9,077 matches
-
În urmă cu trei sute de ani reîncarnarea primeia. Într‑un comentariu la romanul lui Jan Potocki Manuscrisul de la Saragosa se află mențiunea: „Șapte adormiți, șapte tineri nobili din Efes, conform legendei, fuseră de prigoana lui Decie (anul 250) Într‑o peșteră din dealul Celionului. După anul 230, iar după o altă versiune după anul 309, ei se vor trezi, dar vor muri imediat, iar trupurile lor vor fi aduse la Marsilia Într‑un uriaș sarcofag de piatră, care se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi aduse la Marsilia Într‑un uriaș sarcofag de piatră, care se află la biserica Sf. Victor. Numele lor erau: Constantin, Dionisie, Ioan, Maximilian, Malhus, Martinian și Serapion.“ Mottoul povestirii era din Coran, din a optsprezecea surate care poartă titlul „Peștera“: „Unii vor zice: / Fură trei și patru cu câinele; Unii vor zice: / Fură cinci și șase cu câinele. Unii vor zice, vrând să pătrundă taina: Fură șapte și cu câinele opt.“ După cum vedem, numărul adormiților nu este unicul mister al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atac era aproape nulă și, după cum aveau să se convingă mai tarziu oamenii de pe Marara, aceste atacuri aveau loc destul de frecvent. Bieții băștinași din Jailali - căci așa afirmau că se numește insula lor - nu puteau decât să se ascundă în peșterile din munți, unde se vedeau obligați să aștepte neputincioși că agresorii să jefuiască totul în calea lor. Cand le arătară pielea sălbaticului, recunoscură că suferiseră - cu mulți ani în urmă- atacul unor indivizi care aveau asemenea tatuaje, dar nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș, într-o groapă puțin adâncă, unde aceasta să fie protejată de uragan și, odată sfârșita această treabă, isi căutară adăpost în minusculă peșteră în care Roonuí-Roonuí și cu iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea grupului. Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine vom avea o zi foarte grea. Era, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
kilometri pe oră, care parcă încerca să ia toată insula pe sus. Cand copacii începură să se frângă cu trosnete violente, iar mugetul oceanului care se lovea de recif se transformă într-un tunet continuu, care prindea ecou în pereții peșterii, nici macar flegmaticul Oripo nu reuși să închidă un ochi. Tapú Tetuanúi se pregătea de săptămâni întregi, cu mult entuziasm, ca să lupte împotriva sălbaticilor, dar nu era deloc pregătit pentru lupta împotriva forțelor dezlănțuite ale naturii, care părea dispusă să distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tané că acesta să fie primul și ultimul taifun la care asistă, căci nu se simțea în stare să mai trăiască încă o dată o experiență atât de traumatizanta. Din locul în care se află, la câțiva metri de intrarea în peștera, se vedeau clar fulgerele teribile care brăzdau cerul, ca niște săgeți aducătoare de distrugere și de moarte, si apoi cădeau pe coroanele palmierilor, spulberându-i în bucăți sau prăbușindu-i peste valurile uriașe, ale căror crește străluceau cu o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și el, iar când își făcu apariția un soare timid, care părea întristat de evenimentele la care asistase în acea zi, Roonuí-Roonuí se puse în fruntea oamenilor lui, hotărât să-și ducă la îndeplinire răzbunarea pentru toate câte suferiseră. În peștera nu mai ramaseră decât femeile, grăsanul Oripo, Vetéa Pitó, care n-avea dreptul să se expună, căci pe corpul lui era tatuat drumul de întoarcere acasă, precum și Miti Matái, a cărui viață era sfântă, căci de el depindeau viețile tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe factorul surpriză. O să ne aștepte la fiecare colț al drumului și-o să ne doboare unul câte unul. Avea dreptate, căci, desi insula nu era foarte mare - vreo douăzeci de kilometri lungime pe doisprezece lățime -, avea o mulțime de râpe, peșteri, golfuri și păduri dese, care ofereau tot atâtea adăposturi sigure pentru un număr foarte însemnat de luptători de gherilă. Se aflau așadar în situația paradoxala de a se fi transformat în temnicerii unui întreg popor și, în același timp, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cicatrice, un cusur oarecare. Neng a luat-o În brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-a lipit capul de obrazul ei și a legănat-o. S-a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera minusculă. Pe deasupra copacilor pitici, se Înfățișau privirilor câmpiile arămii și marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a spus ea. E locul meu secret. S-a aplecat și l-a sărutat pe obraz, iar pe el l-a izbit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au nici hăinuțe, nici foc. Unii coboară în sate după drum lung, ducând în brațele înghețate de gerul aspru câte o bucată de lemn ca să încălzească școala. Sunt multe școli aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad fără încetare și se așează fără răgaz în troiene peste căsuțele lor neștiute de nimeni și amenințate de avalanșe. Voi sărbătoriți iarna, copii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni. În Clubul cetățenilor fără somn intrau de-a valma pensionari, șomeri, Întreprinzători mici și mijlocii În faliment, istorici locali ai Revoluției și câteva prostituate din Piața Carolina, În orele lor de odihnă. În total, vreo 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
călătorie. Mi-am dat seama acolo, la Hungaroring că aveam de ales: să păstrez pașaportul, deși aveam o poză oribilă, sau să-l restitui. Am ales prima variantă. M-am gândit atunci la tine. Tu nu puteai călători decât prin peșteri sau prin munții patriei. M-am gândit la Grațian care n-a ajuns nici măcar În Polonia să-i vadă pe Wajda, Kantor sau Grotowski. Am rămas aici cu gândul la voi. Ce eroare! Și ce oroare! Și ce ieftin sofism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
necăjească copiii altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre bolile de care sunt atinși acoliții ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea și face: Pâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la ora 815 la Hiroshima. Și în clipa în care mai trecea un tren, se auzeau din depărtări străbătute și șoselele și forezele prin munții pietroși ai minerilor și zăpezi foșnind pe crestele, pe care stăteau înțelepți vulturii, la gurile peșterilor rătăceau sfinți și foarte departe trenul de la ora 23:57, de pe traseul Arad, Radna-Săvârșin, Deva, Simeria, Orăștie, Sibot, Vințu de Jos, Alba-Iulia, Teiuș, Aiud, Războieni, Câmpia-Turzii, Cluj-Napoca, Gherla, Dej, Beclean pe Someș, Salva, Coșbuc, Telciu, Fiad, Romuli, Dealu Ștefăniței, Săcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai avut timp să vadă cum Satelitu aruncă ceva rece și mult din peștera gurii, ca să se reîntoarcă strângându-se brusc în nelumea neflăcării ei. Da spuse focul ăsta era Satelitu. Numai că nu ne-a dat putere ca să trăim, fie pentru că trebuia să stea ascuns, fie pentru că untura de porc îl apăra. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de lemne, pe când Luna se rostogolește ca un bulgăre uriaș de gheață cu obrajii roșii, paralel cu drumul uneori înainte, uneori în urmă dar tot pe lângă el uneori aproape, uneori departe ocolind pădurea ca să răsară în față prin gura de peșteră a depărtării, tensiunea i-a îmbujorat obrajii pentru că urmărește dihăniile care nu o lasă până nu o zdrobesc și oglinda gheții o răsfrânge, o sfărâmă, cioburi de Lună sub copite, sar așchii de Lună înghețată. Un strigăt nefiresc opri caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fie nebuni de fericire gunoierii? Notele proaste din carnetele școlare sau transmise prin e-mail-uri, lacrimile care se scurg prin undele telefoniei, prelingându-se până la cot, culese cu grijă, strigătele care se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate muzicală, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tulburi ale Dunării, ale dragostei, ale însingurării, ale pasiunilor pentru fizică în Facerea Lumii, văzute și nevăzute, în experimentele chimice în care soluția pentru ziua de mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce zboară păsările, de ce foșnesc lanurile, de ce zarea e un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de Gălăgie. Numai că tăcerea era dominată de Noapte, în timp ce în jur era soare continuu. Refugiat în el, ascuns în cavernele de beznă, înconjurat de liniștea dureroasă, era normal ca ochii să vadă soarele umbrit de hăurile sale. Cu această peșteră în suflet, avea să-și parcurgă zilele sub soare. Nu a tulburat pe nimeni, nu a lăsat nicio urmă decât cele 35 de pagini din roman. Zilele trecute când m-am întâlnit cu el lucra la capitolul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tot, tot, tot, dăruindu-se toată, toată, toată, se mira cum din microcosmosul solar devenise cogeamite galaxie de lumină, puțind a dragoste, beată de barbara năvălire a simțurilor, miros auditiv pentru îngerii indignați, beție la care trăgeau cu ochiul asceții peșterilor din Univers în care, timpul stătea degeaba, buimăcit de înțepătura veninoasă a celor două timpuri, timpul zvâcnea, neuronii țipau ca arși fulgerați de kilovolții dorinței și dăruirii totale și, deși fierul tot nu voia să ia formă, îl căli în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de densitatea sloiurilor. Sigrid deschise un frigider plin de cupe strălucind de chiciură, luă două și urcă înapoi în salon, insistând să-mi spună cât este de importantă temperatura paharului. Am urmat-o, uluit și docil, părăsind cu regret această peșteră a lui Ali Baba. -Vrei să deschizi sticla? propuse ea. Mă achitai de această sarcină, atenuând cu mâna explozia dopului ca să obțin zgomotul unui glonț tras cu amortizorul, luând foarte în serios personajul care credea ea că eram. -În sănătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
volum, în afară de dovezi de bun-gust. Despre cavitate Maxim Crocer este un autor misterios, descoperit de un editor din Cluj pe internet. El debutează cu o carte savant-licențioasă, Cavitatea (Indigo, Cluj, 2008), despre care ai putea crede că se referă la peșteri. În realitate, nu este vorba de un tratat de speologie, ci, după cum se poate observa încă de la citirea primei pagini, de un fel de eseu-imnic închinat sexului femeii. Autorul are un mod de exprimare decis și elegant și dovedește o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
despre un examen de corigență la religie: "Pregătiți o foaie de hârtie, cărțile închise, fițuicile la coș, palmele la vedere!" ...palmele, două cărări paralele unite într-o singură rugăciune, la capătul celei drepte, palatul Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un pepene răscopt, de un tremur de stâncă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu pentru că nu aș fi vrut, ci fiindcă nu aveam cu cine. Colegele mele de la Limbi Romanice, Clasice și Orientale se prăjeau la soare la Costinești, unele aveau să se laude cu nudismul lor de la Schitu, băieții băteau Delta și peșterile Apusenilor, eu În schimb ascultam toată ziua, Întins pe spate, Radio Europa Liberă și BBC. Nu chiar toată ziua, fiindcă informația politică debuta de fapt pe la șase după-masa. PÎnă atunci, stăteam degeaba, compuneam poeme În cap și așteptam ca sora
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]