2,520 matches
-
mîinile lui Dumnezeu. Cu toate astea neliniștea nu mă părăsește. O las să-mi dea tîrcoale, o las să pătrundă În mine În voia ei. Simt că sufăr. Ofer această suferință drept ceea ce este: tresărirea unor nervi obosiți sau conștiința paternității mele treze, nu știu prea bine“. Mă lăsase, mental, În mîinile lui Dumnezeu dîndu-mi voie să-i fac capul calendar lui Prévert, poetul „care ricanează și pîngărește“ (pater familias meus dixit). Există ceva ce nu pricep. SÎnt acum un „tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de familie, care cucerise un Întreg public de cititori În căutare de sfaturi. Și doar Dumnezeu știe dacă avea sau nu cititori, cînd mă gîndesc la aiuritoarele cifre de vînzare a cărților lui! De ce nu mai scria romane? Descopăr În Paternitate veselă (tipărit În anul cînd m-am născut) un răspuns posibil: “Am Încercat să născocesc povestiri. Acestea se Îngreunau de răul sălășluind În mine, noroiul ăsta de pe fundul inimii ce Îmi reamintea că sînt fiu al lutului care mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despre ea și să arăt cît mai vizibil, În urzeala vieții mele, firul de aur al prezenței ei care o menține și o justifică“. Aud glasul calm al doctorului Zscharnack: „Vorbește-mi despre mama dumitale“. La vremea respectivă, nu citisem Paternitate veselă cu lupa, altfel i-aș fi putut răspunde: „Mama? Mi se pare că n-a pierdut binefăcătorul efect al Sfîntului Botez“. Astăzi, mama e mai amuzantă: ea, care beneficia odinioară de efectele Sfîntului Botez, mi-a spus: „De-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
barcagiu, cu buline, pe roșu și alb. Era, oricine ar fi recunoscut, o potaie jalnică. — Ben, exclamă tatăl lui pe un ton acuzator - văzând întinzându-i-se dinainte ani de plătit facturi la veterinar, tapițerii roase și procese pentru stabilirea paternității progeniturilor canine -, de unde a apărut javra asta? — Te rog, lasă-mă să-l păstrez, îl imploră Ben. Un vagabond l-a lăsat legat de crucea din piață și urmau să-l ia și să-l închidă într-o cușcă. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
șoferilor în stare de ebrietate și aruncarea pedofililor într-o mașină de tocat gigantică. Gândul de a-și ucide propriul copil, înțelese dintr-odată, era de neconceput. Dar ce ar trebui să facă? Îi reveni în minte ideea testului de paternitate. Dacă exista cineva care putea afla despre existența unui astfel de test, de bună seamă, ea era aceea. Ca reporter, avea tot dreptul să pună întrebări indiscrete și impertinente. Asemenea tuturor jurnaliștilor de la apostoli încoace, începu prin a cere dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acestuia, Clopotul. Ele vor relua inclusiv firul literar-artistic întrerupt odată cu experiența din 1915. Apropierea tînărului Vinea de cercurile socialiste, față de Vasile Demetrius și, mai ales, N.D. Cocea (lîngă care își va face ucenicia publicistică), va „prezida” apariția Chemării. Referitor la paternitatea numelui revistei și la o acuzație de plagiat din Tribuna referitoare la acesta, Cronica lui Tudor Arghezi din 8 noiembrie 1915 publica următoarea notă: „Colaboratorul nostru, d. Ion Vinea, care a scos revista Chemarea, ne atrage atenția asupra unei protestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
chiar „trist în țară” și care a devenit Tristan Tzara, adică trist în țara sa. Tristan nu provine nici de la Wagner, nici de la Tristan Corbiére. Mi-a confirmat-o, de altfel, chiar el, cu un surîs în colțul buzelor”. Problema paternității numelui rămîne totuși în continuare deschisă, căci — se știe — poeții nu trebuie crezuți întotdeauna pe cuvînt. Oricum, „numele de familie” al pseudonimului, găsit de Vinea („moins aventureux, peut-étre et certainement plus attaché au territoire natal”, cf. Claude Sernet), exprimă jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de quatre, aucun allemand n’était représenté...” Într-un articol publicat în revista Comoedia din 7 martie 1922, Tzara îi va răspunde lui Breton negînd ferm existența corespondenței infamante a lui Huelsenbeck, citînd diverse opinii din presa germană privitoare la paternitatea cuvîntului Dada și invocînd tîrzia convertire la dadaism a catolicului Schad. Nota bene, printre cei care-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din ziare că negrii Kru numesc coada unei vaci sfinte DADA. Cubul și mama, într-o anumită regiune a Italiei: Dada. Un cal de lemn, doica, dubla afirmație în rusește și românește: DADA”. A existat însă o dispută și cu privire la paternitatea formulei. Hugo Ball afirmă că Dada îi aparține. Pentru Hans Arp, inventatorul termenului ar fi fost însă Tzara (la opt seara, pe 8 februarie 1916, la Café Terasse din Zürich). Marcel Iancu îl desemnează pe același Tzara, dar localizează momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marcel Iancu îl desemnează pe același Tzara, dar localizează momentul „genezei” la Café Bellevue, peste drum de Café Terasse (amănunte memorialistice sintetizate în Tom Sandquist, op. cit). Oricum ar sta lucrurile (folclorul nu poate fi niciodată riguros verificat...), caracterul de paternitate internațională este vădit și, de altfel, programatic. Refuzînd, de la un punct încolo, „academiile cubiste și futuriste”, predicînd spontaneitatea pură, relativismul absolut, refuzul nietzschean al moralei, logicii și sentimentelor, virtuțile șocului și contrastului, nebunia purificatoare, haosul regenerator și coincidența contrariilor, Tzara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din revista Cabaret Voltaire. Variațiuni pe o „themă” dată... Frustrarea celui rămas în țară transpare, compensator, și în tendința de a trage spiritul Dada către „năzdrăvăniile” din perioada vacanțelor petrecute la Gîrceni — probabil o formă discretă de a-și revendica paternitatea insurgenței: „În versul il fit un pet si lumineux — al dracului Tzara și-a adus aminte de mine. Eram la Gîrceni și eram la el acasă. Il en fut ebloui!” (n.b., printre cîntecele „internaționalizate” de Tzara în fața publicului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai „plebee” și mai concrete. Un caz interesant îl reprezintă „Răsturnica“, de o paternitate rămasă multă vreme incertă: textul a apărut în revistă semnat cu pseudonimul prietenului Ion Vinea (B. Iova)... Faptul a generat la sfîrșitul anilor ‘60 o întreagă controversă istorico-literară: potrivit Costandinei Brezu, autorul acestui poem „goliardic” ar fi fost chiar Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
compensatoriu - în special de cei care se consideră marginal(izaț)i în raport cu instanțele de validare axiologică, o confruntare critică „la vîrf” nu putea fi evitată. Disputa purtată la mijlocul anilor ’80 între N. Manolescu și Marin Mincu - un adevărat proces de paternitate teoretică! - privește categoria căreia i se subsumează autorul Paginilor bizare. Într-o notă de subsol reprodusă în Eseu despre textul poetic, II (Ed. Cartea Românească, București, 1986, p. 269), Mincu își revendică paternitatea și precursoratul încadrării lui Urmuz în paradigma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Marin Mincu - un adevărat proces de paternitate teoretică! - privește categoria căreia i se subsumează autorul Paginilor bizare. Într-o notă de subsol reprodusă în Eseu despre textul poetic, II (Ed. Cartea Românească, București, 1986, p. 269), Mincu își revendică paternitatea și precursoratul încadrării lui Urmuz în paradigma „textualizantă”: „Urmuz este un autor de Text. Această afirmație a noastră din Eseul despre textualizarea poetică, I (Ed. Cartea Românească, București, 1981) este preluată tacit de N. Manolescu în Arca lui Noe, III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
textualizarea poetică, I (Ed. Cartea Românească, București, 1981) este preluată tacit de N. Manolescu în Arca lui Noe, III. Criticul mi-a telefonat, susținînd că ar fi spus-o primul. Aștept textul!” (p. 269). Dincolo de obsesia „precursoratului”/întîietății și a „paternității” opiniilor critice în privința „textualismului” urmuzian, disputa între cei doi este o „bătălie” pentru conceptul de text revendicat, în acea perioadă, de către scriitorii generației ’80. Iată și pasajul manolescian incriminat de către Marin Mincu: „...Literalul acaparează literarul. O profundă schimbare de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din ce spui, mîrÎi Yvonne. - O, ba da, pricepi foarte bine! spuse Marie pe ton rece. Ai așteptat cu grijă moartea lui Leguellec pentru a face să treacă mana asta neașteptată drept o primă de asigurare la fel de falsă ca și paternitatea lui. Mama lui Gwen Începu să rîdă ca și cum ideea era nespus de nostimă. - Hotărît lucru, nu pricepeți nimic! Arthus e cel care mi-a dat bani ca să nu dezvălui lumii că Gwen e fiica lui... - Ai fi putut obține mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
riguros al procreației, care mai devreme sau mai târziu va duce la disocierea totală de sex și la reproducerea speciei umane În laborator, În condiții de siguranță și fiabilitate genetică absolute. Dispariția În consecință a relațiilor familiale, a noțiunii de paternitate și filiație. Eliminarea diferenței dintre vârstele vieții, grație progresului farmaceutic. În lumea descrisă de Huxley, bărbații de șaizeci de ani au aceleași activități, același aspect fizic, aceleași dorințe ca un tânăr de douăzeci de ani. Apoi, când nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai controversată a sintagmei „industria Holocaustului” este Shoah business, un calc inspirat de versul celebru al unei melodii celebre prin care industria divertismentului se privea În oglindă: There’s no business like show business. Expresia Shoah business are și ea paternitate incertă, precum și o circulație enormă: să fi fost poetul Beat Tuli Kupfenberg, care o și cânta pe melodia despre show business? să fi fost Abba Eban? În orice caz, sintagma este acum destul de populară pentru a fi intrat În vocabularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
notează, concluzia se impune, ADN-ul din placa 1 și cel din placa 2 aparțin unor rude apropiate de sânge. În sfârșit are confirmarea, sunt tată și fiică. Când termină, ia registrul cu numele pacienților și în dreptul eșantioanelor respective notează, Paternitate confirmată. Afară s-a înserat. Sprijinit cu coatele pe masa de faianță, trage adânc în piept mirosul mineral, dincolo de orice atingere a vieții, o cetate de fenolftaleină. Dincolo de resturile astea împuțite. Dincolo de colții ăștia înghețați. Tot răul pe care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de-o săptămână, complet gratuită, pentru mine și soția mea, la Schreiberhaus în Riesengebirge. Trebuie să recunosc că ținta reprezintă un exces de zel, de vreme ce eu nu lucram pentru naziști în calitate de grafician. O ofer ca probă împotriva mea. Bănuiesc că paternitatea acestei opere este o noutate chiar și pentru Institutul din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război. Afirm totuși că am făcut acest monstru pentru a-mi consolida și mai mult poziția de nazist. Am exagerat deliberat, producând un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
era, adică la treizeci și șase de ani și fără copii, dar era pregătit să creadă că situația se putea schimba. Când Amanda s-a coborât din nou asupra lui, Hugo s-a întrebat în ce naiba se băga cu exactitate. Paternitatea. Era o întrebare foarte serioasă. La care el nu era sigur că avea răspunsul. Capitolul 6tc "Capitolul 6" Hugo s-a așezat mai bine. Scaunele erau tari, în cameră era cald, iar cursurile astea prenatale păreau să dureze întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
știa despre asistenta lor era că o chema Harris, dar imaginația lui umplea spațiile goale, aducându-i în fața ochilor viziunea unei blonde cu uniformă și ciorapi negri, asemenea celor din seria de filme Carry On. Asta era partea legată de paternitate pe care o aștepta cu cea mai mare nerăbdare. La restul nici nu merita să se gândească. Atenție, dragilor! Lotti a întins mâna în spatele șevaletului scoțând o față de pernă umflată până la refuz. Tot ceea ce se află aici are legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cireșe și bețișoare de plastic de amestecat încât chipul lui Jake devenea invizibil în spatele lor. Hugo se îndoia că situația asta era doar un accident. — Deci. Felicitări. Jake și-a ridicat paharul supraîncărcat. —Mulțumesc. Felicitări și ție. —E fantastică, nu? Paternitatea? Jake a împuns aerul cu unul dintre brațele lui bronzate și musculoase. Hugo a clătinat din cap abia perceptibil, amintindu-și, cu un sentiment de disconfort, de cataclismica ultimă oră din cursul prenatal. —E cel mai grozav simțământ din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai bine decât oricine, că stilurile de viață promovate de reviste erau doar niște închipuiri. Ce cretină nenorocită fusese! * * * Și Hugo se gândea tot la serviciu. Neil tot bătea darabana că-l voia înapoi la Dunn și Dustard. Concediul de paternitate al lui Hugo se apropia de sfârșit și agenția avea nevoie de el. Erau foarte aglomerați; se părea că, în mod neașteptat, în perioada de dinaintea Crăciunului aveau parte de o goană după case. În sufletul lui, Hugo era ușurat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tras pe sfoară. Da, eu sunt mama lui. Chipul Amandei semăna cu cel al unui șoarece încolțit. Iar tu ești nenorocitul lui de tată. —Dar, a urlat Hugo revenindu-și lejer, eu trebuie să mă întorc la serviciu. Concediul de paternitate mi se termină săptămâna viitoare. Lui Hugo nu-i venea să creadă ce auzea. În săptămâna care trecuse de la plecarea asistentei Harris, Amanda abia îl îngrijise pe Theo, și în plus el nu avusese nici cea mai vagă idee că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]