241,339 matches
-
sunt suficiente legămintele de adeziune, luarea de cuvânt la adunări publice. Noii stăpâni vor mult mai mult, cer supunerea prin operă. Este cel mai greu sacrificiu la care trebuie să se preteze cărturarul. Nu numai că nu i se mai permite să creeze în afara perimetrului fixat de forurile de îndrumare, dar e obligat să prefacă structura internă a creației, tematica, stilul, compoziția, fiind dator să participe la programul de educație și agitație elaborat de partid, trebuie să facă propagandă. Ceea ce presupune
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
deopotrivă ironică și patetică. Deruta este un roman dialogic, cu o înscenare epică pregnantă, o narațiune analitică și hiperrealistă. O lume provincială, cu vocații iluzorii sau neîmplinite existențial și artistic, se înființează și piere prin propria înfățișare obiectivă. Naratorul își permite doar o ironie critică și realistă, de altfel exercitată cu tact.Vanitatea fantasmatică a omului mediocru se dezvăluie, fie în ipostaza protagonistului, ca în cazul lui Pavel Șușnea, profesor și sculptor ratat, fie a masei snoabe și abia extrase din
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
perceptivă și echilibrul viziunii, între abundența imagistică și rigoarea versului se situează acest lirism de esență rococo, fapt remarcat și de Gheorghe Grigurcu: "Marca personalității lui Emil Brumaru o aflăm în înclinația sa spre prețiozitate. Rococoul beat de sine îi permite, totuși, un compromis între frenezie și reținere, între libertate și disciplină. Reveria asupra copilăriei revolute se detașează prin suavitatea ambianței și abundența detaliilor, dar și prin inserția unei tehnici subtile a sinesteziei, a corespondențelor secrete și armonioase dintre senzații, care
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Gherea, stabilit la Lipsca, căruia îi trimitea săptămânal scrisori, de cele mai multe ori presărate cu glume și ironii. Tonul epistolierului diferă de la o scrisoare la alta, în funcție de personalitatea adresantului, care putea fi un anonim, un prieten, un creditor etc. Această diversitate permite alcătuirea unei panorame a lumii în care se mișca scriitorul, aflat departe de țară, față de care are o atitudine nesentimentală, pe de o parte, și de irezistibilă atracție, pe de alta. Exilat de bună voie la Berlin, Caragiale își fixase
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
ocupă un spațiu mai puțin poluat, unde șicanele și invidiile se consumă mai discret, departe de prima pagină a gazetelor. Din ce văd, încep să fie tot mai mulți scriitori români cunoscuți în Occident, cărora valoarea și meritul le-au permis să facă pasul dincolo de graniță. Dacă dau exemplul lui Cărtărescu, o să-mi spui că lucrez la Humanitas și sînt subiectiv. Dar uite, există romancieri ca Alexandru Ecovoiu, să zicem, care se internaționalizează treptat și le fac într-adevăr o reclamă
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
pisici la un magazin din apropierea casei mele. într-o zi i-am spus: Ce costum frumos aveți! Nu păreți însurat. Mi-a întins punga cu mîncare privind în jos, roșu în obraji: Mai doriți ceva? Aș dori, dar nu-mi permit. am spus. Nașa Lena zice: "Ioi, cînd am aflat normal că te măriți, iute, am zis către mamă-ta și tată-to, să tăiem un porc. Da' pe-al meu nu l-am lăsat normal să pună mîna pe nimic: îngeru
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
renunță la condiția de om liber; deși la circ i se oferă "mîncare cu nemiluita", el preferă să se întoarcă în pădure și la hrana frugală de acolo. în al doilea rînd, poezia atinge tema măștii: căciulița sadea, care îi permite piticului să devină invizibil, reprezintă o mască defensivă, fără însă a exclude și alte posibile decodări. Mai departe: noțiunea de "circ" este un substitut al noțiunii de teatru, iar teatrul - o metaforă a lumii: Cu un cîntec de sirenă,/ Lumea
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
și, cu această ocazie, revizuite, adăugite și aduse la zi bibliografic) în franceză și italiană - constituie, indirect și, de bună seamă, involuntar, confirmarea tezei căreia Pierre-Maxime Schuhl (reputat elenist francez din ultimele decenii) i-a dat o admirabilă formulare. Ne permitem să reținem atenția cititorilor noștri redând aceste cuvinte, pe care le putem considera un autentic frontispiciu al cărții de față. Zice, deci, Schuhl (în traducerea lui Ion Banu): «Cercetarea trecutului ș...ț, dacă este făcută în numele omului, pentru om, nu
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
întoarcerea în țară devine imposibilă, diplomatul (dat afară din Ministerul de Externe în toamna lui 1944) nu are nici un mijloc de subsistență și trăiește din banii oferiți cu titlu personal de generosul Brutus Coste. Și-a văndut biblioteca, ceea ce ăi permite să o ducă, la limita supraviețuirii, căteva luni, dar după aceea? |nfrănt pe toate planurile, Eliade părăsește Lisabona la 13 septembrie 1945, îndreptăndu-se spre Paris: capitala Franței ăl atrăgea ca un magnet, dar de un secol și ceva nu se
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
ca pe un romantic. Trecând peste tardivele și tristele alegații conformist-conjuncturale despre romanul realist-socialist Mitrea Cocor (le va rosti și despre Un om între oameni de Camil Petrescu, și despre Marin Preda), merită a fi reținute (spațiul nu ne-o permite) câteva citate profund semnificative și substanțiale, exprimând efectiv admirația criticului față de marele scriitor. Să rețin doar pe acela, în care, comparat cu Eminescu, i se reliefează dimensiunea poetică și caracterul specific național: “Ei sunt, unul în versuri, altul în proză
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
copăcel ținîndu-se de prichiciul humuit al vetrei. Dar nu duhul lui Creangă îi prezida lucrările, ci, din prima clipă, duhul lui Caragiale. Atît de vizibil și atît de autoritar încît devenise o regulă a jocului, pe care nu ți se permitea s-o încalci. “- Domnilor - a exclamat într-o zi un vorbitor -, să rămînem în Caragiale și să nu cădem în Budai-Deleanu!” Dezbaterile, seară de seară, erau retransmise integral la televizor și urmărite cu mai multă aviditate decît dacă ar fi
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
o notă democratică specifică filozofiei sociale a lui Vianu. El a descris în mod adecvat alienarea muncitorului modern ca „o ființă al cărei centru de viață nu coincide cu centrul interesului său”. Ideea înrudirii dintre artă și muncă i-a permis lui Vianu să formuleze, așa cum sugerează în Prefața la ediția a II-a, utopia lui estetică privind „eliberarea muncii” prin transformarea, într-un viitor îndepărtat, a muncii în artă. Proiectul de prefață este și el un text polemic, destinat să
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
nu pot. Poate că aici, exact aici, la întretăierea dintre orgoliu și umilință, m-am ratat. Dar de ce mă laud? A te rata înseamnă a chiar face ceva! * Pe masă, în fața mea, am două tomate. Mult stimate domnule Lucian Raicu, permiteți-mi, pentru a le mînca, să le decupez sadic, cu lama cu care-mi ascut obișnuit creioanele, în felii de miez! P.S. A-ți juca viața, nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare. Cu stimă și țuică
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
pe care visa să le scrie. Este greu de presupus ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi refuzat în 1940 șansa de a pleca, dar este greu și de imaginat că „Istoria” și posibilitățile din țară i-ar fi permis să-și realizeze visele în aceeași proporție. Eliade a avut, cum spunea și Sebastian, și cum el însuși recunoaște, „nenumărate noroace”. „Norocul” lui Eliade de a face ceea ce își propusese este de fapt un noroc cu mult mai mare, un
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
înceteze cu șicanele”. “Lasă, că știu eu mai bine ce trebuie să fac!” bătu Sever cu pumnul în masă. “Știi ce-o să fac?... O să mă duc direct la ăia din Comitetul Central și-o să le spun de la obraz: “Cum vă permiteți, ciclovecilor, să dați afară din casă o familie de români cinstiți?...” Și mai izbi o dată cu pumnul în masă, făcând farfuriile și tacâmurile să zăngăne. Eleonora făcu însă o figură foarte îngrijorată. “Ei, nici chiar așa, frate! Nici chiar așa, ce
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
care uneori vin și din partea unor străini ca R. Kunisch și mai ales Helmuth Frisch, autorul unui important volum Sursele germane ale creației eminesciene, unde se identifică textele, de obicei fragmentare din presa austriacă și germană, transcrise de Eminescu. Aceasta permite cunoașterea în multe cazuri a modelelor germane de la care a pornit poetul, ca, de exemplu, pentru Mai am un singur dor și Egipetul. De menționat că ambele studii (R. Kunisch, H. Frisch) au fost impecabil traduse de reputata germanistă Viorica
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
a scurs cu pregătirea examenelor, adică mai exact a examenului de literatură universală, singurul mai acătării dintre toate. Dată fiind perioada de care ne ocupăm (Evul Mediu, Renașterea), am întreprins o largă documentare în materie de umanism, ceea ce mi-ar permite de pe acum să mă cocoț pe o catedră de liceu. De altfel, butada mea preferată în aceste zile este: „De atîtea studii umaniste, voi sfîrși prin a mă dezumaniza!” 11 febr. 1952. Singura lucrare scrisă de care nu eram mulțumit
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
binele lui, așa cum îl văd ele. ăsta e răspunsul.” Se lăsă tăcere. Regele rămase câteva clipe nemișcat. “Așa cum îl văd ele? Chiar și în patul regal?”, ridică el din sprâncene cu o privire amenințătoare. “În toate paturile, Majestate...” “Cum îți permiți, obrăznicătură! țipă regina, roșie de furie. Ți-am salvat viața, asta ți-e recunoștința?” “Doamnă, mi-ați salvat viața ca să mă închideți în Turn, să mă aveți la dispoziție, să abuzați de mine, să mă siluiți în toate felurile, să
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
constatarea "Și iute și bine nu se poate". Ce se întâmplă cu ei, sau cu cei care doresc să-și întregească veniturile niciodată întregi, niciodată suficiente unui trai decent? În primul rând, ei devin mână de lucru ieftină. Statutul dublu permite multor privatizați să-și rezolve propriile economii de buget. Desigur, intervine în discuție calitatea muncii. De cele mai multe ori, este invocată experiența, atunci când competența nu mai lasă loc de discuții. Târguiala e scurtă și concluzia de la sine înțeleasă: Nu-ți convine
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
ea sfârșește prin a deveni și proiectarea animus-ului celui mai excepțional dintre Crai: Pașadia. De aceea concluzia noastră este că Pașadia a fost nimicit în realitate de animus-ul său proiectat în afară și materializat în femeia fatală; această afirmație ne permite să explicăm una dintre multele enigme pe care naratorul nu le rezolvă: enigma "mâinii misterioase" care după moartea Craiului arde toate scrierile sale. Într-adevăr, Pașadia îi spune naratorului: "Ai văzut că în cabinetul meu de lucru dulapurile sunt ferecate
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
rezerve de colegi, și gata. Formula de a scrie a lui Gheorghe Izbășescu nu s-a înnoit nici ea prea mult. Dacă unele aproximări critice nu ies dintr-un discurs imanentist și textual, nici eu n-o voi face. Îmi permit însă o judecată de valoare: Gheorghe Izbășescu a scris o poezie inteligentă. Nu simpatică, pentru că e prea gravă și încărcată de nostalgii serioase. Nu foarte originală, pentru că aderă la formula unei generații (cu poezia și melodrama realului etc.), iar contaminarea
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
ceea ce numim duh al înțelepciunii, atmosferă greu de definit sau de descris. Ea capătă aici nuanțe particulare, articulațiile textului celei de-a patra evanghelii sînt citite într-un discurs care e și duhovnicesc, și intelectual, într-un fel care nu permite trasarea unei granițe sigure între ceea ce e interpretare în spiritul tradiției răsăritene și ceea ce am putea numi, pînă la urmă, lectură filologică, înțelegînd prin aceasta pătrundere în interioritatea textului pentru a-i desface cojile succesive ce îl ascund, pornind de la
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
gata făcute, din cer. Or, asemenea oricărei înaintări a lui Dumnezeu spre om, în om, cuvîntul lui și-a croit o cale prin densitatea și lumina timpurilor și a sufletelor, interpelîndu-le, reacționînd la situații date în diverse epoci, ceea ce a permis duhului lui Christos să opereze, prin intermediul evangheliștilor, alegerea, discernămîntul care a condus pînă la formulele și cuvintele ajunse pînă la noi." Esențială, ne spune André Scrima, e calitatea de martor a Evangheliei după Ioan, teologică prin însăși miezul ei, ultima
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
ajunsese să poarte acest nume de la o poreclă, urmare a faptului că făcuse armata la călărași cu schimbul. Se mergea la armată cu propriul cal și asta însemna o reducere a stagiului militar. Nu orice fiu de țăran își putea permite. Copiii săi, din cele două căsătorii, n-au știut vârsta la care fusese trimis de tatăl său la școală în clasa I: la 11 ani Cu atât mai puțin au știut că, după două trimestre în care nu obține nici o
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
renumiți cărturari se poate preciza că la baza târgului rușinos a stat frica. Ea a însoțit ca o umbră fiecare gest și fiecare vorbă. Presiunea covârșitoare marchează domnia absolută a politicului. Am căutat să ilustrez situația de ananghie, spațiul nu permite zăbovirea la prea multe detalii. La senzația de neputință în fața grosolăniei și a ferocității contribuia și impresia că dictatura va dura la nesfârșit și că nu se întrevăd scene de relaxare sau de mântuire. Nu se poate ocoli împrejurarea că
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]