36,774 matches
-
exemplu, am lasă țocul jos, obosit... Închipuiți-vă, oricum, la noi, un bărbat de stat făcând astfel de judecați în cultura... Pare o ficțiune. Să punem, totuși, sus, ficțiunea asta; puneți-l, la întâmplare, pe Manolescu, hélas! - întrucât depinde și pește ce păstorești.
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
iarba rară din preajma cortului. Asta fac!" Predispoziția pentru analiză o descoperim sub forma unei mărturisiri din Gîndesc intens cum vine miorița: Recunosc că aici îmi place să mă exersez analitic, aici sunt în largul meu, aici mă zbenguiesc eu ca peștele în apă..." După Valahia de mucava (1995), iată-l din nou pe Daniel Vighi pus pe taifas moromețian cu cititorul (îmi permit o comparație a atmosferei volumului Apocalipsa 9 cu cea din poiana lui Iocan - Moromeții), sporovăind cu umor despre
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
ale semințelor"( Ușile unui poem). Sau: Și tropotele învelite în pămînt ale cailor: ale frumoșilor cai/ pe care am copilărit" (Și ce să ne mai spună). Sau: "Umblu desculț prin apa din șanțuri. Prin iarbă./ Și briceagul în formă de pește. Și cercul. Tot copil,/ chiar dacă sînt lat în umeri cum tăietorii de lemne./ Tot copil, chiar dacă îmi las, uneori, capul/ să-mi cadă, la fel ca un măr, în poalele femeilor tinere" (Tot copil am rămas). Din atari consemnări se
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
ar putea întîmpla așa ceva, dar e de părere că autoritățile de la București ar trebui să interzică riguros comerțul "stradal" cu produse alimentare de orice fel. Căci, nu demult, spitalele din cîteva localități din Moldova s-au umplut de consumatori de pește infestat pescuit din apele Siretului. Și, înainte de a-i căina pe basarabeni, să nu uităm că locuitorii orașului Călan au băut apă contaminată cu materii fecale care au pătruns în rețeaua conductelor cu apă potabilă a orașului. * Cele două femei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
să-i marcheze definitiv existența, acel cititor va fi dezamăgit. Oglinda... nu e o capodoperă, cu atît mai puțin o carte de căpătîi. E în schimb un roman fermecător. Și unul fragmentar/fragmentat. Povestea Teresei Goday, fiica unei vînzătoare de pește ajunsă mare doamnă prin căsătoria cu bătrînul Rovira, se transformă încetul cu încetul în istoria familiei sale și, într-un final, în cea a casei lor din Sant Gervasi. Imaginea micului palat cu turnulețe și a fantasticei sale grădini e
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
să se reverse peste ei, se află o carte; dar o carte uriașă, care umple întreaga încăpere și care pulsează; o carte vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o distruge cu ajutorul cărții care a creat-o. O astfel de distrugere a cărților trimite cu
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
prea familiarizat cu stilul de viață din țara lui ca să-i mai sesizeze comicul). Este vorba de ritualul consultării unui medic pentru orice "fandacsie". Scriitorul, alarmat de faptul că are de mai mult timp, oriunde s-ar duce, viziunea unui pește gras, cu solzii colorați și cu ochii sașii, merge la medic și ia loc în sala de așteptare. " Sunt - povestește el meticulos - în sala de așteptare a unui cabinet medical din Queens intitulat pompos First American Medical Diagnostic Center. Cei
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
sadea, spanioli care non habla l'ingles!, dar mai cu seamă un tip turbulent, care poartă un chipiu respingător mirosind a gunoi, un individ de o agresivitate paroxistică... Și, ca să completez contextul emoțional-afectiv până în cele mai mici detalii: viziunea unui pește gras, cu solzii colorați țipător, care se rotește leneș, la numai două palme distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
Doctorul meu intră pe ușă radiant, miroase a colonie franțuzească, se scuză amabil pentru întârziere: fusese reținut la Lenox Hospital pentru un caz complicat. Cum pășește în sala de așteptare, toate spaimele se potolesc. Privește către tavan: - Ce-i cu peștele ăla acolo? Să fie dus la bucătărie imediat..." Se schițează astfel un cult parodic al Medicului, substitut al sacerdotului în societatea americană. Fantasticul livresc A treia povestire, O zi nefastă din viața lui Abraham van Beyeren, ne transportă în trecut
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
comicul de situații, à la Eugen Ionescu: grupările adverse se află într-un raport de simetrie mecanică, astfel încât și-ar putea schimba oricând rolurile între ele. Există un leit-motiv care apare în fiecare dintre cele trei povestiri. Este vorba de peștele gras, cu solzi multicolori și cu ochi ciacâri - simbol mistic degradat, din care se poate face și o... plachie (așa cum oul dogmatic al lui Ion Barbu riscă să devină, în lumea balcanică, materie primă pentru o omletă). Naratorul ia cunoștință
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
solzi multicolori și cu ochi ciacâri - simbol mistic degradat, din care se poate face și o... plachie (așa cum oul dogmatic al lui Ion Barbu riscă să devină, în lumea balcanică, materie primă pentru o omletă). Naratorul ia cunoștință de acest pește încă din prima povestire, când îl vede desenat pe un fel de steag purtat de unul dintre participanții la "revoluția română" din New York: " șDascălulț purta un fel de steag, dintre acelea care se află în biserică, cu numele și însemnele
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
un fel de steag, dintre acelea care se află în biserică, cu numele și însemnele ctitorilor. Mi-am mijit ochii ca să pot vedea mai bine și, nu fără mare surprindere, mi-am dat seama că pe steag era înfățișat un pește mare, gras, un fel de crap cu capul negru și solzii pictați în culori țipătoare. Coada nici nu mai avusese loc să încapă cu totul în pictura aceea încropită, s-ar fi spus, de o mână stângace. Ce e mai
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
în pictura aceea încropită, s-ar fi spus, de o mână stângace. Ce e mai ciudat, crapul ăsta gras privea cruciș în așa măsură încât îmi producea amețeli și un fel de greață adâncă, rău prevestitoare." În a doua povestire, peștele a devenit deja o obsesie. Iar în cea de-a treia, el apare în picturile lui Abraham van Beyeren. Prezența lui semnalează o continuitate posibilă între cele trei povestiri. Făcându-ni-se această sugestie descoperim că, într-adevăr, există o
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
după nesfîrșite încercări eșuate, își îndeplinește toate visele - mansarda pariziană, literatura, ruperea convențiilor familiale. Viața reală se răzbună pe ficțiune. Nu întîmplător personajele sînt categoric autobiografice, numele tînărului ziarist este același cu cel de pe coperta romanului, iar cine a citit Peștele în apă știe că lucrurile au stat întocmai și în viața adevărată a scriitorului peruan. Și, poate cu atît mai surprinzător, povestea reală, fără pretenții de senzațional, relatată simplu și confesiv, se dovedește a fi cu mult mai senzațională decît
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
în grijă hotelul de turiști, modern, cocoțat pe niște stâlpi negri de bazalt cu aerul unei confortabile locuințe lacustre. Lacuri și aici, ca în toată Finlanda. O puzderie, peste tot. Apă limpede, albăstruie, rece ca gheața, în adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care - se spune, peștii în persoană, adică - luptară și ei împotriva invadatorilor sovietici în 1939... O mână de ostași pe schiuri, camuflați în pelerinele lor albe, ținând piept luni întregi hoardelor
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
cu aerul unei confortabile locuințe lacustre. Lacuri și aici, ca în toată Finlanda. O puzderie, peste tot. Apă limpede, albăstruie, rece ca gheața, în adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care - se spune, peștii în persoană, adică - luptară și ei împotriva invadatorilor sovietici în 1939... O mână de ostași pe schiuri, camuflați în pelerinele lor albe, ținând piept luni întregi hoardelor numeroase - și nu e un epitet hazardat, - de soldați asiatici cu stea roșie
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
ajutară Finlanda, fiind aliatele de nădejde ale bravilor luptători lunecând pe schiuri. Iarna, artileria lor ușoară bombarda gheața groasă pe care treceau tancurile sovietice spărgând-o, iar tehnica de luptă, cu tehnicieni cu tot, se ducea la fund în împărăția peștilor despre care vă vorbeam. Helsinki rămăsese departe, la sud, în ceea ce - dacă țineai neapărat să indici un continent - puteai să zici Europa... Fără a mai fi, pe drept cuvânt, Europa; ci o poartă deschisă către tăcerile împărăției polare. Curios, capitala
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
Palatul Belvedere se împarte în două clădiri (...) despărțite printr-o frumoasă (subl. mea) grădină, ornată și plantată cu arbori după stilul de la Versailles și împodobită cu statue și bazene pline cu apă transparinte în care se joacă o mulțime de pești de diferite culori." (Galeria de tablouri de la Belvedere, în Filimon 1998, p. 80) Desigur, pentru călătorul român, un asemenea peisaj nu prea des întâlnit pe acasă era în primul rând frumos prin artisticitatea (sau artificialitatea) ce denotau interes și grijă
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
de multe alte isprăvi petrecute sub domnia acestui "protector" al spiritului! De altfel, dl. Iliescu nu are nici un motiv, dar absolut nici unul, să domnească într-o țară în care valorile culturale au cea mai mică trecere. El se simte ca peștele în apă într-un spațiu în care naivitatea, credublitatea, impostura, imbecilitatea se dezvoltă nezăgăzuit. Cred că Lucian Mîndruță - una din revelațiile anului 2000 în presa scrisă - avea dreptate să pună acest diagnostic lumii nu chiar atât de frumoase în care
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
puțin, în spectacol. Histrionismul implicat în ceea ce numim imaginea "omului inteligent". * Răstignit pe o glorie falsă. Răstignit pur și simplu pe glorie. * Are o inteligență pe care o percepi la nivelul simțurilor, ca un gust plăcut, ca un parfum. * Aidoma peștilor, temele mari le înghit deseori pe cele mici. * Pascal avea dreptate. Dragostea raționează prin dragoste, ura prin ură - iată în ce constă forța lor de temut. * Ambiguitatea bolii. Decuplarea de lume a bolnavului e, concomitent, înfrîngere și biruință. * Ochi în
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
ele se precipitau unele peste celelalte, se prăbușeau asupra lor înșile și asta de secole la rând, într-o întunecime de neconceput. Cărau cu ele, cu mult mai multă violență decât se putea bănui la suprafață, nu numai miriadele de pești vii, dar și toate vitele moarte, toți înecații, toate sfărâmăturile de piatră și de fier pe care le aduceau răbdător la starea de pietriș, apoi de nisip. Neagră în negrul nopții, lunecarea lichidă a straturilor suprapuse de apă avea loc
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
mari cazuri de ilegalități, martor și acuzator absolut fiind însuși Tache, deghizat și vorbind cu accent: "Interviurile i le dădeam pe gratis. Am apărut în mai multe roluri decât a avut Al Pacino în toată cariera lui la Hollywood: traficant, pește, aurolac, marinar fugit de pe un vas românesc sechestrat într-un port din Egipt, munictor în Israel, profesot dat afară pentru că bătuse doi elevi care se drogau în closetul școlii, manelist, clarvăzător, bolnav de Sida - ideile de personaj îi aparțineau lui
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
aveți? Cine vă sunt complicii?", și așa mai departe. Evident că răspunsurile ar fi rămas aceleași, dar niscaiva amănunte picante tot ar mai fi apărut. În această țară a lui Șestache, unde bestiile se înțeleg din priviri, de la distanță, așa cum peștele își trimite curva la client fără ca persoanele neavizate să-și dea seama de mesajele schimbate, chiar nu e nevoie să te vezi de multe ori pentru a pune pe picioare o escrocherie în stil mare. Chiar aveți impresia că Al
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
bine să nu fiu în film. Singurul lucru bun a fost că am jucat alături de Iureș, și am putut să văd cum face el lucrurile, să fur un pic de meserie. ÎnSex Traffic, chiar mi-a plăcut să joc rolul "peștelui" albanez. A fost o provocare: era vorba despre un personaj negativ până la stereotipie. Am încercat cumva să-l scot din acel clișeu, prin mici trucuri. A.O: Cum? Sunt atâtea personaje schematice în ziua de azi... A.V: De acord
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
de zi cu zi. Eh, și ăsta e un clișeu... Aveam un rol mic, dar important ca apariție. Cum spunea și Mitulescu, toți actorii mari au o aură, un bagaj, o prezență anume. În sensul ăsta, am lucrat la rolul "peștelui" albanez. Pentru că oricine poate spune un text cum trebuie spus, dar prezența face diferența. Asta-mi place la film. Legăturile cu personajul trebuie să fie puternice în interior, iar prestația să fie firească. Se aplică o vorbă de duh a
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]