1,641 matches
-
să-l găsească. Când Îi desfăcea copcile, ea se deschidea dintr-o dată. Lefty se urca pe Desdemona și cei doi aproape că nu se mișcau - valurile oceanului făceau toată treaba. Perifescența lor exista simultan cu un stadiu mult mai puțin pasional de Împerechere. Sexul putea face oricând loc confortului. Așa că, după ce făceau dragoste, stăteau Întinși, privind de sub prelata dată la o parte cerul nopții, care trecea pe deasupra lor, și treceau la lucrurile practice din viață. ― Poate că bărbatul Linei o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zi și de câteva ori s-au așezat chiar pe linoleumul gros din bucătărie, care avea un imprimeu cu cărămizi. Singurul loc În care n-au ajuns a fost subsolul, pentru că acolo n-aveau telefon. Ședințele lor amoroase nu erau pasionale, ci lente și elegiace, adaptate ritmului magistral al suferinței. Nu mai erau tineri; corpurile lor nu mai erau frumoase. Uneori Tessie plângea după aceea. Milton Își ținea ochii strâns Închiși. Din eforturile lor nu rezulta nici o Înflorire a senzațiilor, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
compătimitor. Dar și ea, În ajun, cînd fusese descoperită crima și venise poliția, se numărase printre vecinii care ieșiseră să privească fațada, deși o cunoștea de ani de zile! Unii făceau comentarii. Se pare că e vorba de o crimă pasională... — Haida-de! Avea aproape cincizeci de ani... La primul etaj, În spatele geamului, se zărea fața cuiva cu păr negru, nas ascuțit, și, uneori, În planul secund, se ghicea silueta unui bărbat Încă tînăr. Ușa era albă. Pe stradă trecea mașina lăptarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ați venit la cură, nu ca să ne dați o mînă de ajutor. De altfel, știam că, dacă acest caz v-ar fi interesat, veți... Maigret chiar că devenea morocănos. — Asasinul și-a jefuit victima? bombăni el. — Nici vorbă. — O crimă pasională? — Puțin probabil. Spun asta, dar, după douăzeci și patru de ore, nu știu mai multe decît ieridimineață cînd am sosit. Scotoci printre hîrtii. — Numele victimei este Hélène Lange. Avea patruzeci și opt de ani și s-a născut la Marsilly, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
spuneți, mi se citea probabil pe chip, pentru că Brad m-a întrebat brusc: ― E totul în ordine? ― Da, i-am răspuns, și am zâmbit. Totul bine. El s-a aplecat în față și mi-a dat un sărut lung și pasional, iar eu m-am relaxat un pic, după care am decis că într-adevăr nu-mi pasă, pentru că acest sărut a făcut să merite totul. Asta am tot așteptat eu, acest bărbat era cel pe care-l așteptam. Iar sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sală, Jenny nu e nicăieri, iar Brad e la el în birou. ― S-a întâmplat cel mai ciudat lucru, îi spun eu, după ce mă sărută de bun venit. Nu e doar o atingere pe obraz, ci un sărut lung și pasional, și pur și simplu trebuie să-l dau la o parte, pentru că deși se pare că nu-i pot rezista deloc, în acest moment trebuie să scap de faza asta cu Jenny. Așa că-i spun tot, sărind doar peste partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lângă mine este că pot să nu-l mai văd niciodată pe Ben și asta tot a fost și va rămâne cea mai fericită noapte din viața mea. Știu asta, pentru n-am visat niciodată că poate fi atât de pasional să fac dragoste - și totuși atât de tandru. Știu asta, pentru că nimeni nu mi-a mai cuprins fața cu mâinile și nu s-a uitat adânc în ochii mei să-mi șoptească ce minunată sunt, în timp ce se mișca ușor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru asta cu o viață mai lungă, poate chiar cu nemurirea, pe când cei care nu o fac vor muri cu siguranță ca rezultat direct al impulsurilor lor necontrolate. În universul Shangri-La, blasé Înseamnă fericire, iar pasiunea este sans raison. Oamenii pasionali creează prea multe probleme: sunt nesăbuiți. Îi pun pe ceilalți În pericol În goana lor după fetișuri și pasiuni trecătoare. Se agită degeaba, când e mai bine să o iei ușor și să lași lucrurile să curgă de la sine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acest tip de privire foarte des În ultima perioadă a căsniciei lor, iar el devenise expert În a o interpreta. Însemna: „Nici dacă ai fi ultima bancă de spermă de pe pământ“. Totuși, cu o noapte În urmă, Marlena fusese la fel de pasională ca și el, era sigur de asta. Nici un fel de rezerve din partea ei. Pe trotuarul din Ruili, ea Îi răspunsese contribuind cu 50% din acțiunea fizică de frecare. De ce această schimbare bruscă? Privirea pe care i-o aruncase Marlena fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dobândești inteligență, iar restul rămâne la fel ca în copilărie. Sunt foarte sceptic în ceea ce privește sentimentul de dragoste. La vârsta de nouăsprezece ani mi-am făcut ordine în gânduri și am ajuns la această concluzie. Dragostea pură pentru cineva și dragostea pasională sunt două lucruri total diferite. Cu alte cuvinte, atunci când iubești pe cineva pur, nu o faci în folosul tău. În dragostea pasională, nu este așa. Vrei ca și tu să fii iubit, e o amestecătură de mai multe sentimente. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi-am făcut ordine în gânduri și am ajuns la această concluzie. Dragostea pură pentru cineva și dragostea pasională sunt două lucruri total diferite. Cu alte cuvinte, atunci când iubești pe cineva pur, nu o faci în folosul tău. În dragostea pasională, nu este așa. Vrei ca și tu să fii iubit, e o amestecătură de mai multe sentimente. Atunci când iubești pur, nu te interesează că doar tu iubești, chiar dacă sentimentul nu este reciproc, nu te simți rănit. Atâta timp cât partenerul este fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sau al unei abilități. Mă transpuneam în locul interlocutorului. Intram în sufletul lui la fel ca un medium. Pentru mine a fost o experiență nouă. În viața de zi cu zi nu prea se întâmplă așa ceva. Atâta timp cât nu este o dragoste pasională. Încerci să-ți înțelegi partenerul câtuși de puțin și îți impui să-ți placă, parcă lucrurile încep să se lege. Kawai: Așa este. Se întâmplă și în meseria noastră. Când mergeam la Institutul Jung, aveam un profesor îndrumător foarte interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și beatificării vechilor aventuri, aci totul e tortură, iad și scrâșnire a sufletelor. Deși construit pe portativul autobiografic (ca și romanul dlui Camil Petrescu), din fragmente de jurnal și redus, față de vasta compoziție proustiană, la o simplă secțiune sau diagramă pasională, este uimitor totuși, cât de prezenți și de umani, cu toată perversiunea sau monstruozitatea unor suflete înveninate de excesul de analiză, sunt eroii dlui Anton Holban, fie Mirel, fie Sandu. Fără să mai amintim de puterea de creionare sugestivă de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
NONSENS 169 171. 172. nu mai înseamnă, acum, o violentare a simțului logic. Ci privește faptul de existență ca atare, cu viața proprie și limitele sale. Analogia la care va recurge nu invocă ceva din zona cunoașterii, ci o experiență pasională, iubirea însăși. Căci în actul de iubire a celuilalt se ascunde iubirea de sine. Iar aceasta se întoarce împotriva ei atunci când iubirea devine pasiune. Imediat ce se vede în fața pasiunii, caută să se retragă, ajungând asemeni unui ostatec. Însă, ca pasiune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vorba de el însuși, de limitele sale și nicidecum de ceva străin. El ripostează, însă nu vede că în riposta sa nu face decât să caricaturizeze paradoxul, să reia pe dos conținutul acestuia. „Cu cât expresia ofensei este mai profund pasională (activă sau suferindă), cu atât mai bine se vede cât de mult îi datorează ofensa paradoxului.“ În definitiv, paradoxul nu este invenția intelectului, nici simpla sa limită. Ceea ce se petrece privește însuși faptul de existență, felul în care cineva devine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
NONSENS 169 171. 172. nu mai înseamnă, acum, o violentare a simțului logic. Ci privește faptul de existență ca atare, cu viața proprie și limitele sale. Analogia la care va recurge nu invocă ceva din zona cunoașterii, ci o experiență pasională, iubirea însăși. Căci în actul de iubire a celuilalt se ascunde iubirea de sine. Iar aceasta se întoarce împotriva ei atunci când iubirea devine pasiune. Imediat ce se vede în fața pasiunii, caută să se retragă, ajungând asemeni unui ostatec. Însă, ca pasiune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vorba de el însuși, de limitele sale și nicidecum de ceva străin. El ripostează, însă nu vede că în riposta sa nu face decât să caricaturizeze paradoxul, să reia pe dos conținutul acestuia. „Cu cât expresia ofensei este mai profund pasională (activă sau suferindă), cu atât mai bine se vede cât de mult îi datorează ofensa paradoxului.“ În definitiv, paradoxul nu este invenția intelectului, nici simpla sa limită. Ceea ce se petrece privește însuși faptul de existență, felul în care cineva devine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
numai atunci permis când cineva are la îndemînă un prisos de energie neutilizabil în lucrurile practice ale vieții. Din această cauză omul de litere trebuie să fie și un luptător social. 7. ...scriitorul se naște pesimist ori optimist, cerebral sau pasional, subiectiv ori obiectiv etc. ... Izbutește, dacă se naște într-o lume cu același fel de a simți. Și, desigur, într-o oarecare măsură e influențat de mediul în care trăiește, cum și acest mediu, la rândul său, e influențat de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încă, despotic, impetuozitatea mișcărilor ei cu copiii. (O fi înțeles ea complet egoismul meu? O fi înțeles că opririle ei cu copiii mă impacientează pentru că-mi răpesc atenția și timpul ei? Și pentru că-mi dau ocazia să măsor posibilitățile ei pasionale, care nu vor fi niciodată pentru mine?) Când m-a văzut astăzi intrând, a încetat cusutul, pentru a-l relua peste câteva momente. Cusutul ei, cu capul plecat pe lucru, mă deplasează sufletește. Fără ochii ei, am impresia că monologhez
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu trădează vreun gust artistic îndoielnic. În iubire se poartă rezervat și delicat, cu o rafinată voluptate, interesat de experiențe psihologice. Dragostea pare să aibă și un aer experimental, de joc superior. Doar târziu, după epuizarea unor etape, devine expansiv, pasional. Până atunci, pasiunea sa se consumă cerebral, ca un pretext al simțirii și hermeneuticii. Intelectualul are o bogată imaginație cazuistică. Am putea spune că se abandonează euforic raționamentelor ipotetice multiple. Țesătura de presupuneri înseamnă o trăire de gradul doi în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și omul se ducea. Cu toată voința, scopul lui, virtuțile lui, buna lui activitate ca medic, Întreprinderile lui, jocurile de cărți, loialitatea față de Israel, antipatia față de de Gaulle, cu toată bunătatea din inimă, lăcomia din inimă, cu gura făcând amor pasional cu lucrurile manifeste, cu discuțiile lui despre bani, paternitatea lui evreiască, dragostea și disperarea În legătură cu fiul și fiica sa. Când viața lui - sau viața asta sau aia sau cealaltă - se va Încheia, luată, va rămâne pentru Sammler, atât cât va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Și americane? Sărac În informații despre America contemporană, Sammler se arăta precaut În acest caz. Totuși, nu făcea nici o faptă bună dacă asculta asemenea lăudăroșenii. Sammler aprecia gradul de viață din tânărul Feffer, culoarea plină, minunată a obrajilor lui, sunetele pasionale pe care le scotea. Vocea care se asemăna cu un instrument la care se cântă cu intensitate din ce În ce mai mare, dar fără speranță din punct de vedere muzical - tonurile de fundal strigând de fapt după ajutor. Dar câteodată domnul Sammler simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ușa. Fac o orgie tipii ăștia cu topoarele lor. Și trebuie să am un alibi pentru asigurări. Fugi. În curte girofarele măturau copacii, roșu Închis peste gazon, ziduri și ferestre. Clopotul dăngănea, ding-dong, și mai adânc pe alee, cu urlete pasionale, lacome, se apropiau sirenele cu sunet mortal. Veneau alte camioane. De la fereastra podului Sammler se uită la Wallace cum iese În goană, cu brațele ridicate, explicând oamenilor cu căști ce săreau În cizme moi de gumă din camioane. Apă, aduseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Teenie. Era ciudat: Joey nu începuse să zâmbească sau așa ceva - încă avea un aer ciufut - dar, când urmărea cu degetul conturul chipului lui Jacqui sau se uita în ochii ei, aerul lui ciufut avea ceva plăcut. Destul de sexy, de fapt. Pasional, în genul lui Heathcliff, deși părul lui nu era destul de negru. Ar fi putut fi dacă n-ar mai fi folosit Sun-In (nega vehement, dar știam cu toții că o face), pentru că ținea foarte mult la șuvițele lui șaten-aurii. O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sentimentelor omenești. Și când te gândești că totul era în același timp o porcărie - o știam. Totul era o artă așa de proastă. Dar la ce te poți aștepta din partea mea? Sunt momente când mă simt atât de înfometat și pasional, încât instrucțiunile de folosire de pe o cutie de calmante sau de pe un tub de vitamine („La primul semn de răceală, fiți gata să...“) mă pot întări și încuraja. Și, desigur, apreciez felul în care Caduta și-a proptit fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]