1,200 matches
-
viața mea. La asta mă gândeam când am dat buzna la Marceau și, ca și cum timpul dorea să-și bată joc de mine, mă pomenesc spunând: ― Maître, je m’apelle Mălaimare. Marceau ridică ochii către mine, fața lui era un adevărat pergament, ochii priveau de undeva de foarte departe, zâmbește ușor, îmi întinde mâna și, aproape șoptind, spune: ― Tu ești cel care a montat Mantaua? Asta e bine. Asta a fost tot. I-am ținut mâna într-a mea cât am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vânătoare, ale cărei dimensiuni ar fi putut cu ușurință găzdui imaginea la scară reală a Hindenburgului. Singura lumină din Încăpere era dată de o lampă de pe imensul birou În stil renascentist, alcătuită din două candelabre din argint cu lampadare din pergament; ea lumina un altar alcătuit din fotografii: una era cu Hitler purtând cămașa maro și cureaua Încrucișată din piele a SA-ului, iar altele cu două femei, care am bănuit că erau soția decedată a lui Goering, Karin, și actuala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea să intre în „scenă”. Complexul de clădiri se înalță pe partea deluroasă de la vest de Turnul Parfumului lui Buddha. Îi place la nebunie priveliștea: trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
câine lângă zidul scorojit al unei cazărmi din Târgoviște. Și pe chipul lui de câine mort, precum al unui câine bătucit cu măciucile pe un maidan, mila, care Îți Înlătură pentru o clipă disprețul, așază peste chipul lui, chipul de pergament și cenușă al unui martir. Ți-e rușine de asta, dar se pare că asta nu se vede la televizor. Nu onoarea unui pluton ai fi vrut-o pentru el, ai fi vrut o judecată și o moarte anonimă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sfinția ta scrisoarea către divan a ieromonahului Ștefan în pricina moșiilor lăsate de maica mare, doamna Ilinca, și vodă Constantin îi înmână mitropolitului documentul. — Nu mă prea ajută vederea, așa că mă rog măriei tale s-o citească. Brâncoveanu luă înapoi pergamentul și începu să citească. Pe măsură ce înainta în text, vocea creștea în intensitate: — „Fiind Șerban Vodă om mânios și silnic, pohtea să fie toate după părerea lui. Pentru care a cerut de la mitropolit și i-a și dat scrisoarea diatei și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să aducă talgerele de argint cu diferitele feluri din pește, căci era miercuri. Ștefan nu se așezase, căuta ceva într una din firidele închise cu grilaj din fier forjat care ornamentau peretele dinspre sud al odăii. Scoase un sul de pergament și, venind cu el, înainte de a se așeza la locul lui, ridică paharul și închină pentru sănătatea comesenilor, își înmuie buzele și făcu un semn negativ când feciorul încercă să-i pună talgerul cu mâncare. Del Chiaro, la lumina puternică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l ghicesc cum este. Măriuța taichii, cui rămâi tu așa, fără mamă? Cum spuneam, neică Mihai, vreau s-o dăruiesc pe Bălașa mea acum, la soroc de despărțire, ca să-i fie de veșnică pomenire, și prințul desfășură sulul de pergament. Cei trei bărbați se aplecară asupra mesei ca să vadă mai bine. Era desenul unei pietre funerare cu laturile foarte frumos împodobite cu motive florale. — Doresc peste piatra care o acoperă să-i înalț o lespede de marmură albă, albă, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scuză bătrânul în sinea lui. Doar marele spătar Mihai tot măsura desenul îngustându-și deschiderea ochilor ca o linie. Se îndrepta de spate și privea de la distanță apoi cu degetul mic de la mâna dreaptă trasa linii imaginare pe desenul de pe pergament. — Ștefane nepoate, mâine dar nu chiar dis-de dimineață, că am îmbătrânit și mă cam dor oasele la deșteptare, trecând prin fața caselor noastre oprește că vin și eu să te însoțesc la Târgoviște. Biserica Mitropoliei, așa cum au pus sfinția sa Theodosie, veșnică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moarte, din nou domnie până la moarte - firmanul acela obținut la Adrianopol cu atâta chin de la Mustafa al II-lea -, și în sfârșit ultimele două de la Ahmed al III lea, fratele lui Mustafa. Ștefan desfăcu sulurile șnuruite ale firmanurilor și întinse pergamentele unul lângă altul pe masa mare a spătăriei; știa câte pungi și inele cu pietre rare costase fiecare, câte ploconeli, câți salahori spre cetățile turcești ca să fie întărite, câți armăsari de rasă cu harnașamente cu ținte de aur, câtă trudă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păcii noastre, deci nu poate fi judecat după jihad decât dacă se aduc dovezi că s-a răsculat împotriva păcii. — Avem astfel de dovezi, și Damad Ali Pașa făcu un semn spre secretarul său. Acesta scoase dintre faldurile caftanului un pergament impozant purtând evidența peceților desfăcute. Se ridică de la locul său și făcu trei pași ca să-l ofere discipolului marelui savant. Într-o liniște absolută în care fiecare dintre cei prezenți își simțea bătăile inimii, cei doi ulema parcurseră câteva rânduri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
inimii, cei doi ulema parcurseră câteva rânduri frumos caligrafiate în arabă. Mawlana Ebu Ishak Ismail își înălță privirea undeva pe linia de îmbinare a peretelui din față cu tavanul frumos ornamentat și, când discipolul său a terminat cu cititul, rulând pergamentul, spuse sec: — Este un fals! Marele vizir simți cum îi năvălește sângele în obraji. — Cum, fals? L-am primit în iarnă din Valahia, tot ce este scris aci este adevărat! — Nu tăgăduiesc adevărul celor scrise, pentru că nu cunosc lucrurile; documentul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meșter argintar să facă, după cum vedeți, cópii după sigiliile boierilor din divan. Pentru aceasta s-au folosit documente vechi scoase din cancelarie de secretarul italian. După aceasta a fost alcătuită petiția cu semnăturile și sigiliile false ale valahilor din divan. Pergamentul a fost adus la Istanbul de Constantin Diichiti. Am atras atenția asupra falsului încă înainte ca documentul să ajungă la înălțimea sa, și necunoscutul își înclină scurt capul în direcția marelui vizir. — Bine, dar tot ce scrie aci este adevărat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întâmplare, ele își găsesc loc cu chiu cu vai deasupra gurii, sub ochi, pe frunte sau la tâmple, încrețirea pielii le face practic invizibile. Căzuți, împuținați, lipsiți de densitate și ajunși la un stadiu al grosimii apropiat de cel al pergamentului, obrajii și pleoapele liniei materne fac ca senectutea să nu fie așteptată cu seninătate, ci cu nervi, cu atât mai mult cu cât mama, bunica, bunicul și străbunicul meu au fost niște oameni foarte frumoși, pentru care aspectul fizic - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În alta a domului ca spațiul Însuși. Spre deosebire de Hristosul chinuit, pământean, zugrăvit la nivelul ochilor pe pereții bisericii, Hristosul nostru Pantocrator era clar transcendent, atotputernic, stăpân al cerurilor. Se apleca spre apostolii de deasupra altarului ca să le dea cele patru pergamente rulate cu Evangheliile. Iar mama mea, care a Încercat toată viața să creadă În Dumnezeu, fără să reușească vreodată de-a binelea, se uita În sus la el, căutând Îndrumare. Ochii lui Hristos Pantocrator licăriră În lumina slabă. Păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În locuri retrase. Mașinile trec pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă, pe lângă chioșcurile octogonale și monumentul Eroului din Războiul Civil, Înspre pădurile unde triburile Ottawa Își țineau cândva tabăra de vară. Ceața mângâie parbrizul. Mestecenii Își etaleaza pergamentul sub cerul negru ca smoala. Ce lipsea majorității mașinilor În anii 1920: oglinzile retrovizoare. ― Ține volanul, spune Zizmo Întruna și se Întoarce să vadă dacă nu sunt urmăriți. În felul ăsta, ținând când unul, când altul de volan, trec Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
țestei sale, ca În deriva continentelor, dar nu se vindeca niciodată.) Doctorul Philobosian mirosea ca o canapea veche: a ulei de păr, a supă vărsată și a moțăieli neprogramate. Diploma lui În Medicină arăta de parcă ar fi fost scrisă pe pergament. Nu m-aș fi mirat dacă, pentru a trata febra, doctorul Phil ar fi scris o rețetă pentru lipitori. Cu mine era corect, niciodată prietenos, și Își Îndrepta cea mai mare parte a conversației către Tessie, care stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintr-un film cu minotaurul. Familia mea suferea. Părul meu se ivea În toate colțurile, În toate sertarele, În toate felurile de mâncare. Chiar și În budinca de orez pe care o făcea Tessie, acoperind fiecare bolișor cu hârtie de pergament Înainte să Îl pună În frigider - părul meu Își croia drum până și În acele deserturi asigurate profilactic! Fire de păr negru ca tăciunele se Înfășurau În jurul săpunurilor. Stăteau presate ca tulpinile de flori Între paginile cărților. Răsăreau din tocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe muntele Sinai. Ce minunat! Să se înalțe deodată atât de sus! Dar asta cerea o muncă plină de atenție. Un sul al Torei care conține cea mai mică greșeală nu se poate folosi. În plus, trebuia să-și procure pergament și o cerneală neagră specială. Felul de a scrie nu îi era străin, pentru că era un tipograf experimentat. Între litere trebuia să fie o anumită distanță, de asemenea între rânduri și episoade. La fel, marginea liberă a paginii scrise trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și episoade. La fel, marginea liberă a paginii scrise trebuia să aibă o anumită mărime. Tot timpul trebuia să-și aducă aminte că o greșeală cât de mică făcea Tora de nefolosit. Ziua următoare, Noah a cumpărat cel mai scump pergament și multe sticle de cerneală neagră specială. Depusese totul în pivniță și se simțea fericit când, pe neașteptate Judit intră în cameră ca o furtună. Aflase deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că El, Cel de Sus, a auzit rugăciunea lui. În zadar, n-a venit nici măcar un răspuns cât de mic. Ziua următoare era Sabat. Înainte de a se duce la sinagogă, Noah a coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și sticlele de cerneală erau murdărite de praf negru, crăpate, și o parte din cerneală se scursese în pământ. Noah simțise o mare slăbiciune în tot corpul, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a ridicat într-o rână, strigând după ajutor. Judit a venit imediat, urmată de domnul Takakusa. Noah abia se putea ține pe picioare. Auzea voce lui Judit povestind japonezului: - A făcut parf și pulbere toate economiile noastre! Șobolanii au mâncat pergamentul și și-au înfipt dinții în sticlele cu cerneală! Noah nu putea să răspundă. Trebuia să suporte totul cu umilință și curaj. Tot ce se întâmplase îl ajuta să-și înțeleagă mai bine insuccesele. Își amintise deodată cum, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca tirbușoanele. Maica Domnului adormea sub un macat purpuriu, vegheată de îngeri cu aripi și nimb de aur. Lazăr, înfășurat în bandaje ca o mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un pergament răsucit pe care scria, probabil, "Scoală-te și umblă". Arhanghelul Gavril, împlătoșat, cu lancea sprijinită de umăr, purta și el un astfel de pergament. Fiecare icoană, desprinsă din perete, lăsa în urmă un dreptunghi palid, pe care se umflau pânze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un pergament răsucit pe care scria, probabil, "Scoală-te și umblă". Arhanghelul Gavril, împlătoșat, cu lancea sprijinită de umăr, purta și el un astfel de pergament. Fiecare icoană, desprinsă din perete, lăsa în urmă un dreptunghi palid, pe care se umflau pânze subțiri de păianjen.Lemnul ramelor, putred, era străpuns de mii de găuri de cari. Coborî mai întîi primul rând de icoane, apoi și pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înlocuiască imediat cel puțin jumătate din acest lichid, ar fi început să aibă amețeli, să simtă oboseală, să aibă febră și să devină irascibili. Țesuturile superioare ale pielii lor s-ar fi înnegrit, întinzându-se și făcându-se ca un pergament, iar vederea acesteia le-ar fi provocat un atac subit de panică, deoarece mercenarii știau din experiență că asta însemna întotdeauna pasul dinaintea unui inevitabil colaps renal. În asemenea împrejurări, nici un european nu și-ar controla ritmul cardiac, drept pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]