs ho zÄÎn (3.1.8.2.), pne¤mă zÄiopoio¤n (3.2.2.9.4.); - participiu prezent activ + substantiv (complement direct): ekzQtÄÎn tà haímata (3.1.11.7.); - adjectiv + prepoziție + substantiv: ploúsios en eléei (3.2.1.10
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.2.11.3.), ho poimgn ho kalós (3.2.2.16.1.), kýrios ho hýpsistos (3.1.6.3.); - substantiv + participiu prezent: theòs ho zÄÎn (3.1.8.2.), pne¤mă zÄiopoio¤n (3.2.2.9.4.); - participiu prezent activ + substantiv (complement direct): ekzQtÄÎn tà haímata (3.1.11.7.); - adjectiv + prepoziție + substantiv: ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.), - două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe la indicativ prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc este la indicativ imperfect (= ce indică durativ în trecut), întrucat greacă nu are un participiu durativ trecut: ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos (3.2.1.3.3. și 3.2.2.6.3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc este la indicativ imperfect (= ce indică durativ în trecut), întrucat greacă nu are un participiu durativ trecut: ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos (3.2.1.3.3. și 3.2.2.6.3.); - pronume + verb (= propoziție simplă): egÀ eimi (3.2.2.6.2.); - propoziție nominală: egÀ eimi ho Àn 3.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.8.4.) și ’Pl dQ‘ÄÖ (3.1.9.1.) au același conținut semantic: bine cunoscător, sau chiar atotcunoscător, cum au tradus unii numele biblic. Valoarea intensivă este însă redata diferit din punct de vedere gramatical: formă intensivă de participiu activ la numele coranice și expresie formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul lui dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis, la numele biblic. Celelalte două nume coranice înrudite, cu forma de participiu activ ‘"lim (2.1.8.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de vedere gramatical: formă intensivă de participiu activ la numele coranice și expresie formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul lui dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis, la numele biblic. Celelalte două nume coranice înrudite, cu forma de participiu activ ‘"lim (2.1.8.1.) și ‘All"m (2.1.8.2.) - formă intensivă - sunt cel mai adesea traduse cu verb la indicativ prezent. Biblia vorbește despre știința lui Dumnezeu folosind adesea participiul activ yo:ea‘, care se cere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nume coranice înrudite, cu forma de participiu activ ‘"lim (2.1.8.1.) și ‘All"m (2.1.8.2.) - formă intensivă - sunt cel mai adesea traduse cu verb la indicativ prezent. Biblia vorbește despre știința lui Dumnezeu folosind adesea participiul activ yo:ea‘, care se cere și el de obicei tradus cu indicativul prezent. 4.1.15. Šahd (2.1.8.9.) și ‘Q: (3.1.9.2.): „Martor”. Martorul este cel ce vede. În viziunea antropomorfizantă a celor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
egÀ eimi (3.2.2.6.2.). Aceste nume conotează nu numai existența, subzistență prin sine, ci și veșnicia. Între numele biblice, cel din Septuaginta este mai apropiat de numele coranic prin faptul că este mai abstract și, fiind un participiu prezent, poate primi articolul hotărât. El este însă monosemic și nu permite varietatea de traduceri care se întâlnește în cazul lui al-Qayyóm („Veșnicul”, „Ființătorul”, adică Cel care subzista prin sine și menține în viață fapturile), ci poate fi tradus doar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
l-am disociat pe primul de antonimul sau cu care constituie o unitate paradoxala, iar la numele biblic ținem seama numai de al doilea termen al expresiei, întrucat numele generic constituie un simplu suport pentru acest atribut 308. Ambele sunt participii active și sunt uneori traduse la fel, cu „ascuns”. Dar, în vreme ce, în cazul numelui coranic, contextul restrâns permite interpretări variate, dintre care cele mai evidente (fără speculații teologice) sunt „Cel lăuntric, imanent”, de unde „ascuns”, în cazul celui biblic, referirea la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
8.) și Ro’eh (3.1.9.7.): „Cel care vede, Văzătorul”. Sunt ambele antropomorfe și metafore universale pentru cunoaștere, aceasta realizându-se în primul rând datorită văzului. Se deosebesc prin faptul că numele coranic este forma de intensiv a participiului activ, pe când numele biblic este un participiu activ nemarcat. În plus Baœr este întotdeauna precedat de Șam‘, cu care se poate considera că formează o expresie: Dumnezeu este Cel care aude, vede. Biblia vorbește despre atotcunoașterea lui Dumnezeu folosind
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
7.): „Cel care vede, Văzătorul”. Sunt ambele antropomorfe și metafore universale pentru cunoaștere, aceasta realizându-se în primul rând datorită văzului. Se deosebesc prin faptul că numele coranic este forma de intensiv a participiului activ, pe când numele biblic este un participiu activ nemarcat. În plus Baœr este întotdeauna precedat de Șam‘, cu care se poate considera că formează o expresie: Dumnezeu este Cel care aude, vede. Biblia vorbește despre atotcunoașterea lui Dumnezeu folosind doar metaforă vederii. De remarcat că verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.11.5.) se apropie și el de paráklQtos (3.2.2.14.3., 3.2.3.2.) prin semnificația de bază „ajutător”. 4.2.16. H"d (2.1.12.1.) și MÄreh (3.1.13.1.) sunt ambele participii prezente, dar asemănarea semantica e imperfecta. Numele coranic îl arată pe Dumnezeu călăuzitor spre mântuire, pe când cel biblic îl arată că învățător în privința binelui. 4.2.17. Ra’óf (2.1.13.2.) și “"> (3.1.14.4.) respectiv ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ce urmează. Din categoria numelor coranice fără corespondent biblic explicit, dar a caror semnificație este totuși exprimată de Biblie, considerăm că fac parte următoarele: 4.3.1. Al-Ð"hir, al-B"”în (2.1.2.4.), ca expresie alcătuită din două participii prezente ale unor verbe antonime, nu are corespondent ca atare în Biblie; l-am semnalat doar pe ’Pl misetatter pentru al-B"”in312. Totuși și în Biblie Dumnezeu este arătat că posedând o existență vădita, în vreme ce ființă lui este de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nume divin. 4.3.3. al-Mutakabbir (2.1.5.7.). E dificil de comparat din pricina faptului că, apărând o singură dată, și atunci la finalul unei liste, semnificația lui nu poate fi clar stabilită. Dacă, pornind de la verbul al carui participiu activ este, îl interpretăm că „cel care se consideră mai presus de toți”, nu îl putem compara cu nici un nume biblic, dar aceeași idee este exprimată, de pildă, de capitolele 38-41 din Iov, în care Dumnezeu vorbește despre măreția să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pâinea cea spre ființă/de toate zilele” (Mt 6,11; Lc 11,3). 4.3.14. al-Wahh"b (2.1.14.2.). Pentru a vorbi despre dărnicia lui Dumnezeu, Biblia folosește verbul n"tan la un mod personal sau la participiul prezent urmat de complement direct ce exprimă darul (hrană, binecuvântare, urmași, ploaie etc.) Și în acest caz se constată caracterul concret al limbajului biblic, față de cel mult mai conceptualizat al Coranului. 4.3.15. (al-)Taww"b, Q"bil al-tawb
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
calcuri, la numele biblice, constituie așa-zisa categorie a „semitismelor”, prezente și în greacă Noului Testament: ho ártos tQÎs zÄQÎs („Pâinea vieții”), ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn („Părintele indurărilor”). - structuri lexicale complexe ce traduc structuri incorporante derivate 315. Este cazul numeroaselor participii prezente care nu au corespondent în limba română și sunt adesea traduse cu structuri relative: nume coranice că al-Baœr („Cel care vede”), al-Sam‘ („Cel care aude”) și nume biblice că Yoše> hakkeru>m („Cel ce sade pe heruvimi”), ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nume biblice că Yoše> hakkeru>m („Cel ce sade pe heruvimi”), ho parakalÄÎn („Cel care mângâie”), ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos („Cel care este, care era și care vine”). Însă, în majoritatea cazurilor, o structură incorporanta că participiul prezent este tradusă cu o altă structura incorporanta care este numele de agent. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că limba română are posibilitatea să exprime diferența dintre cel care săvârșește o acțiune ocazional și cel care o practică în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ocazional și cel care o practică în mod obișnuit, folosind în primă situație structura relativă „cel care + verb la mod personal”, iar în cea de-a doua, numele de agent. Cum numele divine care, din punct de vedere gramatical, sunt participii prezente, descriu acțiunea sau atitudinea constantă a divinității, e firesc să fie traduse cu numele de agent. Cvasi-unanimi în această privință sunt traducătorii Coranului: numele divine fiind atât de celebre în această tradiție, ei caută să le transfere într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kim și al-F"ti≤ („Judecătorul”), al-‘Alm („Știutorul”), Gh"fir, Ghafór/Ghaff"r („Iertător”/„Mult-Iertător”) și numele biblice BÄrQ’ („Creator”), Ro‘eh („Pastor”), ŠÄpQ” („Judecător”). Traducerea lui S.O. Isopescul ține însă mai puțin la acest lucru, si multe participii active, chiar intensive, sunt redate prin verbe la indicativ prezent: ≤așb („răsplătește”), ′afð („păzește”), Mu≤”, ‘!lim și ‘All"m („știe”), etc. Dar și ceilalți fac acest lucru în câteva cazuri: Mumb („răspunde”), S"diq („păzim/spunem adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în tradiția populară, o cu totul altă semnificație decât în Coran: numele Muqț, prezent în Coran în expresia wa-k"na All"hu ‘al" kulli šay’în muqț („Dumnezeu este peste toate văzător/cu putere/Martor”), care este un participiu prezent, apare în cele trei traduceri echivalat diferit: în primă, cu un verb la indicativ prezent („vede”), în cea de-a doua, cu un substantiv precedat de prepoziție („cu putere”) și în cea de-a treia, cu un substantiv („Martor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este al-Ð"hir, al-B"”în: el a fost tradus prin „Cel din afara și cel dinlăuntru”, expresie la fel de misterioasă, și prin „Cel situat deasupra tuturor și Cel ascuns” - parafrază ce dezambiguizează - precum și printr-o transpunere, tot dezambiguizantă, în care cele două participii active care alcătuiesc acest nume sunt traduse cu participii pasive: „Văzutul și Nevăzutul”. 5.4. Mai ales în cazul unor nume coranice, se constată dificultatea de a echivala variat multiplele sinonime. De pildă, desi seria sinonimica de cinci nume al-Bad
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prin „Cel din afara și cel dinlăuntru”, expresie la fel de misterioasă, și prin „Cel situat deasupra tuturor și Cel ascuns” - parafrază ce dezambiguizează - precum și printr-o transpunere, tot dezambiguizantă, în care cele două participii active care alcătuiesc acest nume sunt traduse cu participii pasive: „Văzutul și Nevăzutul”. 5.4. Mai ales în cazul unor nume coranice, se constată dificultatea de a echivala variat multiplele sinonime. De pildă, desi seria sinonimica de cinci nume al-Bad‘, al-B"ri’, al-‚"liq, al-‚all"q, al-F"”ir
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este sesizată. Cât privește numele din câmpul semantic „Puternic”, diferențierile dintre nume la traducere sunt și mai puține. Pentru labb\"r, ,, , , Q\"dir, , Muqtadir, soluțiile sunt doar „Atotputernic”, „Tare”, „(Cel) Puternic”, „Preaputernic”." Douăzeci și patru dintre numele coranice din tabelul nostru sunt participii prezente intensive. Unele formează o serie gradata ce pornește de la un participiu prezent nemarcat și continuă cu forme ce marchează intensitatea din ce in ce mai mare. Astfel, de la o serie minimala, cum sunt al-‚"liq, al-‚all"q („Creatorul”) sau al-F"ti≤, al-Fatt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la traducere sunt și mai puține. Pentru labb\"r, ,, , , Q\"dir, , Muqtadir, soluțiile sunt doar „Atotputernic”, „Tare”, „(Cel) Puternic”, „Preaputernic”." Douăzeci și patru dintre numele coranice din tabelul nostru sunt participii prezente intensive. Unele formează o serie gradata ce pornește de la un participiu prezent nemarcat și continuă cu forme ce marchează intensitatea din ce in ce mai mare. Astfel, de la o serie minimala, cum sunt al-‚"liq, al-‚all"q („Creatorul”) sau al-F"ti≤, al-Fatt"≤ („Judecătorul”), se ajunge la unele cu trei trepte, ca ‘!lim, ‘Alm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]