993 matches
-
pământ, la cheremul conducerii C.A.P.ului, care foarte curând îi va plăti pentru «ziua muncă», mai puțini bănuți decăt se aruncă în pălăria unui cerșetor. Așa dar, Lenin-Făt Frumos în luptă cu Țăranul român-Zmeul-Zmeilor, iese victorios, îi răpește țăranului petecul de ogor și-l transformă în ceapist. Îl va plăti de acuma cu ziua, indiferent de suprafața de teren și de inventarul agricol viu sau mort cu care a intrat în C.A.P., îl va face, după cum am mai zis
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
tot timpul la rime („clopote“ „scînteie“ - „crîm peie“ - „femeie“ - „tuleie“ - „ardei e“ - „crîmpei e“ - „de tei e“ - „...de bei e/ (ca și cum...)“ - „(vocea) ei e“ ; „tern“ - „etern“ - „matern“ - „patern“ - „stern“ - „sem pitern“ - „extern“ - „intern“ etc.), la ziceri poetice („Luceferi de tencuială“, „petece de frumos“, „întipă rite mîini în dale/ de tors pietrificat în soare“, „S-a vindecat de viață“, „Zare“ - „Raze“, „Zvon de liniște“, „Lu mina curge - balegă - pe trup“, „dispută“ - „spută“, „pupic în pupilă“) sau la titlul primului meu volum (Fațete
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de la tot atîtea surse cîți călători se aflau acolo. Băiatului i se făcea greață, dar geamul nu era deschis decît tîrziu, dimi neața, cînd se vedea pentru prima oară marea și cînd toți tăbărau la fereastră și priveau cu încîntare petecul albastru de apă. Era normal să fie visători, pentru că toți deslușeau, în peisa jul pe care-l aveau dinaintea ochilor, promisiuni seducătoare pentru un concediu de neuitat. De la Constanța se mai dezmorțea și Dănuț. Cel mai tare îi plăcea cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
departe Mon Dieu, mon Dieu, la vie est là, Simple et tranquille. Cette paisible rumeur-là Vient de la ville... imaginea care a țâșnit din lumea amintirilor mele și care s-a suprapus celeia pe care o evocă nefericitul poet, e tocmai petecul de cer albastru de asupra unui zid alb, văzut cândva prin fereastra sălii de clas, prin care, odată cu claritatea zilei, străbătea rumoarea străzii, a orașului, a vieții de afară, a tuturor lucrurilor atunci inaccesibile mie. Peste toate imaginile din epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu siguranță în glas: „Te iubesc mult!” În următoarea clipă se sărutară pe gură, apoi pe ochii și în cele din urmă pe tot corpul. Vocea lui devenise inegală în timp ce buzele fierbinți și umede nu vroiau să mai lase nici un petec din corpul ei neatins. Mâinile lui ajungând între curba sânilor ei, îi murmură ceva în păr: „Ești iubirea mea, bucuria mea, aerul și soția mea! Îmi placi așa de mult! Îmi placi cum te miști, cum arăți, cum te îmbraci
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte de pământ, La casa lui Dumnezeu“. Am scris pe un petec de hârtie găsit prin geantă: „Draga mea, vino. Mi-e dor de ochii tăi frumoși și mari, scăldați în lacrimi luminoase“. Din păcate, sunt mult prea stupidă: lumea din jur mă îngheța și am pierdut jumătate din bucuria estetică și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fusese dat Comunității [evreiești] și comunicat comisariatelor de poliție. Totuși, În urma unei audiențe de azi-noapte a lui Filderman la Conducător [Ion Antonescu], s-a revenit. Nu-mi face nici o plăcere această revenire. Mă obișnuisem cu gândul că voi purta un petec galben cu un magendavid. Îmi imaginam toate neplăcerile, toate riscurile, toate primejdiile, dar, după un prim moment de alarmă, nu numai că mă resemnasem, dar Începusem să văd În acest semn un fel de piesă de identitate. Mai mult chiar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu pot zgâria pământul - nota F. Aderca În 1922 -, ei n-au voie să muncească” <endnote id="(514, p. 26)"/>. „Ițic nu ară”, scria la rândul său Zaharia Stancu, În 1938, referindu-se la evreul generic. „El nu posedă un petec de pământ sărac, nici doi boi jigăriți [...]. Ițic are o dugheană soioasă” <endnote id="(425)"/>. Acolo unde și atunci când legislația privind proprietatea funciară a suferit excepții, acordându-li- se drepturi și evreilor, zicalele amintite mai sus nu au mai avut acoperire
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mod deosebit soției sale Elena Boboc și fiilor săi Traian și Iulian și nu în ultimul rând profesorului Dan Ravaru și inginerului Constantin Iurașcu - Tataia, care i-au fost de un real sprijin. Cuvânt înainte Fiecare zonă din țară, fiecare petec de pământ locuit, își are istoria sa, iar oamenii de acum sunt personajele unor povestiri care cel mai adesea nu au fost scrise. Una din aceste zone geografice, dar mai ales sufletești, este Valea Racovei, o denumire cu o largă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
emancipeze comediile lui Caragiale tocmai de aceste filiații impure care-l apropie de teatrul popular, de jocul cu măști, de burle. Cetățeanul turmentat expresie a unui „hazard obiectiv” cum ar fi numit suprarealiștii acest aiuritor concurs de împrejurări și micul petec de hârtie trivial și intim totodată par să condiționeze și să dirijeze întreaga energie de care dispun personajele și o vreme, întreaga existență politică a urbei se învârte în jurul acestor axe sau este învârtită prin intermediul lor. Cum se prezintă cele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ivanov. Să nu uiți asta...” Un mesaj pe telefonul mobil, în miezul sufocat de ploi al lui iulie, rostit lucid, firesc, fără contorsiuni melodramatice, doar cu o palidă smălțuire de lacrimă... În noaptea care a urmat, o noapte vastă cu petece întunecate, imense, de nori conturați cu înfricoșătoare precizie de o sacră lună plină, în noaptea care a urmat, am stat la fereastră mult timp, fumând dezorientat, contemplând panorama nocturnă a orașului căruia ADA i se dăruise mai bine de douăzeci
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Israelul intenționeaz) s) le mențin) și dup) semnarea unui eventual acord de pace. Unul dintre fizicienii de frunte din Israel, Yuval Ne’eman, se num)r) printre cei care adopt) o poziție dur), susținând c) nu ar trebui cedat nici un petec de p)mânt. Profesorul Ne’eman, pan) nu demult cel mai important om de științ) În domeniul ap)r)rii și principal consilier al lui Shimon Peres, ministrul Ap)r)rii, a demisionat iarnă trecut), În urma semn)rii acordului interimar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
se cuvine a fi răsplătită? Și vădanele, pruncii... cu ce i-om putea răsplăti? I-o răsplăti Dumnezeu, că noi, oricât le-om da, le rămânem veșnic îndatorați... Da' până una-alta, le mai ostoim durerea cu o danie: un petec, un petecuț, o sfoară, o sforicică de pământ, acolo, întărit cu hrisov și pecete domnească: "Să le fie ocină dreaptă slobodă de dajdie". Ce ziceți, le dăm? Boierii tac. Adâncă tăcere... Ștefan îi îndeamnă: Eu dau mai mult că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nimic rău în asta dacă nu ar duce la vicierea noțiunii de cultură. În închisoare, unde deținuții, profitând de tovărășia unor inși presupuși tobă de carte, căutau să-și „îmbogățească” sau să-și etaleze „bagajul cultural”, mi-am dat în petec nereușind să le enumăr pe toate cele 9 muze și atrăgându-mi pe bună dreptate replica mustrător dezamăgită : „Ah, și eu care auzisem că sunteți un om cult !”. Acolo nu aveai recurs la dicționar pentru a completa lacunele sau a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
furate de țigani și chiar tramvaiul este o amintire) se întinde câmpul, periferia orașului. Pe câmp se înșiruie, în dezordine, ceea ce a rămas nefurat în decursul anilor: câte o roată ruginită care nu mai poate sluji la nimic, grămezi de petece putrezite, cutii de tablă, prin care zbârnâie seara vântul ca într-o scoică, schelete de umbrele, resturi de găleți și lighene fără fund, capace de plastic, sticle sparte și altele de acest fel, ba chiar și fragmentele dezarticulate ale unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
peste vară. De la Iași la București și retur, peisajul, văzut din mașina în care mă aflu, este dezolant. Sterpe câmpuri lutoase, înțepenite într-o frigiditate statică, nedând drumul vieții și culorilor comprimate în sămânța încă nerodită... Ici, colo, câte un petec vegetal, verdeață rahitică. Aproape nici un semn al primăverii; doar câțiva toporași pirpirii, răsăriți anapoda, între două pompe de benzină. Trecem pe lângă oameni puțini, cenușii, alcoolizați matinal, pe lângă grupuri bezmetice de copii în drum spre o școală care se va prăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
uneori și cu penaj, între boruri, o pălărie fistichie sau doar un batic legat la ceafă ; de regulă, prezența unui beteșug care atestă o viață nu tocmai liniștită : un picior de lemn, o mână terminată în cârlig de fier, un petec negru peste un ochi ; se poate adăuga un papagal verde sau roșu, pe umăr, ori un cercel în ureche. Acesta e portretul universal al unui pirat, prototipul imaginar al tâlharului de mare, recunoscut oriunde, în cultura euro americană a mapamondului
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dingly în introducerea sa la o reeditare a Istoriei gene rale... Temele literaturii și ale filmelor cu pirați de mai târziu au avut, așadar, la Johnson, primele fixări detaliate : hărți, jafuri, abordaje, comori îngropate, picioare de lemn, ochiul acoperit cu petec negru, steagul cu cap de mort, papagalul pe umăr etc. Johnson a dat liste întregi cu nume de pirați, cu vasele pe care au servit și cu anii când au fost prinși (luate, probabil, de la procese) și a alcătuit biografiile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Dacă asta nu dădea rezultate, băgau manivela în rac și învîrteau sănătos. La o pană de cauciuc, în epoca în care nu existau vulcanizări la fiecare a treia curte ca acum, oamenii îndepărtau janta, scoteau camera din anvelopă, îi puneau petec cald și apoi, cu două leviere, băgau camera la loc în cauciuc, cu grijă să n-o ciupească. În fiecare portbagaj exista un întreg arsenal de scule. Mulți își confecționau sertărașe de lemn în care puneau mii de cuie, șuruburi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de boleșniță, sub regim de "jigăreală". Și Gh. D. Mugur evocă mahalaua "cu grădini și uliți patriarhale", în care casele sunt "flăcări de mușcată, cerceluși și maghiran". N. D. Cocea zugrăvește lumea politică de după război (Fecior de slugă, Pentr-un petec de negreață, Nea Nae) cu o cruditate ostentativă, Vasile Savel, în romane documentare asupra epocii războiului (Miron Grindea, Vadul hoților), n-are spirit de observație, Ludovic Dauș a putut interesa puțin prin Asfințit de oameni, romanțare a cronicii civile botoșănene
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voievod” Un caz cu totul interesant este acela al lui Alexandru Vlahuță. Este cunoscută relatarea sa despre Eminescu în aceleași condiții de sanatoriu: „...Adusei vorba despre poezii. Atunci, cu o bucurie de creator copilărește arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie și, așezânduse pe scaun, începu să citească...un șir lung de strofe, de o sonoritate și de un efect ritmic fermecător. Pe acel petec de hârtire erau scrise decât două vorbe: gloriosul voievod. El improviza. Am ascultat, uimit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
poezii. Atunci, cu o bucurie de creator copilărește arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie și, așezânduse pe scaun, începu să citească...un șir lung de strofe, de o sonoritate și de un efect ritmic fermecător. Pe acel petec de hârtire erau scrise decât două vorbe: gloriosul voievod. El improviza. Am ascultat, uimit, peste douăzeci de strofe sonore, dar lipsite de sens și de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-o poezie frumoasă. Mi-aduc aminte că două vorbe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ai lui Eminescu, „experimentul Vlahuță” se lasă descifrat altfel: de ce Eminescu le dă tuturor poezii, le arată poezii scrise de ce el scrie, în general, în continuu, și arată acest lucru iar lui Al. Vlahuță îi face acest joc cu un petec de hârtie goală? ! „Comunică” ceva gestul lui Eminescu? Vrea, de pildă, să-l sancționeze pe Al. Vlahuță care nu l-a ascultat în urmă cu un an și ceva, nu l-a mai vizitat de atunci, l-a considerat în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
secera!38 Singur, sau împreună cu frații săi literați, a abordat și genul dramatic facil al revistei sau comediei de situații. La începutul anului 1889 i s-a reprezentat chiar, pe scena Teatrului Național din București, „comedia originală în 3 acte“, Petecul lui Berechet, care s-ar fi bucurat de oarecare succes. Zece ani mai târziu va scrie, împreună cu frații săi Ion C. și Anton Bacalbașa firava „scenetă 20 studiu introductiv 36. „La moartea lui Constantin Bacalbașa. Ce scrie presa“, Universul, an
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o mănăstire?! Afară! Auzind zgomot la poartă, se arată însuși Dumnezeu. — Ce este? întreabă pe sfântul Petre. — Iată, așa și așa, Doamne, acest muritor încărcat cu mii de păcate, pe care a crezut că o să le poată răscumpăra cu un petec de mănăstire! Vrea să intre cu orice preț în locașul sfinților. — Fă-i loc la dreapta mea, zise bunul și dreptul Dumnezeu. Fă-i loc la dreap ta mea. Multe au fost păcatele sale și puțin lucru este o singură
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]