1,378 matches
-
Într-o stare de excitație, când tot ce văd mi se pare demn de a fi privit. În trenciul meu de student, colind stradă de stradă În căutarea Întâmplării aceleia. De la Bărăție la berăria Sfântul Gheorghe mă amestec În mulțimea pestriță, cu o pornire suspectă, mă las atins de veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
G.M. Mă uit cu indiferență. Nu sunt deloc impresionat. Mi se pare un lungan deșirat, cu o coamă rebelă În care nu prea a intrat pieptenele. A fost invitat la noi la facultate cu mult tam-tam, Înconjurat de o cohortă pestriță de admiratori și admiratoare; a citit niște versuri abstracte, aproape o Înșiruire de silogisme. Nu mi-a plăcut decât poemul cu care a Încheiat recitalul, se numea Quadriga. Deodată, am simțit acel frison secret, ce mă cutremură de câte ori mă găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este așa? Atunci de ce le fac? După această scenă, am făcut amor timp de două ore și acum A. râde fluierând haiducește În baie, dușul acoperă orice cuvânt; fredonează fericită ceva În franțuzește. (azi) Debarc din Matei Basarab În fluxul pestriț de lume ce curge spre Piața lui Manuc, ocolind Colțul Bărăției și, deodată, sunt cuprins de o ceață deasă, În care mă Înfășor ca Într-un manșon de vată; În jurul meu, se strigă, se vorbește, se gesticulează, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pas. Acum le observ pentru prima dată, atunci o vedeam doar pe partenera plimbării; nici nu mi-am dat seama cât de divers e Bucureștiul; o cotitură la stânga, una la dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prostii. Chiar nu făceam nimic, minți Leigh. Vino odată. Leigh o conduse pe canapea și, după ce-i arătă lui Emmy să-și sprijine capul pe brațul capitonat, dispăru după peretele ce separa camera de zi de bucătărie. Cu blatul ei pestriț de culoarea granitului și toată aparatura nouă, din inox, bucătăria era încăperea preferată a lui Leigh din întregul apartament. Toate oalele și cratițele, în ordinea dimensiunii, erau atârnate de cârlige sub dulapurile suspendate și toate ustensilele și condimentele erau frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de mătase, cravată și un costum gri de flanel, de la magazinul universal al Sincere Company, Jim așteptă politicos ca o pereche de englezi mai În vîrstă să coboare rampa de lemn. Sub ei era Bundul din Shanghai și tot vacarmul pestriț al nopții. Mii de chinezi umpleau piața, umblînd printre limuzine și tramvaie, jeep-uri și camioane militare americane și o hoardă de ricșe și trăsurici. Împreună urmăreau militarii americani și englezi intrînd și ieșind din hotelurile de pe Bund. La cheiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Când m-am ridicat, mi-am simțit capul îngreunat de mișcarea aceea bruscă. Băiatul mi-a pus paharul cu vodcă pe masă. Am băut-o dintr-o înghițitură. Privirea îmi plutea spre tonomat. Era un model vechi de un albastru pestriț, prin ecran se vedea brațul metalic alunecând pe discuri atunci când era în funcțiune. Mi-am spus că mi-ar fi plăcut să ascult o melodie. Oricare. Îmi veni în minte chipul femeii aceleia, prea machiat, legănându-se grosolan și amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
săracii. — Ai vrea să pleci? — Da. — Și unde ți-ar plăcea să mergi? Unde vrei tu. Mama ta pleacă pe două zile în interes de serviciu, un răgaz pentru mine. Își aranjează ultimele lucruri în geamantanul din piele de căprioară pestriță, cel pe care l-a avut în călătoria de nuntă. Mă atinge cu brațul, în timp ce caută un fular în dulapul cu mai multe uși care acoperă tot peretele. Este îmbrăcată cu un costum-pantalon cu guler șal, dintr-un jerseu moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
albi, de porțelan, lungi la colțul drept al buzelor și tot mai scurți spre stânga, unde șeaua protezei de cauciuc îi acoperea gingia de sus, din ce în ce mai scăzută. Seara aceia mi-a rămas bine întipărită în memorie. Îmi amintesc de toată lumea pestriță, venită prin antreul spoit, în care abia avea loc mașina de bucate de-a lungul peretelui din fund. A intrat fata tinichigiului de peste drum, neagră ca o bivoliță, cu ochii rotunzi și nasul ca un plisc lustruit. Ținea mâna, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Henry tocmai voia să Își exprime recunoștința, când salvatorul său adăugă: — Nu-l interesează de-astea de-alde voi, așa-i, drăgălașule? Și Îi făcu sugestiv cu ochiul. În spatele lui era o mică bandă de adolescenți Îmbrăcați În același fel pestriț, care Îi priveau rânjind. Femeile se Îndepărtară cu batjocuri și hohote de râs. — Ești prieten cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea mea! strigă tânărul În urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o femeie bogată, pentru ca acolo, în Budapesta, să se lase pradă unui amor înșelător, difuz. Romanul acesta își mai păstrează prospețimea la lectură și el făcea parte din zestrea de cărți a mamei mele, o colecție de literatură amestecată și pestriță, pe care fiul a terminat-o de citit destul de curând și ale cărei titluri trebuie deocamdată să rămână nenumite pentru că acum mă văd, însetat de alte și alte cărți, la o masă de lectură a bibliotecii orășenești din apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
uriașe, care bântuiau peste pereții înalți ai galeriilor. Din galerii proaspăt deschise, din scocuri oscilante amuțite, din adâncurile de sub tavanele galeriilor, îi vedeai venind: mineri, havatori, meșterul genist, șeful de sector, băieții de la cuple cu mecanicii de locomotive. O adunare pestriță, alcătuită din tineri care învățaseră la iuțeală munci necalificate și din muncitori cu vechime - unii aproape de vârsta pensiei - care ședeau la un loc pe durata unei pane de curent. După scurt timp, mormăielile lor se împotmoleau în politică, creșteau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la iuțeală urmele erau înlăturate contra unui salariu fix. Ieșeau la lumină primele roade ale artei fațadelor, atât de răspândită mai târziu. Îndrăgit din cale-afară era travertinul, marmura preferată a Führer-ului. Pe lângă asta, după program, montăm plăci mari de marmură pestriță de Lahn într-o măcelărie care tocmai se deschisese și voia să-și îmbrace pereții și tejghelele în ceva strălucitor și saturat de culoare. În jurul vilelor cumpărate de noii îmbogățiți ridicam ziduri din tuf. Numai de artă nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează: și eu am fost În Beoția. Înainte de a aborda fecunda analiză a marilor directive conținute În acest recueil, Îl rog pe cititor să-mi Îngăduie a mă felicita pentru faptul că, În fine, În pestrițul Musée Grevin al belleliterelor criminologice, Își face apariția un erou argentinian, În decoruri Întru totul argentiniene. Nu e plăcere mai insolită decât să savurezi, Între două rotocoale de fum Înmiresmat și alături de un irefrenabil coniac din vremea Primului Imperiu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
marginea apariției fulgerătoare a acestui personaj exotic. Mai mult, iată cum erau dispuse piesele pe eșichier: pe la unsprezece p.m., damei - am făcut aluzie la Madame Hsin - i s-au putut zări ochii bridați și nasul delicios chiar În toiul larmei pestrițe de la „Dragonul ce-și uită de sine“. De la unsprezece la douăsprezece, a deservit la domiciliu un client care Își păstrează anonimatul. Le cœur a des raisons... Cât despre nestatornicul Fang She, poliția susține că, Încă Înainte de unsprezece, el era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că, în vremea cât privea pe fereastră, umplea pagini întregi cu formule și calcule și scheme de neînțeles pentru cei ai casei, pe care nici nu se știe când le înșira, pentru că nu părea să fie atent decât la spectacolul pestriț al străzii, și pe care le lăsa cu indiferență pe birou când se ridica să mănânce sau să doarmă sau se plictisea poate pur și simplu. Au socotit că ar fi un semn bun, dar nici unul din casă nu înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
supermarket. Se deschisese de sărbători, la scurt timp după mutarea lor, și ea nu apucase să-l viziteze sau, mai bine zis, nu dorise să-l viziteze, o dezgusta ideea că avea să se calce în picioare cu o șleahtă pestriță, urât mirositoare și slobodă la gură. Nu o interesau oamenii, ar fi făcut ori ce să nu se atingă de ei. Acum însă, da, era bine ales momentul, după sărbători magazinele sunt pustii, își putea permite să umble în voie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
putea face până la ora trei? Se afla lângă stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să urce într-un autobuz și să se plimbe cu el prin oraș. Poate așa se calma! Dar stația era plină. Persoane pestrițe, care nu prea îi inspirau încredere, așteptau zgribulite și nervoase sub umbrele, ca niște trupuri fără capete. Nu, mai bine pe jos! își aminti atunci de hotelul cel nou din apropiere de supermarket. Hotelul cu piscină. Cum de uitase tocmai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mari și triști, pe figura-i de rebel perpetuu, fără să-i pese, atunci când rostea vreun cuvânt, dacă e ascultat sau nu de comeseanul din fața lui: Tata plecase din Pleașa sau din Pleșești să-și facă un rost în aglomerația pestriță de două milioane de necunoscuți ai Bucureștilor. Să mergem în Capitala noastră! Trebuie să ne pierdem în mulțime, în gloată, în viermuiala tărcată, altfel aici, într-un sat mic, ne căptușește inamicul! Așa țin minte că zicea el. Umblam cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
greierele-viorist, căruia îi plăcuse de tânăra furnică, atât de simplă în felul ei de a raționa (c'est un roseau pensant! medită el), căuta să-i stea mereu prin preajmă. O invită la dans și, pe netede hexagoane de piatră pestriță, își exhibă nenumărata colecție de figuri coregrafice. Pe când ghitarele se tânguiau languros, o înghesui ofensiv în extremitățile obscure ale sălii de marmură, pipăindu-i talia filiformă. Considerând delicatele împotriviri ale tinerei furnici drept avansuri acceptate, greierele-viorist încercă să o ademenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cântec, pentru că avea deja versurile pregătite: așa avea să se nască „În târgul Moșilor”, pe care marea artistă îl cânta, spre bucuria oamenilor simpli, în gura Oborului, cum se spunea, acolo unde toamna se aduna să se distreze o lume pestriță, în frunte cu copiii... Chiar dacă mai lansase anterior câteva piese de succes („Nu-s stelele de vină”, „București, București”), putem afirma fără teama de a greși că „Lalele” a fost, în 1961, titlul care l-a consacrat pe Temistocle Popa
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
demn al tatălui sau, dar căruia îi plăcea vinul, a salvat poporul român de o primejdie mortală, începui eu turnând în pahare. În mijlocul Europei, cu hoardele sale, a murit, pe acest pământ străin, cu prea mulți munți și cu populații pestrițe și șefii hoardei au hotărât să se întoarcă înapoi în Mongolia visurilor lor și acolo să-și aleagă un nou han. În drum, ca o simplă mișcare de deget a destinului, au trecut pe la noi și au nimicit statul cuman
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără frâne pe Dealul Negru. Nu-mi trebuia nici computerul, nici emisiunile târzii cu catastrofe aviatice (de ce oare le dădeau doar noaptea?) ca să pricep cum stau lucrurile. Mă gândisem de nu știu câte ori la orașele astea plutitoare, suspendate, la populația lor pestriță, compusă din sute de mii de vieți pulsând simultan în aer, făcând de toate: citind, dormind, sporovăind, scărpinându-se în nas, legate între ele prin centura de scaun, telefoane mobile și-un sentiment prostesc de confort și siguranță. Îl încercasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înainte să dispară în canalul uitării și-al indiferenței. Dificultățile apăreau imediat ce suprapuneam imaginile. Eram proprietarul unui construct puternic, rezistent, funcțional și nici prin cap nu-mi trecea să renunț la el. În arhitectura lui se îmbinau niște așteptări ciudate, pestrițe, dar fără de care nu concepeam să mă simt bine: frumusețe, fidelitate, cumințenie, amor turbat, liniște, curățenie, gust vestimentar, voce plăcută, talent în bucătărie. Combinația lor m-ar fi făcut neîndoielnic fericit, cu condiția să intru în posesia ei. Când însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scrâșneau din temelii. Halele postmoderne, copiate pe verticală, scuipau praf și noroi prin mii de panouri sticloase: 280 de tone pe kilometru pătrat. Când veneau ploile, cartiere întregi pluteau, cu mașinile legănându-se la suprafață. În mijlocul îngrămădelii de bălți, case pestrițe și hale industriale, lumea căuta să mai pună ceva. Spațiile libere trebuiau ocupate, ochiul să se-odihnească frumos, estetic și, desigur, durabil. Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate doar de maniaci, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]