932 matches
-
și totuși nu voi ieși astăzi. unde (5) a devenit un argument pentru o concluzie implicită negată de propoziția ce urmează după conectorul totuși. (7) Într-o zi, cînd cerul era senin, soarele începu să se învîrtă straniu în jurul său. Perfectul simplu face posibilă ancorarea enunțiativă al unei secvențe, de această dată narative și imperfectul îi conferă propoziției (5) un nou statut descriptiv. Și în sfîrșit: (8) Cerul este, deasupra acoperișului, Atît de senin ș-atît de calm! Un copac, deasupra acoperișului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
6 cu privire la "schemă", subliniind cele patru caractere fundamentale ale oricărei schematizări: a) o schematizare nu oferă decît o descriere sumară: "în funcție de scopul pe care și-l propune, ea nu reține decît esențialul suprimînd (...) elementele parazitare". Această primă definiție se aplică perfect descrierii; am putea crede că este concepută tocmai pentru definirea ei; b) poate fi completată: valabil pentru conversație sau argumentare, însă cu atît mai mult pentru descriere, care este susceptibilă de a fi prelungită la infinit, așa cum notează Cl. Simon
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
hui, Mondo, 1981, p. 65 Acest tip de DA nu pune nici un fel de problemă în măsura în care sistemul verbal este la PREZENT. Cel de-al doilea tip de DA, sub forma unor secvențe de acțiuni ordonate scrise la imperfect (chiar la perfectul simplu), este mai dificil de analizat. În majoritatea cazurilor ele nu se deosebesc de secvențele narative. De exemplu, într-un articol consacrat descrierii de acțiuni (action description) T. A. van Dijk (1977b, p. 1 și 6) ia în considerare atît
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
poate duce la confuzii. Pare că ar fi de preferat să fie rezervat cazului în care apare o structură secvențială narativă. Or, în "descrierea homerică", structura rămîne descriptivă; sînt utilizate doar unele mărci lingvistice caracteristice povestirii. Este vorba doar de perfectul simplu și de organizatorii temporali de genul "deodată", "brusc" etc. Astfel, în acest exemplu din Hugo citat de Ph. Hamon (1981, pp. 157-158): (54) [1] Dintr-o dată se simți apucat de braț. Ceea ce încercă în clipa aceea fu un sentiment
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este o adăugare la un sens, ceea ce dă textului un dinamism și o orientare pe care cititorul o interpretează ca pe o serie de transformări. Apoi, pentru că aici sînt convocate semnalele convenționale ale povestirii: "Dintr-o dată" în incipit [1], utilizarea perfectului simplu, balizare cronologică (...)" (pp. 158-159). "Dinamismul", "orientarea", chiar "transformările" evocate de Ph. Hamon nu sînt suficiente pentru a da acestei descrieri o componentă narativă. Cu siguranță, se petrece ceva pe durata acestei descrieri, dar recurgerea la o secvență de acțiuni
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
secvențială, rămîne în ordinea descriptivului. El nu deține caracteristicile povestirii citate mai sus (sau cel puțin nu toate) care ar permite identificarea în acest extras, a suprapunerii unei suprastructuri narative peste descriptiv. Aducerea "semnalelor povestirii" pune o adevărată problemă: prezența perfectului simplu ne indică în mod necesar că avem de-a face cu propoziții narative? Perfectul simplu are ca funcție crearea de pivoți evenimențiali (= nuclee), adică de a aduce în prim plan evenimente succesive. R. Barthes, desemnînd perfectul simplu ca fiind
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
puțin nu toate) care ar permite identificarea în acest extras, a suprapunerii unei suprastructuri narative peste descriptiv. Aducerea "semnalelor povestirii" pune o adevărată problemă: prezența perfectului simplu ne indică în mod necesar că avem de-a face cu propoziții narative? Perfectul simplu are ca funcție crearea de pivoți evenimențiali (= nuclee), adică de a aduce în prim plan evenimente succesive. R. Barthes, desemnînd perfectul simplu ca fiind "piatra de temelie" a povestirii, arată de asemenea funcționarea sa temporală și cauzală: "aduce cu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
adevărată problemă: prezența perfectului simplu ne indică în mod necesar că avem de-a face cu propoziții narative? Perfectul simplu are ca funcție crearea de pivoți evenimențiali (= nuclee), adică de a aduce în prim plan evenimente succesive. R. Barthes, desemnînd perfectul simplu ca fiind "piatra de temelie" a povestirii, arată de asemenea funcționarea sa temporală și cauzală: "aduce cu sine o desfășurare, adică o înțelegere a povestirii" (1953, p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
simplu ca fiind "piatra de temelie" a povestirii, arată de asemenea funcționarea sa temporală și cauzală: "aduce cu sine o desfășurare, adică o înțelegere a povestirii" (1953, p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a perfectului simplu care permite evenimentelor să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale unei serii evenimențiale. În cadrul "descrierii homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a perfectului simplu care permite evenimentelor să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale unei serii evenimențiale. În cadrul "descrierii homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste verbe la perfect simplu delimitează progresia, subliniază planul textului (acțiunile care organizează superficial secvența conferind o ordine cronologică). În măsura în care aceste verbe la perfect simplu nu sînt decît
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
comunicații. AFELIU Punct de pe orbita unei planete, situat la cea mai mare distanță față de Soare. ALBEDO Raportul dintre cantitatea de lumină primită și cea reflectată de un corp opac. O suprafață perfect reflectoare are un albedo de 1; o suprafată perfect absorbantă are un albedo de 0. Atmosfera și suprafața Pământului reflectă 0,39 din radiația solară, iar Luna 0,073. AN Perioada de timp necesară Pământului pentru a efectua o rotație în jurul Soarelui. În funcție de punctul de reper stabilit durta și
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
a murit când avea numai câțiva anișori, ea îi apare tatălui în vis ca adolescentă, o tânără virgină frumos împodobită cu perle (de unde îi vine și numele). Pearl (imagine manuscris, c. 1380) Potrivit lui Kim Philips, autoarea studiului "Maidenhood as the Perfect Age of Woman's Life", înfățișarea și frumusețea fecioarei Pearl sunt asemănătoare cu cele ale fecioarelor-martir, "tipul cel mai popular de sfântă în epoca medievală târzie din Anglia", reprezentat de adolescente ca Margaret, Katherine, Lucy, Christina, Cecilia, Dorothy, Agnes, Barbara
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
110 Vezi Umberto Eco, op. cit., pp. 61-85. 111 Phil Patton, ,,Living on the Material World: The Meaning and Power of Popular Icons", în Popular Culture: An Introductory Text, loc. cit., p. 171. 112 Vezi Kim M. Philips, ,,Maidenhood as the Perfect Age of Woman's Life" și Katherine J. Lewis, ,,Model Girls? Virgin-Martyrs and the Training of Young Women in Late Medieval England", în Young Medieval Women, Katherine Lewis, Noël James Menuge și Kim M. Philips (ed.), New York, St. Martin's
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
1980. De asemenea, vezi Arthur Marwick, Beauty in History: Society, Politics and Personal Appearance c. 1500 to the Present, Londra, Routledge, 1988, și Anne Hollander, Seeing Through Clothes, New York, Penguin Books, 1988. 114 Vezi Kim M. Philips, ,,Maidenhood as the Perfect Age of Woman's Life", în Katherine Lewis, Noël James Menuge și Kim M. Philips (ed.), op. cit., p. 7. 115 Ibid., p. 10. 116 Ibid., p. 7. 117 Vezi Beryl Schlossman, Objects of Desire (The Madonnas of Modernism), Ithaca și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
eliberarea din armată, drumul, nunta, amintirea 6. secvențe care fixează dimensiunea temporală: A doua zi, îndată după dejun; Toată noaptea; accidentul cu pădurea din iarna trecută; la așteptat doi ani etc. 7. Fragmentul citat alternează verbe la imperfect și la perfectul simplu, spre a dife renția două durate narative. În acest context stilistic, perfectul simplu - timp al narațiunii ulterioare, al narativității obiective - are rolul de a imprima evenimentelor un ritm rapid, de a exprima o durată de mare concentrare epică; în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
doua zi, îndată după dejun; Toată noaptea; accidentul cu pădurea din iarna trecută; la așteptat doi ani etc. 7. Fragmentul citat alternează verbe la imperfect și la perfectul simplu, spre a dife renția două durate narative. În acest context stilistic, perfectul simplu - timp al narațiunii ulterioare, al narativității obiective - are rolul de a imprima evenimentelor un ritm rapid, de a exprima o durată de mare concentrare epică; în același timp, verbe precum se retrase, vru, dădu, i se păru, se oferi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al evenimentelor derulate întrun trecut recent, apropiat de timpul narării, contrastiv cu celelalte personaje - toate fetele alergau și zoreau - și cu planul unui trecut mai îndepărtat, rememorat ( Își amintea el; își adusese aminte de Ion)./Fiind o marcă a narativității, perfectul simplu al verbelor are rolul de a accentua dinamismul narațiunii, de a exprima acțiuni trecute, terminate. 8. O trăsătură definitorie pentru genul epic este prezența instanțelor comunicării narative - narator și personaje. Astfel, în fragmentul citat, se evidențiază prezența unui narator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
relatează pregătirile pe care le face Titu Herdelea pentru călătoria de la conacul boierului Miron până în satul Lespezi și drumul său, în tovărășia țăranului Petre Petre. La nivelul discursului, narațiunea este evidențiată prin frecvența mare a verbelor și adverbelor, prin utilizarea perfectului simplu și a imperfectului - mărci ale narativității. De ase menea, genul epic se caracterizează prin existența unei acțiuni care se desfășoară în timp și spațiu. În fragmentul selectat, seria de evenimente este ordonată logic și cronologic, fixată în repere spa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
6. dimensiunea temporală: pe la mijlocul lui octombrie; zile de toamnă, ceasuri întregi etc. 7. Valoarea expresivă a verbelor la indicativ imperfect constă în capacitatea de a sur prinde un proces durativ, în desfășurare. Încadrate în „rama“ unor serii de verbe la perfectul compus, verbele de aspect imperfectiv creează un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.) întro durată indeterminată./ Valoarea stilistică este cea descriptiv evocativă, cu rol
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rând, utilizarea narațiunii poate fi evidențiată prin seria de evenimente înlănțuite logic - descoperirea întâmplătoare a fotografiei lui Ann, expusă întro vitrină, dilemele interi oare, bucuria „revederii“, revenirile zilnice, rememorarea unor întâlniri etc. -, ca și prin frecvența verbelor la imperfect și perfectul simplu, timpuri prin excelență narative. Fragmen tul reliefează și existența unui conflict interior, psihologic, generat de neîncrederea și suspiciunile îndrăgostitului. 9. Întreaga secvență urmărește „seismele“ sufletești ale protagonistului, declanșate de revederea lui Ann, întrun portret expus în vitrina fotografului. Primele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de ex., preteritul el a mîncat care se referă la o întîmplare trecută fără a o lega de timpul prezent). Narațiunea privilegiază membrii celui de-al doilea grup (de ex., preteritul, dar și imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, în opoziție cu prezentul, perfectul prezent și viitorul). ¶Benveniste 1971 [2000a]; Bronzwaer 1970; K. Bühler 1934; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Genette 1980; Todorov 1966 [1972a]; Weinrich 1964. Vezi și UNIVERS COMENTAT, PRETERIT EPIC, UNIVERS NARAT. timp povestit [erzählte Zeit]. TIMPUL ISTORIEI; arcul de timp acoperit
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP. univers narat [erzählte Welt]. După Weinrich, una din cele două categorii distincte și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul și mai mult ca perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Weinrich 1964. Vezi și TIMP. univers narat [erzählte Welt]. După Weinrich, una din cele două categorii distincte și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul și mai mult ca perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
erzählte Welt]. După Weinrich, una din cele două categorii distincte și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul și mai mult ca perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
război mondial. Ne-am reamintit că liberalismul este, mai mult decât un curent, un set de curente, idei, atitudini și opinii. Printre rânduri, mi-am exprimat și preferințele personale, care merg înspre liberalismul tocquevillian-aronian. Mark Lilla este, în generația sa, perfectul echivalent și interlocutor nord-american al filozofilor politici liberali francezi. Nu e singurul, dar este în orice caz acela care, în ochii mei cel puțin, a asimilat cel mai bine lecția, evoluând cu timpurile și conservând spiritul, mai curând decât litera
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]