1,515 matches
-
care au intrat, ai putea Înconjura orașul cu ele. Dar cum să le scoți? Odată intrate acolo, din ele n-a mai rămas decât o vagă amintire... Noimann Își scutură capul, căutând să scape de aceste imagini ce i se perindau prin fața ochilor, degete amestecate cu costume. Gândul Îl duse la salonul În care se afla Oliver, la piatra kilometrică și șinele de cale ferată pe care Înainta, pufăind din toți rărunchii, vecinul masterandului, omul-locomotivă... Oare unde era Mathilda? Unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pas, prin altele goneai ore Întregi fără să ajungi la capăt. Călătorii, pe măsură ce Înaintai spre capătul trenului, deveneau și ei tot mai ciudați. Vagoanele ba se umpleau, ba se goleau instantaneu. Alergând pe coridor, Noimann vedea uneori cum i se perindă prin fața ochilor mereu același chip, mereu aceeași mască. Pe măsură ce Înainta spre primul sau poate că ultimul vagon, figurile Îi deveneau din ce În ce mai cunoscute. Tot alergând, stomatologul avu impresia că În tren se adunaseră aproape toți mușterii de la Corso. Un compartiment Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și cu vraful de icoane sub braț sau În chip de piatră kilometrică, alergând pe străzi de unul singur... Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după altul și În curând, din loc În loc Începu să apară Oliver. Mai Întâi ca un tufiș stingher, apoi sub forma unei pădurici ce se intindea, desfăcându-și ramurile, de-a lungul unui vagon Întreg. Noimann Îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pene se ridicau și coborau, acompaniind parcă ritmul roților locomotivei, care gonea fără să oprească În vreo gară. Stâlpii de telegraf, orașele și satele ,mereu rotindu-se În fața lor, se pierdeau În urmă și În urmă. Alergând, Noimann se perinda dintr-un vagon În altul. După ce trecu de Oliver, stomatologul Paul dădu peste un cimitir. Cimitirul curse prin fața lui, cu tot cu cruci și cu morminte. Aceeași lună plină lumina acum un alt peisaj, În care locul câmpiei Îl luase marea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trupul și spiritul, s-a Întristat și s-a bucurat (un anume fel de tristețe și bucurie pe care propoziția nu le descrie), a strigat, a ordonat și a ascultat/executat ordine. Șase ore În care poate i s-au perindat prin minte tot felul de amintiri și de gânduri, șase ore În care a sperat În secret că nu va fi ucis și că ai lui, regimentul lui de tineri recruți și bătrâni rezerviști, vor Învinge. Toate aceste lucruri rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se spusese la deschidere c-o să ne dea lista azi sau mâine. Am ajuns la liceu la ora 8 fără un sfert. În curtea mare erau strânși o sumedenie de elevi în jurul castanului bătrân, martor al atâtor zeci de generații perindate pe sub crengile lui puternice. Cei mici se ștergeau grijulii pe încălțăminte și intrau în clasă. Cei mari stăteau de vorbă nepăsători, așteptând "să sune"! Intru în clasă și mă așez într-o bancă la întîmplare, lângă un băiat voinic. Nici un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
toate materiile am obținut note bunicele: 7 și 8, că învățam cu destulă conștiinciozitate. La Română, însă, a fost ceva la care nu m-așteptam: nici eu și nici colegii mei. În clasa I-a, la limba maternă, s-au perindat trei profesori: Dimitrie Caracostea, care era titularul catedrei, și după el, doi suplinitori, între care scriitorul Camil Petrescu, profesor eminent. În timpul despre care povestesc era profesor Camil Petrescu. Cu vreo săptămână înainte de teză, profesorul ne citește "Cetatea Neamțului" de Dimitrie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tot untdelemnul furat, văzând, cu mare bucurie că avea de gătit pentru trei crapi, nu pentru unul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Să vedem acum în ce fel a făcut rost de pâine al treilea pungaș. Acesta ochi o brutărie din mijlocul târgului, unde se perindau tot felul de mușterii, de nu le puteai ține rostul. Trecu pe acolo și, oprindu-se, intră în vorbă cu brutarul, spunîndu-i: ― Jupîne dragă, nu știu dacă-ți mai amintești de mine: acum câteva zile am cumpărat de la dumneata patru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil de descris în întregime al Cișmîgiului a exercitat o deosebită înrîurire asupra atâtor zeci de generații ce s-au perindat la liceul Lazăr și a contribuit într-o foarte mare măsură la dezvoltarea anumitor însușiri de ordin mai mult sau mai puțin didactic. Marele privilegiu de a fi adăpostit la marginea unei grădini publice, și mai ales de a avea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
elev... sau, mai bine zis, fost elev, ce profesie are sau ce știți despre el în legătură cu aceasta... Și începe apelul: ― Azimioară Ion! ― Prezent! Avocat! ― Boroianu Ion! ― Prezent! Tot avocat! Și numele elevilor de-acum douăzeci de ani începură să se perinde, aducîndu-ne în minte pe flăcăii de-odini-oară, pe care cu greu îi puteam recunoaște în bărbații maturi ce se ridicau să răspundă la apel... ― Ciurea Constantin! ― Prezent; doctor în medicină și chimie. Conferențiar universitar... Deci Stăpânul își atinsese ținta: cariera universitară
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai alin singurătatea sunt antrenate în alte combinații pentru petrecerea sărbătorilor iar altele pleacă din localitate. Seară de Ajun. Zilele scurte ale unui decembrie mohorât și fără zăpadă aduc înserarea la puțină vreme după mijlocul zilei. Grupurile de colindători se perindă pe la ușile apartamentelor anunțând cu voci melodioase nașterea Domnului. Versurile colindelor și glasurile limpezi ale copiilor se intersectează cu urările ce și le adresează vecinii, cu invitațiile ce și le fac la un pahar de vin, la o bucată de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
la uși pentru a prelua gunoiul în schimbul câtorva bănuți, de cerșetorii care circulă în grupuri pe sub geamurile căminelor din campus, toate la un loc fiind pentru Horia piedici în învățare. În fiecare zi, pe sub geamul camerei în care locuiește, se perindă grupuri de țigănci cu copii în brațe care practică cerșetoria și oferta de ghicit, cu mare insistență. Studenții le oferă pâine, alte alimente, haine pe care nu le mai folosesc sau chiar sume mici de bani. Într-o zi, căutând
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ei rotund și-a puscununa Sub norul care încă mai visează Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate Mai trece gândul care nu sestinge Ușor în lunecarea lui străbate Lacu n care cerul se răsfrânge Prin patul nopții stele se perindă Cu ochi cuprinși de vise ca o ceață Le poartă cerul în vasta sa oglindă Mergând pe drumul către dimineață Să fie acesta somnul cel din urmă Când timpul strânge-n brațe depărtarea La mal de noapte pașii mi se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
În partea din față sunt trei bujori mari proaspăt culeși, de un roz violaceu. Mă tem că tot părul o să se desfacă și ornamentele o să cadă. Nu îndrăznesc să mă mișc și gâtul îmi este deja țeapăn. Peste tot se perindă eunuci care vorbesc cu glas scăzut. Casa e plină de funcționari de la Curte pe care nu i-am mai văzut niciodată. De parcă s-ar afla pe o scenă, toată lumea e costumată și se mișcă potrivit unui scenariu invizibil. Mama îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
câte unii chiar adormeau la umbra zidurilor cu mortarul ud. Clădirea s-a terminat, până la urmă, cu tot dichisul - zidarii nu uitaseră să Înalțe pe schelele acoperișului un pui de plop - și-n sălile de clasă au Început să se perinde generațiile de nerecunoscători. Eu eram, domnule, o persoană oarecum bună de șantajat. Pentru că, În urma strălucitelor mele studii universitare, nu obținusem - din motive de filozofie personală - acel nenorocit de carton pe care scrie Diplomă, eram suplinitor plătit numai pentru studii liceale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
desăvârșită dreptate Între zi și noapte. Mihai Enin n-avea să ia parte niciodată la acele sărbători păgâne, Însă el nu putea Încă ști așa ceva. Stătea pe șanț, cu tâmplele În palme, și prin fața lui, pe drum, Începură să se perinde tot felul de oameni, ființe și lucruri. Mai Întâi veni armăsarul Canafas, purtându-l pe viitorul Primar În spinare și trăgând după el praștia cea mare a lui Titel Meșteru. Până atunci, Cap de Șobolan urlase din toți rărunchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încruntate și cu o cută Între ele, vorba cumpănită și apăsată, pantofii văscuiți, dungă la pantalon, cuvinte alese, ce să mai una-alta - om dintr-o bucată, domnule! Azi așa, mâine așa, prin odăița În care ședea cu chirie se perindau o grămadă de copii și, am băgat eu de seamă după un timp, mai ales fete și mai ales de clasa a șaptea-a opta și mai ales cu țâțe mari și mai ales cu capete de gâscă. Le sucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
desfătare. Rămăsese singur: fiica lui, care lucrase la un doctor de femei, zăcea nemișcată undeva la oraș, lovită de paralizie. Nea Mitu Își petrecea zilele calde așezat pe băncuța de lângă poartă, Încercând să ghicească, după umbrele nelămurite ce i se perindau prin fața ochilor aproape orbi, cine anume trecea pe drum. Îl Îngrijeau câțiva vecini miloși. Repetentu Îl văzu de departe, așezat cuminte pe scândurile băncii, ca un școlar ordonat. Își sprijinea mâinile pe toiagul lustruit din lemn de sânger. Bătrânul Înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oprea În fața unei uși cu lacul plesnit. Repetentu Își petrecuse orele la coadă Încercând să compună În minte cât mai meșteșugite acrostihuri. În vremea asta, așezat la umbră În curtea Inspectoratului, Foiște dezbătea chestiuni spirituale cu feluriți interlocutori care se perindau pe băncuța de lemn vopsită În verde. După ce Repetentu depusese dosarul, cei doi băgaseră de seamă că mai rămăsese un ceas și jumătate până la plecarea autobuzului ce avea să-i Întoarcă În Satul cu Sfinți. Foiște era vesel și mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în strigătul păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate pe un raft și alte evenimente s-au perindat prin perdeaua timpului. M-am întrebat de multe ori, în mintea mea de copil, ce s-o fi întâmplat cu moș Caletcă, cu iapa lui suferindă, cu păpușile ciudate, dar nu am îndrăznit să întreb pe nimeni și în mintea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
când eram mică și privesc spre Londra scufundată În noaptea adâncă și ploioasă. Dacă mă uit suficient de mult timp pe geam, luminile felinarelor se vor transforma Într-o ceață, ca de caleidoscop. Ca de basm. Prin minte mi se perindă amestecate imagini cu femeia În auriu, cocteilul roz, chipul lui Jack când i-am zis că plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dimineață de iarnă în aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam deschisă cealaltă ieșire spre lume, ușa prin care se perindau ființe adormite zdrăngănind ceștile de cafea. Căpătasem brusc certitudinea că va trebui să fac ceva irațional, să joc la șase din patruș’ nouă, într-o dimineață când plecam la serviciu, într-o stare de spirit pe care nici cafeaua opărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Yao? Nici de acolo. Apropo, Doamnă, am pierdut legătura și cu Wang. În mintea ei are loc o coliziune subită de gânduri, în urma căreia se materializează teama. Doamna Mao simte cum, treptat, nu mai poate respira. Prin cap i se perindă imagini, ca într-un film, care mai târziu se vor dovedi a se potrivi cu ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Prima imagine este cea a ceasului care atână pe peretele din Sala Milei. E ora 7:55 p.m. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu toate trăsăturile frânte de durere. ― Au, au, nuuu! strigă și Toinette, sărind în picioare, cu privirile fixate pe covor. Bichon începu să latre nervos când la unul, când la celălalt, în timp ce stăpâna lui dădea comenzi contradictorii. Prin cameră se perindară mai multe slugi ca să strângă masa și să șteargă petele de pe covor. Se ciocniră unii de alții, se încurcară, reușind să mai adauge și alte pete pe același covor. ― Nu, au, nuuu! gemea disperat Ledoulx. Julien!... Au!... Leacurile!... Mmm!... Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]