1,115 matches
-
de Mini. Se așezase pe fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci vine vîn-tul! Rim e culcat, e bolnav! -- Ei aș! spusese Mini drept crice consolare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce credeam eu că-o să am nevoie, împrumutînd, iară să mai cer voie, de la Pelicanul, bineînțeles, ciorapi mai groși și tot pe vârfuri, ca să nu-i trezesc pe ceilalți, am controlat rezervele strategice de mâncare, ținute de obicei pe pervazul ferestrei, afară, cu foarte mare precauție, să nu se prindă boul ăla de Militaru că-i umblăm în borcanul de carne în untură, că-mi era o foame după noaptea petrecută conectat la Valeria, cu limba în gura ei, cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sâmburi de măsline ieftine, borcan de muștar gol, o bucățică de slănină râncedă în colțul unei pingele de șorici întărit pe care de obicei îl mai mesteci la disperare când chiar nu a mai rămas nimic în cămara improvizată pe pervazul exterior al geamului și aproape întotdeauna un coltuc mare de pâine uscată, dar uscată rău de tot, căreia cuțitul nu-i mai poate face nimic și care parcă supraveghează de la înălțimea ei toate celelalte resturi de pe ziarul unsuros, la concurență
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește să iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi revărsat butaforia de avataruri amoroase într-o cameră cu șemineu. Convențional micburgheză. Comodă. Cu un birou enorm, ca o corabie eșuată în fața unor ferestre enorme și ele, despărțit de grădina care mai mult se ghicea pe geam de un pervaz lat, doldora de perne colorate, care te chema să te tolănești acolo un ceas sau două, poate cu o carte sau cu o cafea... — Vai, Alexandre, de ce nu mi-ai spus? E extraordinar! Tresărise. Nu era obișnuit cu entuziasmul din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
reținut, zâmbetul de complezență, asta da, pe astea se aștepta să le audă și să le vadă, ca pe exponatele niciodată date la restaurat dintr-o sală de muzeu cunoscut. Dar nu entuziasmul, nu pasul ei care trecuse ușor peste pervaz, nu silueta care deschisese energic fereastra cât ea de înaltă și zvâcnise afară, acolo unde (Alexandre abia acum băga de seamă), tentacular, dezordonat revărsat în frunze cu zimți ca de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu m-am gândit că o să te intereseze, articulă, tresă rind din nou la auzul tonului sigur, atât de rar și de exotic în preajma ei. O auzi râzând, îi simți răsuflarea caldă pe gât când se aplecă, din exterior, peste pervaz, să-l sărute și o strânse puțin de încheietura mâinii, ca într-o complicitate a intimității care, cine știe, poate că era pe punctul de a se inventa chiar acum/atunci, ce mai contează un banal punct de referință, important
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
săptămîni. În limba mea e un proverb care spune:Cine nu riscă, nu cîștigă."1 "Avem proverbul acesta", a spus David, "și în olandeză." Cîștigasem de atîtea ori. De opt ori? De zece? Am uitat. Pusesem primele medalii acasă, pe pervazul ferestrei. Dar era mică și îngustă. Cînd am primit mai multe, a trebuit să le mut pe rama de deasupra patului pliant. Atrăgeau mai puțin atenția și-mi plăcea asta. Din cînd în cînd, le ridicam și le lăsam să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spre uimirea lui, dădu peste un chiștoc, pe care În lipsă de altceva mai bun Îl mestecă În gură. Descoperi adevărul glastră și adevărul vază. Un timp stătu pe masă, În chip de boboc de trandafir, apoi, urcându-se pe pervaz, preț de câteva zile jucă rolul de mușcată. Stătu astfel acolo, frecându-și mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte veniră niște oameni Îmbrăcați În halate și Îl legară din nou de patul lui. Atunci, ca să-i inducă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De fiecare dată când le privești pe furiș. Au câte-o vorbă bună pentru fiecare pacient. Câte-un comentariu despre „ce drăguță colecție de urări de însănătoșire v-ați aranjat pe noptieră”. Ce drăguțe violete africane creșteți în ghivece pe pervaz. Domnul Whittier le iubește pe femeile-astea îngerești. Domnului Whittier, bătrânelul pleșuv de la capătul coridorului, îi spun întotdeauna: ce drăguțe postere fluorescente cu formații heavy metal v-ați lipit pe perete. Ce skateboard colorat e rezemat lângă ușă. Bătrânul domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau poate întunericul a început să se schimbe. Vedeam prin pleoape cum totul în jurul meu se spațializa altfel. Fiecare obiect părea că există numai ca să realizeze distanța altuia. Sticlele de pe etajera roșie, clepsidra, statueta-bust intitulată Espérance, ciocanul aflat alături, pe pervazul ferestrei, tăblița argintie cu inscripția Réservé intrau pe rând în jocul acesta al distanțelor. Pe urmă, dreptunghiul transparent s-a rotunjit și a început treptat să se lărgească, să devină tub. Stăteam la capătul tubului, lângă Dragoș, printre distanțe. Eram
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lumina în bucătărie, dar ușa nu s-a deschis. Am auzit copilul plângând și mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva în casă, am forțat ușa, m-am izbit cu umărul, a cedat, când am intrat, era pe pervazul ferestrei, am strigat nu sări, sărise, căzuse jos de la etajul unu, pe beton. Nemișcată a rămas. M-am dus și eu pe pervazul ferestrei, am sărit după ea. Când am ajuns jos, de aici și până la capul ei am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în casă, am forțat ușa, m-am izbit cu umărul, a cedat, când am intrat, era pe pervazul ferestrei, am strigat nu sări, sărise, căzuse jos de la etajul unu, pe beton. Nemișcată a rămas. M-am dus și eu pe pervazul ferestrei, am sărit după ea. Când am ajuns jos, de aici și până la capul ei am mers în genunchi... Rodica, Rodica! Rodica n-a răspuns. Am încercat să cer un ajutor, dar când am ridicat privirea am fost lovit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și-a dus degetul la buze, făcându-i semn să nu facă deloc gălăgie. I-a arătat fereastra. Femeia și-a ridicat poalele fustei, lăsând să se vadă niște picioare dolofane ca niște ridichi japoneze și s-a urcat pe pervaz cu dexteritatea unei maimuțe. A sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a auzit un țipăt scurt. Se lovise, probabil, în cădere. Țipătul răsună în întuneric. Și cei doi de pe coridor au auzit țipătul. Ușa lui Gaston a fost dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e acum terenul de sport. Tot acolo au fost îngrămădiți bieții oameni unii peste alții, s-a turnat prin ’41 var peste ei. Ioan a vândut casa veche, cu zidurile ei de jumătate de metru, puteai să te-ntinzi pe pervaz cât era de lat, cu intrarea cu scări înalte pe care urcau vrejurile de iederă groasă cât mâna. Pe ea mă cățărasem de multe ori, cu câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un prosop pe care mi-l trag pe ochi. Dosare în care nu m-am mai uitat de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
presimt că se apropie momentul exploziei. Nu știu ce formă va lua, mai contondentă sau doar verbală, dar știu că va avea loc. Nu durează mult așteptarea. Maxențiu vrea coniac, dar s-a terminat. Ia o sticlă goală și-o izbește de pervaz. Bucățile sar în toate părțile. Criticul tresare și se oprește dintr-o demonstrație. - Cer să se facă liniște! Aceasta este o veritabilă bătaie de joc! Eu nu am venit aici să-l ascult pe Lenin! Domnule, îmi strici apetitul, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
te vede cât de bicisnic ești. Hai, nu te sclifosi, jos nădragii am spus! Nu fi prost, ți-o trage tovarășul pedagog la găoz, nu un străin, e de bine! Bă, tu ești turc? Hai, mai repede! Apleacă-te peste pervaz, așa, așa! Privește luna tilică și nu scoate un sunet, că zbori, mă, zbori! Te arunc pe geam ca pe o cârpă, de te mai smiorcăi mult. Rădăcinile ce i-au străpuns inima, șerpi de sânge în oglindă ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o muscă abia se mai mișca, aripile-i erau cusute cu o rază de lună, picioarele, încleiate în joc. (Șotronul, mai ușor de sărit în aer decât pe pământ.) Sus este mai multă lumină, în spălător, cerul nu cobora sub pervaz: Ca să luminez, trebuie să atârn de un fir. Grinda-i suspendată de umerii lui Dumnezeu! 11. Doi ani au fost împreună. Numai nebunii cred că pot doza fericirea. Fericire închisă ermetic în recipiente de unică folosință; fericire 0.400 ml
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
patului trebuia să meargă aplecată bătrâna a întins funia de rufe (joia spăla boarfe de tot felul). Pe bâjbâite, a găsit întrerupătorul, acest exercițiu îl făcea în fiecare dimineață. Odaia era întunecată ziua în amiaza mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma tiparului de făcut cărămidă: trei ochiuri dispuse pe orizontală. O pată galbenă se reflecta pe magazia de scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață, treceau grăbite picioare fără oameni spre rezervații de zi gara era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a desprins de pe hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strigat: "Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava ție!" Cortegiul a ieșit din biserică. Sfeșnicul, felinarul, crucea, icoana, pomul, năsălia... de fiecare podoabă, legat câte un ștergar alb, în colț o monedă pentru fiecare vamă. Liniște. Candela picura lumină peste pervazul bisericii, lumina curgea spre cimitir, cimitirul creștea văzând cu ochii până în vârful muntelui. Din bărbile sfinților, râuri de mir. Două sunete ca de clopot. Pendulul ceasului de lângă scaunul judecății bătea ora 2. Petru, speriat, încerca să culeagă timpul risipit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care fusese așezată pe pervaz. Se prăbuși peste o găleată întoarsă cu gura în jos la perete. Când își dădu seama că nu era mort și că vălul negru care-i apăruse în fața ochilor parcă pentru a-i semnala sfârșitul dispăruse cu totul, ridică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
implicat Kindermann? Am deschis fereastra și m-am aplecat în afară pentru o clipă. Aerul dimineții era plăcut de respirat, chiar și mirosul care venea dinspre bucătărie, dar o țigară era și mai bună. Mi-am luat ultimul pachet de pe pervazul ferestrei și mi-am aprins una. Privirea Mariannei zăbovi dezaprobatoare pe țigara din mâna mea: — N-ar trebui să fumați, să știți. Nu știu dacă Kindermann e sau nu implicat, i-am zis. Speram să descopăr asta aici. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aud cum coboară în bucătărie. Mă gândesc la trupul ei gol, abia luminat de beculețul de la frigider și mă întreb dacă mă mai iubește încă. Se întoarce cu o coca cola în mână. — Nu vrei o înghițitură? Se așază pe pervazul ferestrei și rămâne acolo să bea privind afară. Acum în fața frunzelor întunecate ale palmierului se află ea, cu spatele lipit de perete și picioarele ușor îndoite. Cu trupul gol pe fundalul nopții, pe fundalul fantasmelor mele. Se află mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]