1,274 matches
-
mai multe locuri, buretele fusese smuls. Un gemuleț lateral se spărsese și lumea aceea minusculă nu se mai închidea cum trebuie asupra ei. Am intrat din nou în casă și m-am afundat în coaserea unul de altul a unor petice de pânză colorată. Goală, diformă, Zizi zăcea lângă mine cu fața în jos. Venirea fetelor, după care fugise între timp Marcel, mi-a dat altă senzație: ciudată, dureroasă, imposibil de înțeles. Parcă hibernasem o vreme și-acum mă trezisem într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să locuiesc într-o astfel de cămăruță, rotundă, cu patru ferestre ogivale. Pe jos era parchet, care mirosea a lemn lustruit cu palux. Un covor persan minuscul, tocit până devenise aproape străveziu, dar plin de minunate arabescuri, abia acoperea un petic de podea. "Buhara alb, veritabil, vechi de trei secole", ne spuse Egor, care-și pusese palma imensă pe capul lui Marcel, ca și când ar fi luat un măr dintr-un paner. Un scrin, de asemenea vechi și cu intarsii de fildeș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bagajul". Eram atât de tristă, încît n-am băgat de seamă că tanti Aura îmi pusese într-o sacoșă mare toate schimburile. Mi-am luat și eu lucrurile la care țineam acum cel mai mult: oul l-am înfășurat în petice de stofă și l-am pus în cutia de pantofi, împreună cu scoica și fila de calendar. Mătușa ne-a condus până la poartă, cu veșnicele ei zâmbete cu gura până la urechi, cu gesturile ei de exagerată amabilitate. Am luat-o în josul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și simțeam acest degeaba de parcă n-aș fi săvârșit ceva îngrozitor, ci cu senzația că m-am jertfit pe mine însumi în schimbul unei satisfacții pe care n-am obținut-o. Și abia la poartă - când Zinocika a ascuns cu grijă peticul de hârtie pe care m-am prefăcut că-mi notez numele și primul număr de telefon care mi-a venit în minte, abia în momentul când, luându-și rămas-bun și mulțumindu-mi, Zinocika s-a depărtat -, ei, da, abia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mine, atingându-mă în partea de jos a burții, buzele ei se subțiară, se deschiseră și lăsară să treacă în gura mea limba ei umedă, rece și tremurătoare. Încercând sentimentul, obișnuit în asemenea momente, că tot pământul se prăbușește în afara peticului pe care stăteam, ca să nu cad, m-am sprijinit de ea, îmbrățișând-o la rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai întâi, echipajul care sălta, dar parcă stătea în loc, pentru că vedeam deasupra mea doar un petic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în afara peticului pe care stăteam, ca să nu cad, m-am sprijinit de ea, îmbrățișând-o la rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai întâi, echipajul care sălta, dar parcă stătea în loc, pentru că vedeam deasupra mea doar un petic de cer înstelat în timp ce-i rupeam buzele, plin de o dulce cruzime. Apoi, poarta și, lateral, pe vârful unei bare, o cizmă aurie; poarta era din lemn masiv și avea ușițe care se deschideau în ea de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de praf în adânciturile făcute de cuie. Apoi, aerul închis al camerei, lampa cu gaz și, deasupra ei, pe tavanul înnegrit, o pată vie de lumină, de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și grea, că părea umplută cu nisip; și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
recunoscut independența și integritatea teritorială a RM. Dar acest fapt nu l-a împiedicat pe Lebed, comandantul armatei de ocupație, pe lângă toate celelalte abuzuri, să mai devină și ”deputat al Sovietului Suprem al RMN”. Uite așa, deputat în ”parlamentul” unui petic de pământ al dezmembratei RM, recunoscute de ONU drept stat independent și suveran la 2 martie 1992. Clanul civil a lui Smirnov s-a încăierat într-o ”luptă politică” acerbă cu Mihail Bergman, comandantul militar al Tiraspolului, subaltern și apropiat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-i auzi vorbind pe martorii oculari - unii nu mai sunt în viață, alții și-au luat zborul... Și Nistrul are ape adânci. În vâltoarea lor poate să dispară orice, fără urmă... Vladimir Antiufeev (general KGB), ministrul securității în guvernul aceluiași petic de pământ al RM și subalternul său Dmitri Soin (colonel KGB), îl acuzau pe comandantul Armatei a 14-a că a inițiat o campanie de denigrare a conducerii de vârf a RMN în mass-media locală, controlată de acesta. Iată pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
au fost niciodată locuite. Acoperișul are «patru ape», cu una sau două «borduri». Căciuli coborâte de pe Columna lui Traian. Predomină cărămida și betonul. Rar se mai fac chirpici făcuți din lutul amar al colinelor. Un bătrân își culege porumbul din peticul de la marginea pădurii. Scăpate din poala nopții, două bivolițe cu o vițelușă adulmecă buruienile tinere, cruțate de brumă. - Ziua bună! Au rămas verzi dovlecii... - Că nu-s dovleci, îs pepeni. Dovleci îs cei galbeni, de care mâncă oltenii, îmi explică
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și avea oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda printr-o bucată de satin galben, prinsă cu pioneze. Într-un colț se vedea și o etajeră proastă, îmbrăcată în pluș, cu câte un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine, care sunt păcătos. -Măi, porc de câine, protestă părintele titular, se vede că ești în mâinile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodată hulind, luând numele Domnului în deșert? Cuvioșia-sa e bătrân, săracul, își mai dă în petic, căci plini de păcate suntem toți. Zici că beau, satano? Gust și eu un păhărel de vin, cât e îngăduit și de scripturi, căci zice Solomon în Pildele lui: "De vei ședea la masa celui puternic, înțelepțește mănâncă din cele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi-a lăsat nimic, zise plictisită Otilia, lasă-mă acuma.Nu mi-a lăsat, și nici nu știu c-ar fi făcut vreun testament. Mie nu-mi trebuie absolut nimic. - Pianul e al tău, în orice caz, își dădu în petic Stănică,trebuie să-l revendici. - Lasă-mă, te rog. - Te las, te las, respect marile dureri! Întors, Stănică găsi pe Aglae distribuind banii din săculeț în grupuri. - Mamă-soacră, te conjur, sunt lefter, avansează-mi și mie câțiva sutari, sunt lefter
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pătruns de evlavie se arătă Stănică. Atunci când părintele, înainte de a se atinge de paharul de vin, se închină, își făcu și el cruce. Mâncară ca și altă dată, cu aceeași lăcomie, dar cu demnitate. Numai popa Țuică își dădu în petic: - Trupul îl ia pământul și sufletul îl ia tartorul! - Cuvioase! îi reproșă părintele. - Domnul! închină paharul popa Țuică, neînțelegînd. După oarecare codire, popa Țuică întrebă pe Pascalopol, pe care-l contemplase îndelung: - Tăiculiță, dumneata ești doftor? - Nu, părinte. De ce? - Credeam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care leagă în mod coerent clipele unele de altele - într-un fel de logică a ștafetei. Orson Welles este un caz tipic de reușită și renume echivoc. Uneori, ca regizor, rateuri, dar are succes pentru că știe să se dea în petic ca personaj. Mie personal nu mi-a părut un tip simpatic, mai exact, cam la fel de antipatic, ca personaj, ca Hemingway - și poate asta contează în felul în care-i judec. Oricum, dincolo de lipsa asta de apropiere, îl amintesc pe Welles
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sarcina, de începător, de a muta hainele deținuților de pe o tarla pe alta. Așa-zisele haine erau rămășițele date la reformă ale hainelor pe care le foloseau batalioanele disciplinare ale armatei. Mulți dintre noi știau să le coasă bine, cu petice suprapuse, așa încât vestele respective erau bune mijloace de apărare față de clima capricioasă a Dobrogei. Când a trebuit să car hainele celor care se încălziseră muncind, s-a lăsat o ploaie subțire și deasă, așa că purtatul hainelor grele de umezeală mi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
apucat niciodată să fie copii - deși au trecut prin copilărie. Și s-ar putea ca aceștia, dacă există, să nu fi fost niciodată atrași și fascinați de pluralitatea fabuloasă și multicoloră a lumii; ei recepționau lumea pe secvențe statice, în petice, statistic, dar nu erau pătrunși de fluxul lumii, de efervescența artistică a acesteia. Bătrânul, în general, uită de felul în care lumea îl făcea să-și aducă aminte de ea, fără să se lase redusă la o sumă de amintiri
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
holbați la perete și mai făcea târș-târș de colo-colo. Toată viața fusese strânsă la pungă, da acu, ce-o fi fost și-n capu ei, că luase obiceiul să strângă de pân casă tot ce găsea : bucățele de pâine, și petice, și hârtiuțe, și dopuri de sticle, și scobitori... Ce nici nu ți-ar fi trecut pân cap, ea aduna și strângea într-o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci când s-a văzut baba fără nepotă-su, de focu lui s-a ramolit și de necaz c-a ajuns la mâna lu gineri-su. C-altfel ce să fi fost în mintea ei, de aduna tot ce găsea pân casă : petice, scobitori, dopuri, oase de la mâncare ? Le strângea așa, făcea o boccea și-o pitea, să plece cu ea în lume... Oricât se ramolise, tot știa c-ajunsese la mâna lu gineri-su și știa că de la unu ca el n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am zărit ! Jorj Ioaniu, care din întâmplare se afla prin apropiere, a propus să-l împușcăm ca să nu se mai chinuiască și ne-a oferit, în acest scop, ordonanța sa. Te asigur că nu exagerez cu nimic, arăta oribil ! Numai petice de blană și carne vie, și mieuna, și se tăvălea pe jos de durere... în casă se făcuse o halima... Și presupun că el, pricepând, cu instinctul animalelor, că soarta îi este amenințată, în timp ce noi încă nu ne deciseserăm, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bucuros că a depășit de mult jumătatea. Rotunjimea e aproape, poate chiar peste vreo săptămînă de lucru intens. A introdus în structură și capitolul scris despre bucuria de-a fi tată. Recitind manuscrisul în întregime, capitolul îi apare ca un petic mare de culoare, colț senin de cer, prevestind ziua însorită. Iar peste tot, ca o ceață a zorilor, ori ca răsuflarea pămîntului într-o dimineață de toamnă, se întinde spiritul unei femei. O femeie pe care o simte crescînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Pășunile și fânețele ocupă, în bazinul Lohan, terenurile agricole cele mai erodate, improprii pentru culturi. Sunt prezente la obârșiile Lohanului, pe platforma Poiana Mare - Lohan, care era, în trecut, aproape în totalitate împădurită. De asemenea, în cuprinsul cuestei Lohanului apar petice mai restrânse sau mai extinse de pajiști, acestea fiind tot rezultatul defrișării pădurii, proces în urma căruia s-au declanșat procese ample de modelare a reliefului, care este puternic înclinat (15 20° și chiar peste 20°). De asemenea, o cauză importantă
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
de modelare puternică a versanților, creării văilor torențiale, alunecărilor de teren și prăbușirilor. În dealurile mai joase, pădurile sunt alungite pe spinarea îngustă a acestora, localizate pe substratul nisipos ce acoperă culmile și partea superioară a versanților sau apar ca petice sporadice (rediuri). Ele au marginea neregulată, sunt rare, poienite, înțelenite în parte de o vegetație ierboasă. În afară de aceste categorii majore de utilizare a terenului, în bazinul Lohanului există și suprafețe cu terenuri neproductive. Acestea ocupă areale restrânse, care se suprapun
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
mică, îmbrăcată în alb ― spre a i-o da Regelui. "De când e?", întreabă, nazal, Regele. "De când e?", îi transmit întrebarea dlui Holender. "Nu știu", răspunde dl Holender. "Nu știe", îi transmit Regelui. "A!", mormăie din nou Regele și își apropie peticul de hârtie de ochi. "E din '32, pentru că, uite-mă, aici sânt eu și aveam 10 ani." "E din '32", transmit mândru asistenței, pentru că eram sigur că mormăitul Regelui nu-l auzisem decât eu. "Est-ce que nous l'avons, cette
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mult: să ridice puțin chibritul și să-l vadă toți cum Îl stinge Între degetele de la mîna cealaltă, Vilma simți că s-a ars. Să se Împartă tortul! strigă Martin. Ce-ți spuneam, uite-l cum Își dă În petic. Susana Lastarria comenta tot ce se petrece Împreuna cu sora ei Chela, care venise ca s-o ajute să strunească haita aceea de mici jivine. Și jivinele mîncau acum tortul, cake is the name și-i era imposibil să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]