2,222 matches
-
îl prezintă totdeauna afectiv maestrul Benone Sinulescu, cel care laudă și pasărea ce ciugulește semințe pe o miriște din perimetrul Buzăului pe care îl îndrăgește ca pe un tată! „Say Something”, „Uită tristețea”, „Sunetul ploii”, „Noaptea în vis”, „Numai muzica”, „Pescărușul”, „Te caut”, „Survive”, „Sinceritate”, „Aud un strigăt”, „The Winner”, „Running and crying”... dacă n-ar fi existat acest repertoriu de cântece, neauzit, negrăit asemănător în pleiada de voci romantice ale muzicii ușoare românești, într-o zi tot s-ar fi
LAURENTIU CAZAN. DACĂ N-AR FI EXISTAT, ÎNTR-O ZI TOT S-AR FI IVIT, SĂ CÂNTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342849_a_344178]
-
se mai regăseau alergând frenetic pe spatele ei, pe sâni sau pe fese. Doar zmucitura guvidului pe fundul mării mă scotea din visare. Eram emoționat, gândindu-mă la cum se va desfășura întâlnirea pe mare, când doar noi doi și pescărușii vom pluti legănați de unduirea molcomă a mării. Speram să se mențină vremea la fel de frumoasă, cu marea calmă și după ora zece, când aveam întâlnirea, că să avem o plimbare de neuitat, așa cum speram ca sentimentele noastre să alerge unele
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
de unduirea molcomă a mării. Speram să se mențină vremea la fel de frumoasă, cu marea calmă și după ora zece, când aveam întâlnirea, că să avem o plimbare de neuitat, așa cum speram ca sentimentele noastre să alerge unele spre altele, precum pescărușul zboară spre orizont, să se contopească cu razele rasăritului de primăvară. Soarele era deja deasupra farului verde, știam că se apropie ora întâlnirii. Colegii de pescuit trăgeau la rame înspre mal, iar eu le-am spus că mai rămân, că
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
barbă cu fluturi cască bolți de ceruri...acuma, te scuturi! *** PRIMĂVARĂ INTERZISĂ a înghețat până și marea - bocnă... hriști - peste val - pășesc încolo-ncoace toți cocoșați - în lung alai de ocnă: neliniștiți - adulmecă - vorace! spre țărmii-ncețoșați cu lungi păduri renunță pescărușii să privească: din peșteri de văzduh ies monștri-obscuri cu ochi fosforescenți și bot de iască... e seară - va fi noapte-n lanț de beznă iar câinii văii te înșfac' de gleznă! strigoiul primăverii-a-nnebunit: e interzis - cât de târziu
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
un țărm pierdut își plânge valul un ram golaș suspină muguri se trec în aguride struguri și toarce note madrigalul: cât îmi lipsești ... ! golit de zare e apusul ard stele pe câmpii de gheață în ne-nceputa dimineață își plânge marea pescărușul: cât îmi lipsești ... ! pietrificat deșert în dune încremenită iarnă-n geruri golitele de îngeri ceruri lăută mută fără strune cât îmi lipsești ... *** Referință Bibliografică: cât îmi lipsești ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1711, Anul V, 07
CÂT ÎMI LIPSEȘTI … ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343380_a_344709]
-
Pe Creator îl zăresc în Cascadă, El vine veșnic pe noi să ne vadă Să ne îndrume și să ne învețe, Să dea neasemuite povețe. VI Rădăcinile Pomului Eternității viguroase se-ntind iar dintr-un ochi precum o scorbură un pescăruș pornește-n colind,/ vestind tuturor că Iisus, Cel fără de păcat,/ pentru noi, oamenii, iar azi, de Paști, a Înviat! NUCUL Hai, vino, zi senină sau vântoasă Căci eu oriunde, iată, sunt acasă! M-am ancorat de nucul din grădină, Prin
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
și-n sufletul său. Acum doar simțea că-i bate la ușă, însă nu era sigură că a sosit să-și desferece larg sufletul ca s-o primească. Deschise cartea la pagina unde poeta martoră la freamătul mării, admira cum pescărușii pluteau deasupra valurilor în zborul lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
valurilor în zborul lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar ea nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase abătute peste întinderea de apă, albastră uneori, întunecată alteori, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă. La poarta inimii sale aflată pe țărmul cu valuri neliniștite, așteptau pe aripi de îngeri cum bine
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
răcori, nu ți se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simți răcoarea nopții, cum te răsfață briza mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar funcționa aparatele de condiționare. Acolo există aerosolii marini care îți purifică plămânii și
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
botezului nou - în potop s-a năruit până la noi rădăcini: de-aceea se-așteaptă că flăcări și strop Miri veșnici să fie-n Copaci - nu vecini! ...așteaptă - așteaptă nuntirea de vis fermecat ning cireșii - în Paradis! *** HRISTOS ȘI MAREA jelitul pescărușilor din spume săgeți - apoi - spre unde nu se vede - si toata fierberea din marea fără nume urmează - toate - -o frază-n care crede palma-I mângâie vanități de valuri dar și atâta beznele barbare: să nu mai fie spectatori în
CURATENIE DE PRIMAVARA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344169_a_345498]
-
Aștept o primăvară cu razele de soare Și cu a ta privire ce-n suflet va ajunge. A nins peste o lume și-n ochii tăi o mare M-așteaptă să-i mai spun de tine și de noi, Când pescărușii zboară la capătul de zare Te strig din nou iubire să fim iar amândoi. Când o s-ajungi la mine, în frunză te prefac Și-nvăluiți de-o briză vom alerga pe-un câmp, O să-ți găsesc iubirea prin florile de
GARA UNUI TIMP de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343059_a_344388]
-
e strigătul unui răsărit pe țărmul pustiu un crez uriaș străpunge marea ici-colo îngenunchează în petice de tine mă ridic pe vârfuri părul meu e plin de săgeți albe miroase a busuioc și a spice arse dacă mai socotesc și pescărușii care lenevesc pe jumătatea mea de corabie sunt un înotător norocos scoicile din zaruri îmi fac cu ochiul mă îndeamnă să le botez într-un fel grația nu știe să coboare prin sete decât în trăsura luminii gleznele sunt partituri
VINO SĂ VEZI SIPETUL CUM PLÂNGE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343072_a_344401]
-
altădată,/ Îns-acum totul ne minte.”(Ex nihilo, nihil!). Maestră în limbajul semnelor și al florilor, poeta identifică ,,tristețea cuvintelor scunde”(Sigur mai ești), dar și ineficiența lor care naște dorul de tăcere:,,nu rosti niciun cuvânt care să tulbure zborul pescărușilor.”( Un singur trup). Cristina Emanuela DASCĂLU are o zbatere lăuntrică, o ascensiune gradată spre cunoașterea de sine, o religie a iubirii și a scurgerii inexorabile a timpului, o singurătate prețioasă și o meditație fugară în umbra morții:,,Fără știre să
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
poruncește ca să scriu... sonet! Vechi amintiri întind pe șevalet Să zugrăvesc a Mării panoramă.. „Carmen et error”, ’năbușit exclama- Inima lui e-al dragostei sipet. În pontica și trista-i călimara Eu mă scufund că după zăcământ, În metru antic pescărușii zboară, Țesând statuii sale alt veșmânt: Mă-ntorc spre țărmu-ncins că spre o moară Să-mi macine o mierța de cuvânt. O GHICITOARE Ce mare-nchisă se adapă-ntruna Din fluviile mari din Nord și Est? Cine-i Oceanului Thetys
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
majore ale omeniriii, precum și problemele esențiale ale individului, ale naturii umane, trecător prin timp și spațiu, purtător de dureri ori de bucurii, cu sufletul pigmentat de lacrimi ori lumini ancestrale; că uneori mai sunt și minuni - O minune cu un pescăruș violet (p. 98): „...Căzut de-acum pe punte / plutea între viață și moarte / împlora cerul să trimită zburătoarea aceea / să îl ia de aici și cu ea să îl poarte... Și acum mai planează cu el lin / este iar în
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mprastie dorințe și doruri multe pe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de ape s-aud cum marea pe fermecate clape, cheamă pescărușii din larg mai aproape, să simt mângâierea apei pe pleape când valuri se sparg învăluind în picături și vis și durere ascunse-n adâncuri. Referință Bibliografică: Săruta-mă toamnă ! / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 627, Anul II
SĂRUTA-MĂ TOAMNĂ ! de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343560_a_344889]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SICTIR Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 622 din 13 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sictir Mă-ntorc în timp să gust zahărul din creanga unui amurg, dar pescărușii hohotesc în zbor pretutindeni, și-mi smulg dintre degete și ultima clipă rămasă în insectarul viziunii mele aprinse. Corabia suie tremurând pe fiece creastă, și se leagănă tăcută pe razele care o bântuie din val. Doar pânza ei pocnește zbătându
SICTIR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343636_a_344965]
-
putrefacție, consumând oxigenul din apă. Toți peștii aflați mai aproape de plajă care nu s-au orientat să plece spre larg la apă adâncă, au fugit spre mal, devenind astfel prada turiștilor. Mulți pluteau deja morți fiind o hrană gratisă pentru pescărușii care îi adunau în stoluri. A prins atunci chiar și o micuță cambulă. - Și cum, mai erau buni de mâncat? Întreba o fată din grup. - Desigur. Erau doar amețiți din cauza lipsei de oxigen. Cei care ne scăpau printre degete fugeau
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
Toate Articolele Autorului stelele se rotesc deasupra mării/ore rupte din cer/ sarea cuvintelor s-a uscat și ca o meduză eșuează pe mal atinsă de singurătăți de albatros aș opri talazul valurilor cu adâncurile dragostei care tace dar ultimul pescăruș strigă spre Soare și nu pot să nu-i îngrop țipătul între palme să îmi mai crească aripile sufletului în culorile mării cuvintele se desprind de țărm își mută silabele între alge înoată ca la ultimul potop între noi aerul
STEAUA CUVINTELOR de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377324_a_378653]
-
și frunzele doinesc Sub poala timpului cu dor să te opresc Și să te scald în apele luminii! * Mai lasă-mă să fiu ce nu ți-am fost Când versul l-ai pictat într-o chemare Un țipat alb de pescăruș pe mare Ce-a luat deodată zările la rost. * Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi trece Să-mpart cu tine-n zbor o veșnicie Să-ți fiu și eu... mai mult de-o poezie Ce pe hârtie versul
MAI LASĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377354_a_378683]
-
deja-nghețate, Cuprinse-n gheare crunte de un ger Venit din amintiri îndepărtate, Amenințări de dincolo de cer. Pluteam ca într-un vis, ca-ntr-o uitare, Croiam un drum, asemeni unui orb Ce a văzut lumina și îl doare Schimbarea pescărușului în corb. Și nu era decât închipuire, O lâncezeală-a minții, un coșmar, Amestec lamentabil în iubire Al unui gând de pe un alt hotar. Cu sufletu-mi deschis, privindu-mi drumul, Întreg tabloul mi-a părut un fals Ce-a
CRISTALE DE UITĂRI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377403_a_378732]
-
amfibiile, sunt niște oameni năluci care înghit apa dintr-un tub subțire și ca un lucru solid se scufundă în oceane și devin atât de fluizi încât se amestecă cu apă devenind în univers o lacrimă neplânsă a ploii, iar pescărușii exclamă ciugulind luna: unde este existența acestei ploi inexistente. Referință Bibliografică: ploi inexistente / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178, Anul VI, 17 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PLOI INEXISTENTE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377418_a_378747]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă faci a ta printr-un cuvânt Și-apoi, m-arăți pe îndelete Cu trup cu aripi și cu zbor, În umbrele de pe perete Și izvorăsc din palma ta, Din jocul proiectat în parte, Când pescăruș, când rândunea, Când stol oprit la jumătate; Mă faci a ta trecând mai sus De orișicare strop anume Acolo râd, e lumea mea- o pătură din alb de spume Puțin prea acru, prea sărat Puțin prea dulce-n sărutare Și
MĂ FACI A TA... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378359_a_379688]
-
tot mai tare, Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durere Pe întinderea albastră cufundată în tăcere... Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurie Când soarele -și trimite mângâierea aurie, Atunci apa se leagănă, în valuri argintate Și cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ... Citește mai mult Lacrimile mării...Nemărginirea mării cuprinde clipele, în zborși lacrimile care curg, fac parte din decor,Sunt lacrimile mării împrăștiate pe uscatCând marea plânge timpul care fără veste a plecat.... Și plânge
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]