1,827 matches
-
interiorul scorburii pe care o Împărțea cu fiica ei. Porțiunile cele mai contorsionate arătau ca niște gnomi suferinzi de artrită În agonie, un basorelief lamaist ca răspuns la o Ars Moriendi. Și astfel se instalară cu toții pentru prima lor noapte petrecută În mijlocul tribului, noapte pe care ei o credeau și ultima. Moff Îi spuse lui Rupert să doarmă Încălțat, În caz că avea nevoie să iasă În timpul nopții. Esmé dormea cu cățelușa În brațe. Bennie nu reuși să adoarmă mai multe ore la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dacă tot vine lunar pe aici, de ce nu se mută la București și basta? Se pare că este o problemă de metabolism sau altceva, în orice caz este ceva fiziologic fiindcă în secret a motivat că după o săptămână, două petrecută aici la noi, i se face pur și simplu greață de o așa țară coruptă, șpăgară, îmbâcsită și fără nici un orizont. A propus el sireacul vreo câte va măsuri de reducere a birocrației, pedepsirea corupților, transparentizarea modului în care operează
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vine lunar pe aici, de ce nu se mută la București, și basta? Se pare că este o problemă de metabolism, sau altceva, în orice caz este vorba de ceva fiziologic, fiindcă în secret a motivat, că după o săptămână, două petrecută aici la noi, i se face pur și simplu greață de o așa țară coruptă, șpăgară, îmbâcsită și fără nici un orizont. A propus el sireacul, vreo câte va măsuri de reducere a birocrației, pedepsirea corupților, transparentizarea modului în care operează
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fără întrerupere lângă mine, aceasta a fost fără îndoială satisfacția ei cea mai adevărată, mai ales când, întîlnindu-mă zilnic, această stare era întreținută. N-am văzut-o timp de ani niciodată grăbită să se întoarcă spre casă, după oricâtă vreme petrecută împreună și după orice-aș fi făcut. Totdeauna despărțirile erau disperate. Pentru a și le întîrzia, făcea, fără ezitare, sacrificii zilnice. Dar dacă separațiile dintre noi erau mai lungi, imediat se simțea o oarecare răceală din partea ei. Dacă se amuzase
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zăpăcești pe mine. Pe o femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe care îl simte trist, își face iluzia că l-ar putea vindeca. - N-a fost o idee utilizată atunci pentru a te cuceri. Te-ai convins după atâția ani petrecuți împreună că aceasta este preocuparea mea constantă. - Ce-are a face! În clipa aceea ai exploatat-o! (Este exact, dartoată lumea face la fel. Scriitorii cei mai disperați, din moment ce-au descris disperarea, nu înseamnă că și-au exploatat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atât de ușor un mod de gândire complicat și plin de iluzii. 3. Despre ambiguitatea celor absurde Există situații omenești ce refuză distincția clară între ceva elementar - sau de primă instanță - și altceva de secundă instanță. De pildă, între faptele petrecute efectiv și cele ce ajung relatate. Firește, nu poți spune că există fapte simple, ca atare (, cum avertizează Nietzsche). Însă relatarea lor tinde uneori să devină pură ficțiune. Dispune de o libertate similară celei a jocului gratuit. Ficțiunea este în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în tăcuta lui măreție. l-am simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil într-o privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca într-un fel de întrecere retorică, atemporală
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atât de ușor un mod de gândire complicat și plin de iluzii. 3. Despre ambiguitatea celor absurde Există situații omenești ce refuză distincția clară între ceva elementar - sau de primă instanță - și altceva de secundă instanță. De pildă, între faptele petrecute efectiv și cele ce ajung relatate. Firește, nu poți spune că există fapte simple, ca atare (, cum avertizează Nietzsche). Însă relatarea lor tinde uneori să devină pură ficțiune. Dispune de o libertate similară celei a jocului gratuit. Ficțiunea este în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
peste ape în tăcuta lui măreție. Lam simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil întro privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca întrun fel de întrecere retorică, atemporală, sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tradiționale și reglementare - însoțite de obligatoriile pahare de vin cu borviz. Ca să ne conformăm complet locului și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia și Neamț, cercând, gustând, întrebînd de preț, bărbații - calm, femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la întrebări în cadrul unei emisiuni-concurs radiofonice, și de atunci, de când ne-am retras din eter, nu mai suport oamenii care-mi pun întrebări, nici măcar când mă întreabă cât e ceasul. În plus, țineam să mai divulg că, după doisprezece ani petrecuți ca profesor într-un colegiu, acum, în 1959, sunt supus unor frecvente crize de ceea ce colegii mei de catedră numesc, în chip măgulitor, maladia Glass - sau, în limbaj profan, un spasm patologic al regiunii lombare și abdominale care mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
păși afară pragul acestei instituții doresc să-ți intre bine În cap...!” - socoti inchizitorul necesar s’o mai dădăcească. “Așa dar, deocamdată ești În afara oricărui pericol, cu condiția să ți-i gura Închisă. Nu ai voie să spui nimănui cele petrecute aici desigur, nici măcar soțului dumitale. La timpul potrivit, vei fi confruntată cu șoferul și cu Tony Pavone În care va trebui să susți-i cu fermitate valabilitatea acestui Înscris, lămurit...? În caz contrar, nu te mai scapă nimeni de pușcărie și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de suficient de multe ori propriul succes, Jina avea o idee destul de precisă în acest sens. În cazul ei, visul era ca un client bogat și cu relații s-a lanseze prin toate galeriile de artă, astfel încât cei unsprezece ani petrecuți ca artist grafic plătit cu bani puțini să ajungă să merite. În fanteziile ei, succesul o făcea pe Jina să devină mai înaltă, lungindu-i proporțiile minione, de copilaș, spre înălțimea unui supermodel. În plus, succesul făcea minuni și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fiindcă apa începuse să-i pară nițel cam înfricoșătoare după ce băieții ăia muriseră la Big Mallard și pentru că ajunsese să creadă, așa cum îi spusese și fosta lui soție, că el nu era făcut să trăiască alături de alți oameni. Sigur, anii petrecuți acolo au fost grei, dar i-au oferit și satisfacții și l-au învățat ce-i modestia. După optsprezece ani, Ellis a plecat de la No Man’s Creek așa cum venise - cu nimic altceva decât cu pietre în pantofi, o pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Erjika așa că e clar că va împărți vina cu cei doi. Domnișoara Elena a greșit fiindcă nu a anunțat imediat pedagogul de serviciu și se pare că a încercat să rezolve singură situația, în felul ei. Ca urmare a celor petrecute, domnișoara Erjika, domnul Petruș și domnul Silviu vor fi externați din acest internat, iar domnișoarei Claudia i se va scădea nota la purtare cu 3 puncte și nu va mai putea deține funcția de șef de nivel pentru tot restul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
el agonizînd dincolo de perete. Poate exista și vreun orificiu În perete prin care el Îi observa atent pe clienți. Alt lei nu văd de ce-ar sta ea cocoțată pe scaunul acela din fata tejghelei ca o pasăre, cu picioarele exagerat petrecute unul peste celălalt. După ce alene lua cîte o comandă, se Întorcea imediat, la scaunul ei, scuturîndu-și pletele ce-i atîr-nau pe umeri. PÎrul din față Îi acoperea frumos fruntea, pe o parte. Pistruii de sub ochi se potriveau foarte bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seara aceea - căci mă prinse înserarea acolo - soba bucătăriei iradia o dulce căldură, mângâietoare; doamna Pavel, în sărbătoarea născută de epistola domnului Davidsohn pregăti și ne servi nemuritoarele ei rulade, iar eu, mâncându-le, mi-adusei aminte deodată de serile petrecute asemeni cu Anna Viaceslava în anul începutului de război, în bucătăria mătușii mele, chiar pe bulevardul acesta mic, eu elev de liceu (extraordinară coincidență pe care numai destinul o poate zămisli), aici pe bulevardul acesta, la căpătui căruia se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din ușă: — O să ne întoarcem, babă nebună. Sunt unul dintre detectivii particulari de frunte din Irlanda, să știi. Din Irlanda, nici mai mult, nici mai puțin! N-am zis nimic, dar era clar că i se urcase la cap noaptea petrecută cu Colin. Mama ta iubitoare, Mama Capitolul 44tc " Capitolul 44" Nu se putea să nu-l vedem pe Joey îndrăgostit. Se organizase o cină tocmai pentru că toată lumea voia să vadă combinația neașteptată pe care o făceau Jacqui și Joey împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a zâmbit încântător. —Mă bucur să te revăd. Ce mai faci? —Bine. Bine. Tu? — Cinci minute! am zis, uitându-mă fix la cronometru. Sunt la cinci minute. Haide. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Jacqui s-a schimbat într-o elegantă rochie petrecută à la Von Furstenburg. Cu valijoara LV, arăta de parcă pleca în vacanță la St Barts. —Dă-mi asta, am apucat eu valiza. Haide. Jos în stradă am chemat un taxi. Nu intrați în panică, i-am zis șoferului. Dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe care o simțea o ținea pe Velunda departe de el? Nu cumva disperarea aceea cumplită îl despărțea de ea? Oare distanța dintre ei avea să dispară dacă, în loc să sufere, s-ar fi gândit cu bucurie la zilele și nopțile petrecute împreună? „Dacă te gândești cu durere la morții pe care i-ai iubit, îi îndepărtezi de inima ta“, se gândi. Proculus, marele maestru, încercase să-l învețe și asta. Se aplecă deasupra apei, să-și clătească fața. Se gândi recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aș ucide, ceva s-ar frânge în sufletul meu... Ar dispărea o parte din mine însumi. Rămase uimit de cuvintele acelea pe care le rostise deodată, ca și cum, în lunile petrecute la Ludi, fiecare gest al său, fiecare rugăciune, fiecare noapte petrecută îmbrățișând-o pe Velunda i-ar fi îmbogățit conștiința, fără ca el să-și dea seama. Dintr-odată, realiză limpede că, în sfârșit, înțelegea de ce nu trebuia să ucidă. O singură dată încercase să ucidă: când voise să-l sugrume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar fi bine să mă las examinat de un medic - poate că rănile alea sunt infectate. Sau poate că m-aș putea trata cu penicilina pe care o am în stocul propriu. Cât face o spinare în California? O noapte petrecută lipit de poliesterul avionului mi-ar depăna întreaga poveste pe toate fețele ei. Acasă. Hai acasă. Deci, am zis eu, altă scrântită. Exact ce ne lipsea. Ce-i toată povestea asta cu mântuitul? Ce vrea să însemne mântuit? — Născut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
buza și a simțit gustul sărat al sângelui. în seara asta avea nevoie de companie - fie și de cea a lui Aleksandr. Dar cum să meargă la el mândra Irina, cum să se strecoare în dormitorul lui după atâtea nopți petrecute separat, cum să-i ceară căldură și protecție după atâta amar de vreme în care fusese de-o semeție glaciară? Nu. Nu putea. Nu. Ba da. Ba da. Putea. S-a ridicat din pat și și-a strâns mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i corect, frate Simioane! Zău, dacă te mai înțeleg. O porniserăm atât de frumos în dimineața asta numai a noastră și tu...“ Nu știam dacă glumea sau chiar credea că intenționat adusesem Chișinăul în discuție. De obicei, în nopțile noastre petrecute împreună, în blocul lor, al studenților străini, între ei, discutam despre orice și oricum, puțin păsându-ne de politică. Votca era mai convingătoare decât toate argumentele atunci când se discuta și vreo chestiune politică. Nu prea ne interesa politica, decât așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câteva ceasuri, țiganii... Priveam năuc în jur când am coborât în stație, nevenindu-mi să cred că portofelul dispăruse, că rămăsesem fără timbrul cu marele fluture, că pierdusem, astfel, și ultima urmă palpabilă a prietenului meu din R., a anilor petrecuți acolo, a tuturor visurilor pe care ni le făceam privind zborul acelui fluture, a închipuirii noastre urmându-l în marile lui înălțări spre niciundele doar de el știut. În astfel de clipe simți toată zădărnicia și mizeria acestei Lumi, nedreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]