105,959 matches
-
dascăl sever, "cumsecade cu ucenicii docili, dar neîndurător cu recalcitranții" - pentru întreaga discuție vezi pp. 353-354). Întrebarea care se pune este dacă exegetul nu exagerează atunci cînd pune în evidență natura contradictorie a lui Maiorescu, faptul că fiecare teză vizînd personalitatea și ideile sale este însoțită de propria sa antiteză. Nu cumva, pentru a-și confirma vocația de critic iconoclast, gata să ia în răspăr ideile preconcepute și locurile comune și pentru a se adapta tendințelor postmoderne de relativizare, de demitizare
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
se distinge, precum și un anume tip de artist, în manieră stoică, prin "sacrificiu, tăcere, renunțări, solitudine". D-sale nu-i plac ambițioșii, vanitoșii, mai mult decît numeroși pe culoarele gloriei dobîndite sau așteptate: "De pildă, nu mă simt atras de personalitățile realizate prin combustia ambiției. Această însușire - altceva decît voința - deturnează omul de la modelul pentru care este programat și îmi pare un zgomot ce acoperă vocile interioare, clădirea de sine pe o schemă, produs al dizarmoniei. Ambiția face din om un
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
scriitură, 2002, și, respectiv, Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, Ed. Universalia 2003. Poemele Clarei Mărgineanu, cu o prezentare de M. Martin, și nu în ultimul rând Alexandru Matei care ne recomandă Dicționarul lui Cornel Galben, Personalități băcăuane, apărut la Ed. Corgal Press, 2003, și Mircea Mihailevschi, Tragic/ deriziune. Devenirea categoriilor teatrului, la Ed. Ex Ponto, 2003. S-a înființat și a avut loc la Casa Scriitorilor o primă întâlnire a Clubului dramaturgiei românești contemporane (Ioan Cristescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
ele plăcerea pe care frumusețea florilor o trezea în sufletul artistului. Iubea portretele și cu cât cunoștea mai bine persoana pe care o picta, cu atât și pictura era mai izbutită. In chipurile reprezentate reușea să vadă trăsăturile definitorii ale personalității, reprezentându-le de multe ori cu o anumită solemnitate discretă. Chiar dacă aceasta ar putea părea astăzi desuet, pictura lui Aurel Vasilescu, om de o distincție deosebită, este dominată de cultul frumosului, fie el al naturii, al oamenilor sau al orașului
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
surprins nu atât prin ineditul formulei, dar, mai ales, prin rezultatul unui demers așteptat, practic, de toată lumea. Tinerii, a căror adolescență coincisese cu ultimii ani ai Epocii de aur, își aminteau, în scris, despre comunism, abordând eseistic teme, motive, cutume, personalități, literatură ș.a. lume dispărută este continuarea ultimei secvențe din volumul anterior, și anume cea care recupera liber, memorialistic, non-ficțional dar în viziuni personale atmosfera acelei perioade. Cartea se prezintă, încă de la început, ca un bestiar eterogen de obiecte și elemente
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
dintre prietenii mei americani îl regretă ca om politic (e adevărăt că o fac prin comparație cu George W. Bush). Deunăzi am avut ocazia să îl văd pe Bill Clinton la televizor cu ocazia cinei "unității" Partidului Democrat, unde toate personalitățile de marcă ale partidului s-au adunat să își anunțe sprijinul pentru candidatura la președinție a senatorului de Massachusets, John Kerry. Bill Clinton, alături de Jimmy Carter și de fostul guvernator de Vermont, John Edwards, adversarul cel mai acerb al lui
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
politici pentru care exercițiul discursului public (cel puțin) pare natural. Bill Clinton este unul dintre politicienii din categoria din urmă. La cina de joi, 24 martie, din Washington DC, Clinton a reușit să ofere cel mai credibil portret al omului, personalității politice și militantului pentru drepturi civile John Kerry, în primul rând prin modul în care și-a captat audiența. Felul degajat, destins de a vorbi al lui Bill Clinton, plăcutul lui accent sudic, figura bonomă au făcut din John Kerry
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
iar inițiativa editorului se constituie acum într-o surpriză agreabilă și, mai ales, memorabilă, întrucât oferă imaginea unui Doinaș „în civil”, relaxat, fără discretu-i nimb aulic, dar convocând, cu o nostalgie lucidă și deplin fair play în evaluările sale retrospective, personalități și personaje care i-au marcat într-un fel sau altul devenirea. Parcurgând aceste pagini, cădem din loc în loc peste câte o reflecție generalizatoare: „Mi se pare limpede că ’ne țesem’ viața într-o dulce inconștiență și că numai de la
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
trebuie să încercăm din răsputeri să ne reglăm conturile între noi, să regăsim echilibrul - cu părinții, cu copiii - în sinele nostru profund. Natasha și cu mine am fost atît de aproape și atît de departe unul de celălalt, ca două personalități diferite în aceeași piele. Ea vorbea despre “trista iarnă” a tinereții sale, de repetatele încercări de a deveni femeie, de a se inventa și a se reinventa o dată și încă o dată. Vroia să placă. Vroia să surprindă. Uneori era o
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
Chipurile torturate de erotism din tablourile sale nu reprezentau o promisiune, ci o concluzie. Nu erau un început. Erau, în mod inevitabil, un sfîrșit. Înțelegerea acestui fapt o nemulțumea, fiindcă mama dorea să vadă în evoluția fiului său realizarea unei personalități ale cărei bucurii erau legate de creativitatea sa. Nu era drept ca trupul să-l trădeze, ca trupul, în mod catastrofal, să nu depindă de voință. Își privea fiul lucrînd, abstras, fascinat, fiul meu își va descoperi darurile, dar nu
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
voi încerca să o rezum astfel: IRCAM-ul parizian al anilor ’80-’90 (Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique) este, după Darmstadt-ul anilor ’50-’60, noul centru mondial al avangardei muzicale. El e o instituție creată de Pierre Boulez, personalitate de orientare modernistă. Cercetările de vârf în câmpul tehnologiei muzicale au necesitat un aflux de creiere din Statele Unite. Aceștia sunt tineri analiști, programatori și compozitori ce posedă o altă orientare culturală (pop) sau estetică (sunt generația postmodernă). Ei intră în
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
din Stefan George în nr. 3). E vorba de un program de intermedieri, urmărit sistematic, ceea ce asigură coloana vertebrală a revistei. Se observă foarte bine elementele de continuitate, susținătoare ale consecvenței tematice și ale perseverenței pe anumite direcții culturale, asigurând personalitatea revistei. O pecete originală este dată și de heideggerianismul evident al celor doi redactori, relevat îndeosebi prin traducerile lui Constantin Amăriuței, prin relatarea unei întâlniri miraculoase cu filosoful (în nr. 3) și prin asumarea influenței lui în modul de a
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
Volk în cadrul romantismului german. Istoricul discută caracterul colectivității, psihologia comună și valorifică legendele medievale, dar nu așează toate acestea sub semnul diferențialismelor etnice, rasiale și lingvistice. Naționalismul său este unul social, în care istoria argumentează unitatea teritorială. Vechile organizări statale, personalitățile, eroii, religia, generate de trecutul istoric, nu se opun proiectului de construire a armoniei în temeiul cuplului conceptual Peuple - Nation” (p. 24). În viziunea lui Jules Michelet le Peuple devine fondatorul lui la Nation. Comentează Victor Neumann: „Devine Națiune acel
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
în România - după cum s-a putut înțelege din spusele vulcanico-nervoasei avocate bivolariene, Adina Solomon (la B1 Tv, emisiunea “Nașul”): să fie acuzate ființe umane pe nedrept, private de libertate prin anularea dreptului elementar al omului de a-și dezvolta liber personalitatea... Jalnic! Și are perfectă dreptate: se precizează undeva că, pentru respectarea articolului 3 din Constituție, omul trebuie să fie îmbrăcat în costum de gală? Nu. Acolo scrie doar că este garantată “libera dezvoltare a personalității umane”. Atât. Iar dacă omul
Soții Haralampy s-au certat by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12966_a_14291]
-
de a-și dezvolta liber personalitatea... Jalnic! Și are perfectă dreptate: se precizează undeva că, pentru respectarea articolului 3 din Constituție, omul trebuie să fie îmbrăcat în costum de gală? Nu. Acolo scrie doar că este garantată “libera dezvoltare a personalității umane”. Atât. Iar dacă omul simte nevoia să practice yoga în grup mixt și în ținută de nudism - care-i baiul? -Auzi, îmi zice Haralampy, tu crezi că ăstora, flămânzi și goi (vai de ei!), după ce stau ore întregi încremeniți
Soții Haralampy s-au certat by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12966_a_14291]
-
având și hârtie cu filigran brașovean - coroana), dar că a avut, cu certitudine, drept izvor pentru tipărire, Octoihul de la Păuliș, din 1530. În lumina acestor repere ale valorificării moștenirii noastre culturale, cercetarea istoriei tipăriturilor coresiene, pune în evidență mai pregnant personalitatea acestui adevărat ctitor de cultură, făcând din Coresi un reprezentant de seamă al umanismului românesc, care a “instituționalizat actul de cultură” (Traian Vedinaș, Coresi, Ed. Albatros, București, 1985, p. 178).
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
cu lucrările de pictură din ultimii ani și o amplă monografie, prima apărută în România, pe care i-o dedică Matei Stârcea-Crăciun, au constituit reperele acestei reveniri a marelui artist în spațiul său originar. Acest eveniment readuce în discuție o personalitate singulară a artei românești din ultimile decenii și, totodată, obligă la o evaluare mult mai largă a gestului său artistic, dincolo de una sau de alta dintre preocupările sale stricte și în pofida faptului că atunci cînd se vorbește despre el este
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
preocupările sale stricte și în pofida faptului că atunci cînd se vorbește despre el este invocat, aproape mecanic, sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happening și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar la aspecte particulare și nu luăm în calcul orizontul larg al proiectului său. Pentru că Paul Neagu reprezintă acea categorie de artiști sau, mai curînd, acel caz
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
mare lucru. Pentru că, așa cum am sugerat deja, el nu este un artist al secvențelor, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri și în memoria lor pierdută. Asemenea lui Goethe, ca tip de dinamică a personalității, Neagu ilustrează un vis al totalității și nu doar o practică, fie ea și exemplară, circumscrisă unui singur obiectiv.
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
fost răsplătită în a doua jumătate a veacului XX (Malraux, Camus, Aragon, Eluard și poate nu mai prejos Mauriac, Montherlant, René Char, Céline și alții) Sartre a excelat în mai multe domenii: filosofie, literatură, critică de artă, gazetărie. Senzațional în personalitatea sa se dovedea demersul de a îndeplini o misiune de intelectual total, de conștiință a națiunii. Ceea ce zicea el avea o greutate mai mare decât rezoluția unui minister, în înrâurire rivaliza cu un guvern, cu președinți de stat, putea întoarce
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
și cei ai secolului XIX, ca și ai secolelor anterioare. Prin cultură vor rezista, dacă vor să reziste astfel, și cei care vor să înfrunte la începutul secolului XXI agresiunile divertismentului și ale kitsch-ului, devoratoare de timp și de personalitate. Vreau să subliniez că rezistența prin cultură, de care s-a făcut și se face atâta caz, într-un mod exagerat, nu e câtuși de puțin o formă specifică de supraviețuire în interiorul comunismului. Dar și aceasta (ca și disidența) e
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
justețea propozițiilor, rectitudinea morală, urbanitatea ținutei? Nu cumva un corolar al acestor însușiri, disponibilitatea, deschiderea democratică la pluralitatea opiniilor? Nu cumva atari calități se impun de la sine creînd o autoritate inefabilă? A nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate, în felul în care am schițat-o mai sus, ne temem că disimulează nostalgia unui autoritarism desuet. A trecut vremea criticului cu mînă de fier, în numele unui cod dogmatic, ca și cea a monopolizării criticii de către o
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
abordate, în consecință demne de tot interesul, consacrate deseori unor nume mari precum Maiorescu, Macedonski, Goga, Rebreanu, Arghezi, Philippide, Blaga, Ștefan Aug. Doinaș. G. Călinescu apare evocat prin prisma unor amintiri personale, mărturisindu-se cu evlavie “fascinația” iscată de prodigioasa personalitate. Cufundarea exegetului în “privirea sa de foc” îi acordă “iluzia unei stranii pierderi de identitate”, deci ceva diferit de “starea” propice criticii. Cu atît mai vîrtos cu cît e declarată și situarea marelui predecesor “pe un soclu pentru reculegere și
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
face pe cel care te citește să aibă mai multă încredere în argumentele tale. Singurii oameni care m-au criticat au fost cei care erau legați de o anumită atitudine înainte de ’89 și mă refer la cei care promovau cultul personalității lui Ceaușescu și care scriau la niște publicații patriotarde, să zicem. Dar istoricii consacrați și, cum spuneam adineauri, de factură mai europeană chiar mă ajută în cercetările mele. IM: În legătură cu sursele folosite, sunt ele exclusiv autohtone, românești, sau ați găsit
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
am recenzat la apariție, observând atunci că autoarea și l-ar fi putut intitula cu aceeași îndreptățire Cronica sarcasmului. Melancolia și sarcasmul coabitau în acele texte, ca elemente ale unei formule de aliaj sufletesc întâlnită rar, fața și reversul unei personalități duale. În Recursul la memorie, cartea de Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, luăm act de aceeași pendulare între polul melancoliei și polul sarcasmului, petrecută pe fondul unei vaste retrospecții provocate. Poetei i se pun întrebări și ea le răspunde scrupulos, punct
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]