1,021 matches
-
port. Mi s-a părut că ai fost foarte curajoasă. Și foarte frumoasă... adăugă el după o clipă. Totul fiind spus cu multă simplitate, nu se simți jignită. El văzu cum cerul devine tot mai Întunecat, cufundînd landa Într-o penumbră căzută prea devreme, și spuse că tocmai făcuse niște ceai. Marie luă cuvintele lui drept o invitație și, curioasă să știe mai multe despre el, Îl urmă. Parcurseră tăcuți cam o sută de metri și erau gata să pună piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aceea n-ar fi fost decît o minciună. Plînse Îndelung pînă ce căzu Într-un somn agitat. Furtuna continua să bîntuie pe afară cînd o pală de vînt mișcă perdelele de voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deci nu vor mai putea depune mărturie. Iar ea Îi va Închide definitiv pliscul unui șantajist Îndeajuns de inconștient ca să cuteze s-o amenințe. Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase din faianță care așteptau să fie pictate. Figurinele albe aliniate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a celor mai frumoși ani ai ei, cînd Milic pornea la pescuit spre Terra-Nova sau spre insulele Kerguelen, iar ea venea să Îngenuncheze pentru a o implora pe sfînta Anna să i-l aducă Înapoi. Se afla acolo, singură, În penumbra pe care o Întrețineau vitraliile Înguste, saturate de sare, dar și zorii unei zile mohorîte. Cu capul În mîini, se ruga lui Dumnezeu s-o absolve de păcate. - Am făcut ce credeam că e drept, așa cum am făcut odinioară, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajunse fără probleme În spatele uriașului cu profil de elefant bătrîn. După poziția celor patru proiectoare și după un rapid calcul al axelor și unghiurilor de tragere, dacă exista cumva vreun trăgător, Lucas era la adăpost de traiectoria lui. Scrută iarăși penumbra. Nimic. Atunci un foșnet ciudat Îi ajunse la urechi. Ca o țesătură mătăsoasă pe care cineva o șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sumedenie de chestii. - Ce vrei? Întrebă ea, uluită de brutala schimbare a acelui om moale de felul lui. Vrei bani? El zîmbi trist. Hotărît lucru, nu-l Înțelesese niciodată. - Ți-am mai spus deja: vreau să redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur, luminată doar de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau unul după altul, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pașii. O ură viscerală. Atunci am văzut-o. *** Gwen mergea repede pe potecuța pe care ceața Începea s-o Învăluie și privea uneori În urma ei, cu senzația limpede că este urmărită, dar nu vedea decît landa și ferigile Înecate În penumbra vătuită. Un trosnet o făcu să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile, În van. Grăbi pasul, chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acele Înguste case de pescari, sumar reabilitate, În care doar turiștii locuiau vara. Se crăpa de ziuă cînd ajunseră cu discreție În fața ușii lui Morineau. Lucas o deschise În tăcere cu un șperaclu. Pătrunseră iute cu armele În mîini. În penumbră, explorară cele două Încăperi: sala mai mare era la fel de goală ca și cămăruța alăturată. În mod evident, Morineau nu era acasă. La ora 6 dimineața, era ciudat. Profitară ca să facă o cercetare rapidă. În timp ce Marie aprindea lumina și se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să spună Erwan - Îl dusese. Sala era sumar echipată ca o tabără de bază. Strictul necesar. Singurul element de confort: un mic congelator. Cel puțin asta i se păru lui PM că deslușește atunci cînd ochii lui se obișnuiră cu penumbra. Privirea azurie a celui ce fusese fratele lui mai mare Într-o altă viață era de nepătruns. PM Își dezmorți membrele dureroase, Își masă ceafa și se sculă cu trudă. Trebuia să vorbească. Atîta timp cît vorbești ești viu. - Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din oraș. În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
știu. Dintr-un motiv oarecare, Încearcă să se dea drept doi dintre ai noștri. Pe alții i-au păcălit, dar nu pe mine. Dante Încercă să urmărească din ochi siluetele acoperite de zdrențe, dar acestea se făcuseră deja nevăzute În penumbră. 7 28 iunie, dimineața Dante pusese să fie convocat de urgență Bargello, la Palatul priorilor. Omul Își făcu apariția trăgându-și sufletul, contrariat În mod vădit. Era lipsit de armura lui obișnuită. Părea mai mic. — Ce este atât de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dânsul, cu fața Înfundată În glugă. Tocmai când Dante se uita Într-acolo, Își mișcă Încetișor capul, dezvăluindu-și chipul pentru o clipă. Un fior Îi străbătu poetului șira spinării, În timp ce, instinctiv, se retrăgea Îndărătul unei coloane. Chiar și În penumbră, nu putea să se fi Înșelat. Era același om pe care Îl surprinsese examinând cadavrul lui Ambrogio. Noffo Dei, inchizitorul. Reflectă agitat ce era mai bine să facă. Dacă acest călugăr se afla acolo, Însemna că Biserica era la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să cadă. — L-ai prins, priorule? Îl vezi? Îl auzi strigând pe Bargello de dincolo de perete. Se găsea Într-un loc neobișnuit. Ochii săi, Încă orbiți de lumina de afară, avură nevoie de câteva momente până să se deprindă cu penumbra noului mediu. I se părea că se află În corpul unei mari corăbii, o magazie largă, locuită de un popor de spectre care se agitau slab, În suflul unui curent ușor. De-a lungul axei longitudinale a construcției, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alarmat. Traversă rapid rândurile de țesături, examinând lungile și Îngustele coridoare dintre ele. Tocmai se gândea, cu mânie, că asasinul probabil fugise deja, când i se păru că aude ceva mișcându-se În fața lui. Acum, ochii i se obișnuiseră cu penumbra. I se păru că, printre pânze, distinge o umflătură care se deplasa spre partea opusă a construcției. Cineva umbla făcându-și paravan din țesăturile Întinse, pentru a se Îndepărta fără să fie văzut. — Repede, Bargello, dă fuga cu oamenii dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci, Noffo Dei se confrunta cu morții. Acum, când se mișca printre cei vii, părea Împiedicat, ca și când s-ar fi simțit nelalocul lui. Dante se opri lângă o coloană, spre a reflecta o clipă și a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la umbra arcadelor acelui cartier pe jumătate indigen, pe jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene. Nu avuseseră copii. Anii trecuseră, iar ei trăiseră în tot acest timp ascunși în aceeași penumbră, la adăpostul obloanelor pe jumătate lăsate. Vara, plaja, plimbările și chiar cerul se aflau undeva, departe. În afară de afaceri, s-ar fi zis că nimic nu-l mai interesează pe Marcel. Ajunsese să creadă că adevărata lui pasiune este banul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
doar prin ușa de la intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață albă. Tocmai turna ceaiul, ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate. Din prag, până să apuce să deslușească și altceva în penumbra dughenei, îi întâmpină mireasma răcoroasă a ceaiului de izmă. Se izbeau de ghirlande de ceainice de cositor, de cești și tăvi de tot soiul, amestecate cu vrafuri de cărți poștale. După ce trecu de ele, Marcel se pomeni lângă tejghea. Janine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de tot soiul, amestecate cu vrafuri de cărți poștale. După ce trecu de ele, Marcel se pomeni lângă tejghea. Janine rămase la intrare, dându-se puțin la o parte, pentru a nu lua toată lumina. Abia în acea clipă zări, în penumbră, în spatele bătrânului negustor, doi arabi care o priveau surâzând, așezați pe saci doldora ce umpleau toată partea din fund a dughenei. Pe pereți atârnau covoare roșii și negre și basmale brodate, iar pe podea zăceau de-a valma saci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iar vizitele, țârâitul soneriei sau al telefonului, tot acel du-te-vino zilnic, conversațiile ajungeau la el în chip nedeslușit, ca și cum ar fi venit din strada sau din curtea vecină. Mai mult, în timp ce tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o asemuia cu tot ceea ce trăise el până atunci, i se părea liniștea deșertului sau a mormântului, își asculta propria inimă. Toate acele zgomote nu mai aveau parcă nici o legătură cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
neobișnuit în acea lume fără vârstă, țâșni deasupra arborilor, se lăsă puțin deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit de liniști, iar moaștele stau lumânări gândirii, la osândirea spicelor pe miriști. Și curge și se prinde-n amorțire, pe trunchiul putred lacrima simțirii. în taină mii culori spre nemurire la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau cel mult trei ani de libertate, se gîndește, începînd să se simtă bine în penumbra care îl ferește de privirile curioase, și ce dacă la Nord aveai separeul tău? Stresul tot acolo era mai mare. Între timp sîngerarea i s-a oprit de tot, poate fi bucuros că a scăpat doar cu atît, se gîndește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vorba lui, dansa ca un frigider. Era un mod Încurajator totuși de a accepta schimbarea, indiferent de sens. Dar nici aceasta nu mai conta acum când simțea lipindu-se de el abdomenul plat și fierbinte al Iolandei. 18. Retras În penumbra scării ce ducea la mansardă, Flavius-Tiberius nu se putea lăuda cu o poziție prea comodă. După discursul Eleonorei, se trezi cu un picior bine proptit În noul an, și cu celălalt Înnămolit În 1986. Dacă nu ar fi fost destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din viața ei anterioară, la un pas de treizeci de ani și îndreptându-se deja spre o viață fără sex. Atunci am adus depravarea la noi în pat. Atașam chipul curvelor pe care le vedeam în centru la corpul în penumbră al lui Kay. Figura a ținut de câteva ori, până ce mi-am dat seama unde voiam de fapt să ajung. Când, în sfârșit, m-am încumetat și am ejaculat, gâfâind, Kay m-a mângâiat matern și am simțit ca și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]