1,560 matches
-
E ca și cum ideea aceea, în loc să prindă ființă grație unei însuflețiri umane, este aruncată pe pagină ca un stîrv căruia i s-a furat ultima tresărire de viață. Ți se cere patos ca să poți da ființă unei idei, ceea ce înseamnă că patosul, mai înainte de a fi al ideii plecate în lume, trebuie să fi fost al autorului care și-a pus sufletul în ea. Drama noastră e că mai toți autorii români ce cochetează cu lumea ideilor și a speculației filozofice au
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
mort. Un asemenea gînd, oricît de profund ar fi, este fără suflare de viață. Și dacă nu are viață, atunci nici nu poate fi profund. Pe scurt, deșteptăciunea vine din inimă, cum tot de acolo se ivește și abrutizarea. Iar patosul e semnul solidarității autorului cu ideea căreia îi dă glas, e semn că ideea aceea nu e o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului într-o
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
cu ideea căreia îi dă glas, e semn că ideea aceea nu e o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului într-o anumită problemă. De aceea, patosul este dovada clară că a gîndi înseamnă a lua atitudine. În lumea scrisului românesc, H.-R. Patapievici este o excepție, adică un autor care are patosul ideii, puterea de a o însufleți în așa fel încît ea să poată prinde
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului într-o anumită problemă. De aceea, patosul este dovada clară că a gîndi înseamnă a lua atitudine. În lumea scrisului românesc, H.-R. Patapievici este o excepție, adică un autor care are patosul ideii, puterea de a o însufleți în așa fel încît ea să poată prinde viață în mintea cititorului. Ultima sa carte, Discernămîntul modernizării (Humanitas, 2004) - o antologie însumînd șapte conferințe ținute în ultimii ani în țară (Timișoara, Constanța și București
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
în mintea cititorului. Ultima sa carte, Discernămîntul modernizării (Humanitas, 2004) - o antologie însumînd șapte conferințe ținute în ultimii ani în țară (Timișoara, Constanța și București) sau în străinătate (Brisbane, Australia) -, este un exemplu de cum se mai poate gîndi astăzi cu patos, dar cu un patos pe care l-ai decantat pînă la acel grad de înțelegere cînd singura trăsătură perceptibilă este cea a unei atitudini intelectuale sobre. Nimic din zbuciumul omului care încearcă să înțeleagă o problemă nu mai transpare, ci
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
sa carte, Discernămîntul modernizării (Humanitas, 2004) - o antologie însumînd șapte conferințe ținute în ultimii ani în țară (Timișoara, Constanța și București) sau în străinătate (Brisbane, Australia) -, este un exemplu de cum se mai poate gîndi astăzi cu patos, dar cu un patos pe care l-ai decantat pînă la acel grad de înțelegere cînd singura trăsătură perceptibilă este cea a unei atitudini intelectuale sobre. Nimic din zbuciumul omului care încearcă să înțeleagă o problemă nu mai transpare, ci doar atitudinea serenă și
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
atitudini intelectuale sobre. Nimic din zbuciumul omului care încearcă să înțeleagă o problemă nu mai transpare, ci doar atitudinea serenă și colocvială a unui om care ține o simplă conferință. De aceea, H.-R. Patapievici este un intelectual posedînd un patos pe care, tocmai pentru că a reușit să și-l înăbușe, l-a trecut în starea discursivă a ideii. Noica are undeva o vorbă frumoasă: "E ceva iremediabil liric la începuturile oricărei reflexii filozofice." Vorba aceasta se potrivește întocmai autorului Discernămîntului
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
pot pune o cumpănă între cuvîntul scris pentru a fi rostit cu glas tare și cel scris spre a fi citit în tăcere. Aici, lui H.-R. Patapievici nu i se poate aduce nici o critică, căci instinctul cuvîntului dublat de patosul ideii sînt punctul lui tare. În schimb, critica poate veni din altă parte, și anume: H.-R. Patapievici își trădează pe alocuri patosul, renunțînd la el în favoarea unor insule de aspră și indigestă galimatie. Cu alte cuvinte, dacă forța pe
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
Aici, lui H.-R. Patapievici nu i se poate aduce nici o critică, căci instinctul cuvîntului dublat de patosul ideii sînt punctul lui tare. În schimb, critica poate veni din altă parte, și anume: H.-R. Patapievici își trădează pe alocuri patosul, renunțînd la el în favoarea unor insule de aspră și indigestă galimatie. Cu alte cuvinte, dacă forța pe care o are scrisul lui Patapievici se stinge în unele pagini ale cărții, cauza e de găsit în erudiția etalată ca scop în
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
ce-i de făcut? Îndemnul lui H.-R. Patapievici este să procedăm cu discernămînt și măsură: să nu fim nici prea pesimiști în privința viitorului civilizației noastre, dar nici din cale-afară de optimiști. În prelungirea distincției lui Platon și în continuarea patosului de care vorbeam la început, pot spune că Patapievici, atunci cînd își păstrează patosul, poate cu adevărat să scrie în suflet, cu alte cuvinte poate să transpună cititorul în acea stare în care cuvintele unui text pot fi citite ca
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
și măsură: să nu fim nici prea pesimiști în privința viitorului civilizației noastre, dar nici din cale-afară de optimiști. În prelungirea distincției lui Platon și în continuarea patosului de care vorbeam la început, pot spune că Patapievici, atunci cînd își păstrează patosul, poate cu adevărat să scrie în suflet, cu alte cuvinte poate să transpună cititorul în acea stare în care cuvintele unui text pot fi citite ca pe o sursă de însuflețire a gîndirii proprii. Și atunci ideea autorului nu numai
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
un volum autobiografic, Errata, George Steiner comentează cu multă subtilitate scena în care, necunoscut de ceilalți, Ulisse îl ascultă pe Demodocus povestindu-i faptele și izbucnește în plâns. George Steiner este încredințat că plânsul lui Ulisse nu este cauzat de patosul aducerii aminte, doar „pentru că i-au revenit în memorie poveștile destinelor triste ale foștilor tovarăși de arme”. Explicația „și mai cumplită”, este cu totul alta: „a făcut-o pentru că recitalul maestrului îl obligă pe Ulisse să-și recunoască «distrugerea.», diseminarea
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
cu buni profesioniști, care puteau execută și singuri partiturile respective. Misha Katz s-a dovedit un dirijor plin de emfaza, cu gesturi teatrale, uneori chiar supralicitând prin mișcarea corporală. Pianistul Rudy a executat corect concertul lui Rachmaninov, dar fără acel patos romantic și o anumita sensibilitate pe care le așteptăm în interpretarea să. Am ramas descumpănit de reacția publicului parizian, care a aplaudat frenetic după scherzo-ul Simfoniei "Patetica", ceea ce mi se pare regretabil pentru receptorii unui asemenea șlagăr. Urmărind desfășurarea
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
Pruteanu a publicat două cărți: Partidul și partida și Cronica unei mari dezamăgiri. Împreună, ele constituie un recital publicistic, atrăgător prin ritmul alert, prin imprevizibilitate (o imprevizibilitate calculată) și prin umor. Și încă prin ceva: printr-o extravaganță de bun-gust. Patosul afișat de protagonistul recitalului este însă mai puțin convingător. Se simte că George Pruteanu face adeseori furtună într-un pahar de apă, numai pentru a atrage atenția asupra lui. Volumul Partidul și partida cuprinde articole și declarații politice din perioada
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
manieră proprie acest imn al rock-ului. Ritmurile agresive fac un melanj izbutit cu piesele de suflet. Chiar dacă nimeni nu se așteaptă de la ei la balade gen Direcția 5, printre piese se remarcă și momente lirice deosebite, cântate cu mult patos și dăruire. Finalul e pur și simplu incandescent. Lord Bishop îi invită pe toți lângă el pe scenă și e prima ocazie când Adi Bărar apare pe scenă alături de un black rocker... Bis-ul e inevitabil și plin de vervă
Agenda2005-19-05-1-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283672_a_285001]
-
învață în fiecare zi/ dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete/ ascultă zornăitul alunelor/ și recită oda transhumanței/ sau exersează vesel în vis aria vînzătorului de păsări/ dar nu ironiza niciodată înalta catedră/ de la care vobește cu patos/ capra cu ochelari dacă totuși/ mai crezi în mecanismele vîntului/ seara/ cînd trec soldații cîntînd” (Dacă totuși). Se vede de la o poștă că atitudinea lui Petre Stoica e una retractilă. Poetul se retrage din spațiu ca și din timp, precum
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
culturale a țării. Am văzut că traducerile românești nu sunt un caz unic în cariera dvs. scriitoricească. V-am ruga să ne spuneți câteva cuvinte despre ecoul operei dvs. pe plan european. Lucrarea mea Dostoievski în drumul de la ocnă la patos a fost tradusă îndată ce a apărut în greacă, în 1956, an în care a fost distinsă cu Premiul de Stat pentru Biografie - atunci înființat - în franceză, suedeză, portugheză și s-a bucurat de o primire călduroasă din partea criticii grecești și
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
eseuri bloc care o compun conțin numeroase accese de erudiție. Andrei Oișteanu cel de acum n-ar mai face, poate, atâta caz de diversitatea lecturilor sale. Numai că, pe de altă parte, n-ar mai dovedi nici un atât de tenace patos analitic în lectura unui singur basm, Harap Alb, ca scenariu inițiatic (aproape o sută cincizeci de pagini fiind dedicate acestui demers). Aerul timpului își are bunele și relele sale. Dacă astăzi Grădina de dincolo. Zoosophia dă o ușoară impresie de
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
a izbucnit pocăința lui Augustin. Drumul Damascului nu există decît pentru cei al căror "teren premorbid" a fost pregătit cu multă vreme înainte, cu observația că, în acest caz, terenul premorbid nu are semnificația unei patologii psihice, ci a unui patos ivit la capătul unei premergătoare răsuciri sufletești. Cutremurarea nu cade din cer, ci vine dinlăuntru. Ea se petrece brusc doar cînd e privită din afară, dar în interior ea seamănă cu o mocnire înceată culminînd într-o izbucnire bruscă. Vulcanul
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
unui tânăr bâlbâit, stângaci/ și de nerecunoscut/ nebunia de a nu mai scrie poezie,/ niciodată de acum încolo, ar trebui să vină/ cu pași măsurați milimetric, iarna." (pag. 41) Cea mai interesantă descoperire a Problemelor personale constă însă într-un patos al maternității, care de altminteri acaparează o mare parte din volum. Nu al maternității viscerale, ci al aceleia (subtil indusă) reductibile la concept. Angela Marinescu devine astfel tandră, nu și mieroasă, tolerantă, nu și indulgentă, constructivă, nu și arhitectonică. Un
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
p. 252). Prin actualitatea viziunii sale, volumul lui Viorel Marineasa ar merita să provoace o dezbatere pasionată în mișcarea de idei din România de astăzi. Atuurile literare, alături de cele științifice, sunt evidente. Bogăția și claritatea ideilor, subtilitatea și rigoarea demonstrației, patosul argumentativ se îngemănează cu expresivitatea stilistică, paranteza fermecătoare, vorba de duh ori detaliul suculent, lucru vizibil îndeosebi în note. Corpusul lor formează, la propriu, o carte în carte, potențând consistența, varietatea și actualitatea unei bibliografii mai degrabă organic asimilate decât
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
m-am întrebat, totuși, ce ar fi făcut Norman Manea astăzi, aici, în această țară săracă dar bogată în scandaluri în care a fost pusă în funcțiune noua mașină politică, originală prin faptul că îmbină armonios design-ul american cu patosul partinic al fostei Uniuni Sovietice? Nu mai știu de unde am aflat că norocul ar fi momentul în care strădania întru edificarea vocației se întâlnește cu șansa. Munca depinde de hărnicia fiecăruia dintre noi, șansa este în mâna lui Dumnezeu. Eu
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
fiecare ciclu are un tip de rostire: formula similiprozastică, ironistă și de criticism social șia uite câte cuvinte noi!ț, cadența folclorizantă, cu infuzia unor imagini de sorginte ezoterică, și neutrul final, prin care vocea lirică încearcă să-și mascheze patosul. Or, ciclul final e cam la fel de mare cât primele două reunite, ca atare cam o jumătate de volum ar fi "neutră". După părerea mea, patosul nu abundă nici în primele două și tocmai asta mi se pare că e problema
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
imagini de sorginte ezoterică, și neutrul final, prin care vocea lirică încearcă să-și mascheze patosul. Or, ciclul final e cam la fel de mare cât primele două reunite, ca atare cam o jumătate de volum ar fi "neutră". După părerea mea, patosul nu abundă nici în primele două și tocmai asta mi se pare că e problema acestui volum: scriitura e bună, dar nu relevă nici o tensiune, e aproape impersonală și asta se observă și din punctuație (nu vezi prea multe semne
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
ce nu se lasă direct, autentic trăită... Că între poem și realul absent (bărbatul iubit, devenit fantasmă, în Capricii periculoase - 1998) se creează mai curând o stare de tensiune a recuperării decât “o pierdere a apetenței pentru real” ori “un patos sinucigaș“, alimentat de “utopia... dizolvării complete a universului obiectual în acronia scripturalității, conversiunea deplină a femeii «reale» în semn” (Oct. Soviany), conform aceleiași “poetici textualizante”, o atestă toate poemele acestei cărți. Dimpotrivă, numita “dizolvare” în semn a “realului” e doar
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]