1,714 matches
-
iarnă, nici primăvară,/ Ci numai timpul în care mi-e dat să visez,/ Mi s-a făcut dor de țara de-afară.// Trec granița din nou și mă supun/ Legilor ei de care nu am putut să scap,/ Un ochi perfid sucește pe-o parte și pe alta/ Chiar și ce i se pare că aș avea în cap.// Ofer de bună voie un vis numai al meu/ Știind că nu se poate să răscolești prin vise/ Ce nu-ți sunt
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
la intrarea în această țară: muștele, arșițele, frigurile (cu sensul de febră), vinurile oribile, vijeliile cu mult praf, absența adăposturilor pentru călători și a așternuturilor decente (ungurii dormind pe pământul gol), lipsa copacilor, bucatele preparate murdar, poporul nerăbdător, răutăcios și perfid, setea de lux a aristocraților, lipsa de dreptate, credința superficială și distanțele imense 18. În pofida faptului că epoca invaziilor era demult apusă, cronicarii din secolul XII, Cosma de Praga și Gallus Anonymus din Polonia (autori ai celor mai importante surse
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fără tact, fără măsură la mâncare și băutură, de unde mereu certăreți, anarhici și nestăpâniți. În ochii francezilor și italienilor germanii erau barbari - furor Teutonicus - calificativ devenit loc comun în Europa secolului al XII-lea. Europenii i-au numit pe bizantini perfizi, iar Anna Komnena pe occidentali - extrem de zgârciți. La hotarul dintre secolul al XII-lea și al XIII-lea, în epoca genezei națiunilor medievale europene, au căpătat contur stereotipurile despre germanii certăreți, rău intenționați și necuviincioși în timpul chefurilor, francezii instruiți, muieratici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
slavă ancestrală, mult vehiculată în istoriografia din anii comunismului, lipsește cu desăvârșire din scrierile acestei perioade. Cărturarul ceh afirma că principele polon Mieszko I (960-992), altminteri, aliat al Přemyslizilor pe parcursul întregii sale domnii, cu excepția ultimilor ani, a fost un om perfid cum n-a existat altul pe lume - el a acaparat Cracovia prin vicleșug și i-a omorât pe toți cehii găsiți în oraș29. Animozitățile și-au găsit reflectare până și în hagiografie. O legendă de la sfârșitul secolului XII - începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
naționale. În ce privește românii din Transilvania, ei sunt și mai potrivnici acestei idei decât cei din vechiul regat [...] Ceea ce știu este că am înfăptuit unitatea noastră națională, vrem să rămânem în fruntariile noastre și nu suntem nici atât de proști, nici atât de perfizi ca să ne gândim la combinații fanteziste, ce nu pot să aibă nici o durată“100. Cu toate acestea, dezmințirile românești nu au părut mulțumitoare pentru guvernele din Cehoslovacia și Iugoslavia, presa din cele două țări scoțând în evidență reținerile românești în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
căutarea alternativelor politice în interior. Frica s-a întins o dată cu teroarea, anihilând atât gândirea alternativă, cât și voința națională. Prin acest tip de exerciții aflate la limita rigorii morale și conceptuale, intelectualii români au căzut într-o capcană și mai perfidă: frica de frică, ce se situează la originea fricii, precum remarca Roosevelt. Frica de celălalt a generat, la rândul său, frica de schimbare, iar în temeiul acesteia obsesia solidarității națiunii agresate. Această frică a declanșat alte resorturi mentale, care vor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
e de a fi avut spirit critic, atunci când lumea nu-l avea; și de a-l fi avut în formă constructivă, ardentă, fără sarcasm steril. Peste tot, în programele revistelor, redactorul știe ce vrea. „Dacia literară” se cheamă așa (spre deosebire de perfida „Abeille moldave” a lui Asachi) fiindcă, făcând abstracție de loc, vrea să se îndeletnicească cu „producțiile românești fie din orice parte a Daciei”. G. CĂLINESCU SCRIERI: Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue des Cigains, connus en France
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
mai degrabă să simți: celălalt este În tine, dar cu toate acestea rămâne un altul. Logica pe care ai Învățat-o la școală sau pe care crezi că ai dedus-o din viață (când de fapt ți-au susurat-o, perfid, În ureche, batalioane de soldați ai conformității, cavaleri somnambulici ai „realului” dat de-a gata) nu poate accepta, În simultaneitate, o asemenea tensiune. Iată de ce s-a inventat timpul 1, o ficțiune destul de grosolană, dar eficientă, despre un fel de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tolerate arată că puterea tinde acum să o anuleze, că nu mai este dispusă să o accepte 1. Până la formele extreme enumerate de M. Iorgulescu, cultura tolerată sau literatura rezistenței se confruntă cu Îngrădiri și restricții mai mărunte și mai perfide, insinuante și piezișe, care transpun În viață nu doar un set de documente și principii partinice, ci și, foarte adesea, zelul și umorile (acestea, nelimitate și imprevizibile ale) activiștilor care exercitau, de la mai multe paliere, controlul asupra literaturii, Împlinind cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
matură, atât experiența intertextualității, cât și stilul perifrastic faulknerian ori minuția cehoviană în descrierea platitudinii existențiale. Convergența aceasta nu e câtuși de puțin stridentă, fiindcă nu eclectismul definește prozele acestui autor, ci predispoziția, savant întreținută, de a amesteca în pasta perfidă a ironiei cele mai diverse maniere. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Caravana cinematografică, București, 1985; Trenul de noapte, București, 1989; Școala ludică, București, 1990; Planeta mediocrilor, București, 1991; ed. (Planeta mediocrilor precedată de Epopeea spațială 2084), Brașov, 2002; O sută de
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
din apropierea Brăilei și nu năzuiește decât să poată gusta fericirea împreună cu Mincu, iubitul ei, flăcău sărac din același sat. Dar fericirea o vrea întreagă, deplină, neîngrădită de nimeni și de nimic. Boierul din sat, un destrăbălat, recurge la cele mai perfide mijloace pentru a o avea pe Minca. Dorința Mincăi de a trăi alături de iubitul ei se lovește și de rapacitatea familiei. Tatăl, setos de avere, o mărită cu Sima, negustor bogat din Brăila, ins meschin, profitor. Minca urmează porunca tatălui
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
care să cânte pe glasuri diferite. În schimb, ridică la înalte demnități oameni de jos, ca „ursul de Dumbravă”, cel din urmă dintre comiși. Când sosește prilejul, Ion-Vodă înfruntă sfidător Poarta, spre groaza unor boieri și spre satisfacția altora, mai perfizi, de-abia așteptând să îl vadă aventurându-se într-o acțiune care să îi aducă pieirea. Țara, adică răzeșimea și mica boierime, sprijină însă cu însuflețire politica domnului. Pusă în fața alternativei plata îndoită a haraciului sau lupta cu o împărăție
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
În afară de protagonist, în Letopiseți prind contur, chiar dacă numai în schiță, și numeroase alte personaje, diferențiate caracterologic, precum violentul Bilăe, obstinat dușman al lui Ion-Vodă, lașul și vanitosul Costea Murgu, perechea opusă psihic a celui dintâi, exaltatul și nemernicul Ieremia Golia, perfidul diplomat Ion Golia, care profesează cel mai diabolic iezuitism, controlând din umbră toate uneltirile, fără a lăsa să i se bănuiască rolul. De cealaltă parte a tipologiei din piesă s-ar situa modestia morocănoasă a vrednicului Dumbravă, cinstea și cutezanța
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
nimicului au propagat nebuloasa unei vieți viitoare, dementa frenezie a apropierii sfârșitului lumii, speculându-se pervers iluziile oamenilor, recomandându-li-se renunțarea la sine, dușmănirea trupului și erotismul suferinței. Spiritul roman exaltat de nobilimea imperială, va fi subminat abil și perfid de către apostolul Pavel, care a pus gând rău eleganței și vieții. Barbarul devenea egal cu cetățeanul iar sclavul cu patricianul. „Cel din urmă va fi cel dintâi”. Iată visul mujicului de oriunde, momeala care a înfierbântat masele. Pavel știa ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
vă ordon, predați polenul la/ centrul de colectare/ [...] avem de realizat un proiect mobilizator/ pe geniu de creator” (Împotriva lepidopterelor). Fronda este ingenios jucată, între nevrotic și derizoriu, disimulându-se în poeme „de nuanță ecologistă”, „descrieri în doi peri”, „tandrețe perfidă”, prozaism (Radu G. Țeposu). S. are talentul mixării arhaismelor și neologismelor, prinse în combinații ciudate, dar pare a se opri mereu, inexplicabil, la granița dintre poezia minoră și cea de viziune. Croșetând printre calambururi, perifraze, inovații lexicale, jocuri lingvistice, el
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
Un argument În plus ce vine În sprijinul presupunerii că autorii complotului Împotriva prințului nu au fost alții decât partizanii lui Kurruk Singh și Chet Singh este faptul că No-Nehal Singh intenționa să le ceară acestora o justificare a comportamentului perfid de care dăduseră dovadă pe parcursul Îndelungatei boli a tatălui său, căci Îl jefuiseră și Îl Înșelaseră În cel mai rușinos mod - și se știa că, imediat după Împlinirea ritualurilor funerare ale tatălui său, prințul avea de gând să poruncească să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a obține pentru Utter Singh și familia lui mijloacele necesare unui trai liniștit; dar voi, care mai aveți și Îndrăzneala de a vă numi sikhși, sunteți chiar mai răi decât mahomedanii. Ați arătat că sunteți o rasă de oameni josnici, perfizi și trădători, fără milă și credință. Fie ca ticăloșiile să vă fie răsplătite din plin - aceasta este ultima rugăciune pe care o Înalț la ceruri de pe patul de moarte». După care dădu indicații ca după moarte trupul să-i fie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
voia să-și regăsească identitatea ca artist și să facă o mare carieră internațională. P., mai realist, primește cu alte motivații (mai intime și, evident, mai profunde) această ruptură care, în mod cert, îl afectează. Nevroza, o „boală albă”, nedefinită, perfidă îl împiedică să scrie. După succesul cu Moromeții încearcă să evadeze din universul țărănesc. Vrea să devină un scriitor profesionist, ca Balzac, un scriitor care poate ataca orice subiect, nu numai ceea ce a trăit nemijlocit. Vrea să devină, pe scurt
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
nu voteze. Rezultatul: 74 bile albe, contra 75 bile negre. Guvernul cade la diferența de un vot. În scrisoarea sa către Leopold din 22 martie/9 aprilie 1901, regele prezintă astfel situația: „Trebuia să li se pună capăt acestor intrigi perfide, de aceea, Într-un consiliu de miniștri ținut sub președinția mea, am hotărât să se pună problema de Încredere pentru a clarifica poziția guvernului. Lui P. P. Carp i-a lipsit un vot deoarece Cantacuzino a votat cu Take Ionescu
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
Anton Holban (și cu psihologismul interbelic) o dovedesc și cele două romane ale autoarei, O lume fără mine (1991) și Prăpastia de hârtie (2003), în care se regăsește același balans între implicare și teatralizare, între introspecția lucidă și (auto)mistificarea perfidă, între descompunerea sistematică a senzațiilor și reproiectarea lor pe o scenă imaginară. SCRIERI: De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc (în colaborare), București, 1982; Anton Holban și personajul ca actor, București, 1983; Dacoromania. Indice bibliografic
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
urmă va renunța la răzbunare, revenind doar la dragostea pentru Uliana, desfășurată într-un spațiu în care oamenii fug din calea torentelor Marelui Val (o aluzie la inundațiile de la începutul anilor ’70). Interesantă e ideea autorului despre cultură ca formă perfidă a înfruntării omului cu natura. Și în Așteptându-i pe învingători (1981) principala luptă se dă cu inerția, U. analizând un univers închis, cu puține personaje, în interdependențe aproape maladive. Primul război mondial este urmărit din diferite perspective, cu spaima
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
francez s-ar potrivi într-o oarecare măsură și lui însuși: ține cu osârdie zece ani un jurnal nu ca să oprească timpul (care nu poate fi, de altfel, oprit), ci ca să fixeze un rău adânc, un rău generalizat, un rău perfid în care ne-am instalat cu toții și pe care îl nutrim, vrem-nu vrem, cu propriile noastre existențe. Pot să spun acum, la sfârșit, că acest proiect i-a reușit lui Mircea Zaciu în ciuda atâtor accente subiective care ne pot irita
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
planetele papagalului care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe butoi / chema să admiri minunea minunilor: femeia cu barbă”. Preferința pentru simpla juxtapunere a imaginilor, histrionismul latent, denotația sub care se strecoară perfid o licărire miraculoasă, senzația ireparabilului și inevitabilul regret care decurge de aici sunt notele care definesc prima etapă a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea intensă a expresionismului german. Imaginea
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
o anchetă cu vizibile conotații eticiste se întâlnește în Un mincinos în plus... (1985), unde personajele se împart, aproape de la început, în serii maniheiste: „cei buni și drepți” (un milițian și un portar, fost boxer) împotriva celor „reacționari” (un bigot perfid și un șofer afemeiat, vinovat moral de moartea unei fete înțepate de un roi de albine). Are loc și o dezbatere privind existența lui Dumnezeu, uzând de „ironiile” ieftine ale ateismului. Motivul accidentului este reluat și în romanul Ziua în
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
posibil să întâlnim o personalitate diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K. Schneider, pe care o găsim și în clasificarea pe care acesta o face în cazul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]