1,733 matches
-
peste cadouri, mângâieri și frânturi de conversații flatante, care nu avuseseră niciodată loc, gesturi și vorbe alese, măsluite cu luni, zile și ore, din ce în ce mai greu de refuzat. Cu temerile, mergea chiar mai ușor, trebuia doar să știi când să apeși pedala și să iei piciorul de pe ea. Am mai sărutat-o o dată. Apoi am scos apa minerală din sacoșă și m-am dezbrăcat în tricou. Era și cald, și frig, cum numai pe tren ți se poate întâmpla. S-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oriunde am fi: nu ne jucăm cu amintirile.“ „Și nici cu mințile oamenilor, evident.“, l-am ironizat. „Citiți mărturisiri on-line, umblați prin gândurile nefericiților și, când intrați în pană de idei, le mai dați și-un mic suport bibliografic, o pedală de memorie: o scenă din copilărie trucată, un jurnal intim bricolat, niște senzații amoroase inexistente. Asta se cheamă profesionalism. Economiștii propun, publicul primește. Toată lumea-i fericită. Ca la telenovelle.“ „Ce să-i faci, dacă oamenii sunt slabi. Păcatele voyeurismului: noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Elveția, mănâncă macaroane cu pâine în pauză și este preocupat doar de mașini și femei. Ca orice albanez-român-bulgar-ucrainean care se respectă, posedă un Opel Calibra obosit, cu țeavă de eșapament modificată astfel încât să bubuie apăsat la fiecare presiune pe pedala de accelerație. Prostie brutală, agresivă. Simte că eu și un alt coleg student din Brazilia suntem diferiți și încearcă cu orice preț să ne agreseze, să ne umilească. În aburul gras al bucătăriei, viața și regulile de supraviețuire extrem de dure
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cum a decurs procesul? Procesul a decurs așa cum au decurs toate procesele astea ale comuniștilor. Adică n-ai avut voie să spui nimic sau, dac-ai spus, a trebuit să fie foarte puțin, avocații au mai apăsat și ei pe pedală și lucrurile erau dinainte stabilite, de la Securitate. Asta-i bănuiala noastră, sigur că n-avem certitudine În privința asta. Ce condamnări mai țineți minte din lot? Știu că cele mai mari erau de 15 ani: Bohotici și mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o frică subită și nervoasă - durerea mea e în mine, fără să mă părăsească. Oare se poate controla? Nimic? Cel puțin, nu mare lucru! Și tu, mon amour. Cum te simți? Ai reușit să-ți domini durerea grație loviturilor de pedale ale bicicletei tale? Ți-ai găsit al doilea suflu, disciplina ta? Tăcerea ta epistolară nu-mi dă un răspuns satisfăcător. Scrie-mi, te implor! A te citi - a te revedea în curând! Te îmbrățișez, René. Vineri, 24 mai 1974 Gabriela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am nici un chef de a o închide: invitație pentru un hoț de biciclete. Voi continua drumul meu pe jos, îmi place mai mult asta! Asta îmi permite să mă gândesc la tine și să fiu acompaniat de ritmul sacadat al pedalelor, fără să fiu deranjat de traficul infernal; gândind la tine în toată simplicitatea, în simbioză strânsă cu momentele corpului meu: picioarele mele, brațele și inima mea! Te îmbrățișez, mon merveilleux amour. Vreau să-ți spun un mare secret: le temps
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și interioarele bine încălzite ale magazinelor, însă după ce pornea înapoi spre Cartierul de Vest, purtând una dintre cravatele lui noi și cu o mină temporar mai bună, se trezea că își pierde buna dispoziție, după cât se părea și, apăsând pe pedală, se vedea singur cum trece în trombă peste ultima graniță a puterilor sale. Și, la fel ca mașina ce lua cu scrâșnet de roți curbele, se îndrepta și își menținea echilibrul. Totuși era evident că avea gânduri de sinucidere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un anume marș îmi spunea, „Frederic Chopin a scris asta în timpul unei furtuni când era în Mallorca cu George Sand. Ea ieșise cu barca pe Mediterană. Când s-a întors, el i-a spus, ‘ Credeam că te-ai înecat!“ Apăsând pedalele cu pantofii lui mexicani, te făcea să te gândești la Nero când juca o tragedie. Înainte de toate, lui Paslavici ăsta îi plăcea nespus cultura franceză și era pornit să mă educe. De fapt avea o obsesie pentru predat și zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca Simon, deloc chiar. Dacă chiar m-aș fi simțit bine în pielea mea, poate că m-ar fi invidiat. Dar la cum stăteau lucrurile, ce era de invidiat? Copleșindu-mă fizic, cu pantoful lui modern cu vârf ascuțit pe pedala de cauciuc a acceleratorului, conducea mașina de-a lungul străzilor. Această mașină mândră, care avea panaș, era roială, și nu era fratele meu prințul Detroitului, plin de forță și întunecime? Păi, și ce dacă, ce dacă era o forță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru Naomi; era prea leneșă pentru a face ceva suficient de solicitant ca să pățească ceva, iar În prezent Își mișca picioarele cam cinci centimetri Înainte și Înapoi, lucrând la presa Înclinată pentru picioare și arătând foarte enervată de faptul că pedalele refuzau să se miște mai mult. Dar pentru asta chiar trebuia să Împingi În ele. Mi-am verificat ceasul și-am anunțat Încă un schimb. Josie se ridică bucuroasă și se aruncă plină de grație și cu părul În vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
excluzând orice alt gând. Aceasta constituia, fără îndoială, un paroxism cât se poate de semnificativ. Firește, era o scrisoare absurdă, pe care, foarte curând, John Robert avea să o regrete. Ce-ar fi fost să-i răspundă apăsând pe această pedală? „Dragul meu John Robert, sunt convins că îți și regreți scrisoarea...“ Nu, asta nu merge. Scrisoarea, oricât de absurdă ar fi fost, rămânea un act săvârșit, ceva irevocabil, semnalat prin izul ei de moarte. George credea în semne. Scrisoarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat, pe sub pulpe și peste coapse, în zona inghinală. Frate, coboară și adu-mi altă cămașă, de pe cuie, care-o fi! Adu-mi și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numai centurile de siguranță ne țin departe de bord. În jurul nostru, în mașină, larmă și zornăit de metal lovindu-se de clopoței și gonguri metalice. — Scuze, cred, zice Brandy. Îs tot soiul de prostii pe podea și-au intrat sub pedala de frână când am încercat să opresc. Muzică luminoasă ca argintul se rostogolește de sub scaunele noastre de mașină. Inele de șervete și lingurițe de argint năvălesc în picioarele noastre. Brandy are sfeșnice între picioare. Un taler de argint strălucind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iar acum Îl ținea departe de copii și de ea. Amorțit și nemulțumit, Antonio Încercă să-și revină, Întinzându-se pe scaun, dar era puțin spațiu, și el era Înalt, iar genunchii i se Înțepeneau În volan și papucii În pedale. Din cauza poziției incomode, avea oasele fărâmate, de parcă ar fi fost bătut. Trecuse de unu, de-acum nimeni nu se mai mișca, știa că noaptea asta nu avea s-o mai vadă. Ar fi putut să se Întoarcă acasă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a fost un coșmar. Adagio a fost învins de răpăitul tobelor din exterior, cele 5 piese de Webern au pălit în fața rafalelor trase de chitarele bas, orga și sintetizatoarele au alterat poezia variațiunilor opusului 127 al lui Beethoven, bubuitul de pedală a contrapunctat Maestoso, iar șirul de răcnete fioroase a anihilat orice vibrato sau tremolo al coardelor din Ateneu. Totul, bine amplificat prin coloane uriașe de difuzoare de sute, poate chiar mii de watti. N-a lipsit (cum altfel?) un Deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
i-a zis „La mulți ani“ când a trecut pe lângă ea. Un pic mai târziu, un bărbat s-a oprit și a înjurat-o, cu o vehemență surprinzătoare, pentru că nu avea lumină la bicicletă. Pe la ora cinci, era deja înghețată. Pedala prin orașul înghețat, în căutarea unei cafenele deschise. În Clerkenwell, a găsit una - înghesuită, supraâncălzită, plină de aburi de mâncare și de zăngănitul aspru, metalic, al tacâmurilor. A comandat ouă și pâine prăjită și o ceașcă de ceai, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Chiar În clipa În care mama era pe cale să izbucnească de nervi, Chanel veni spre ea și o Întrebă dacă ar putea duce copilul În zona de joacă. Zona de joacă cu un mini-tobogan, bare pentru cățărat și mașinuțe cu pedale fusese ideea lui Chanel. Și se dovedise, cu timpul, că era o mișcare de maestru. Era motivul pentru care mamele se tot Întorceau la Les Sprogs. Femeia cu blana Începea să se calmeze. —O, ce grozav! Îi gânguri fiului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o să vă faceți unul altuia felul și-o să vă Închipuiți c-o ardeți cu cine știe ce actriță văzută prin pozele din ziare”), soldații tot adormeau, cu capul sprijinit de camaradul care era regulamentar la somn. Șoferul, tot opintindu-se În volan, pedale și-n măciuca schimbătorului de viteze, Începea să se plictisească. Deschidea geamul, ca să nu-l ia somnul, Își cânta cu voce tare, se ciupea până Îi dădeau lacrimile ori, când nu se mai putea Împotrivi cu nici un chip ispitei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și răcoarea Îi făcea bine acum. Se simțea În putere și avea o liniște care Îl Îndemna să ia hotărâri fără să șovăie. Se urcă În cabină și porni motorul. Coborî geamul din stânga, Își potrivi oglinda și se opinti În pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala lată de frână, dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie și disperare, Însă mașina nu-și schimba direcția. Viteza creștea. Cătănuță izbi ușa cu umărul și se aruncă afară. Se ridică numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și punându-le cap la cap cu alte multe povești și Întâmplări, el izbutise să-și Înlănțuiască gândurile și să afle fără greș unde trebuia să sape ca să găsească urme ale istoriei. Cei trei băieți apăsau cu nădejde și nerăbdare pedalele care făceau să scârțâie lanțurile obosite și neunse. Într-un târziu, când erau departe binișor de sat, Baronu Îl luă la Întrebări pe Vieru, care tăcea misterios: „Zi, bă, dă-te dracului, unde mergem și ce căutăm, că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi făcu pe ceilalți să-l bănuiască de vreo șotie, Începu să-i lămurească: „Nu v-am spus până acuma nimic pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de către o populație fantomatică, alcătuită din făpturi de ceață, imaginând o poveste de dragoste imposibilă din rațiuni de fizică (Ceață). Ca și Zbor de pe muntele liniștit, prelucrare în termeni de comedie hi-tech a mitului lui Pygmalion, Din nou acasă apasă pedala cinismului pe ideea de creație, transformând-o într-o uvertură reprobabilă: doi astronauți întorși pe un Pământ mort ecologic eliberează din greșeală sporii mutanți dintr-un container abandonat, provocând reaprinderea vieții în forme ce trezesc oroarea. Specialitatea lui U. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
dacă creatorul posedă o însușire psihică numită sensibilitate la probleme. Sensibilitatea la probleme este capacitatea individului de a sesiza probleme acolo unde alții nu le văd și de a nu rezista tentației de le rezolva. Când actuala bicicletă exista fără pedală, deplasându-se numai dacă îți făceai vânt cu picioarele, nimeni altul decât copilul de 14 ani, Ernest Michaux, și-a pus problema pedalei. Când apa se prelinge de-a lungul unui deget, atrasă parcă de acesta, nimeni nu și-a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]