1,152 matches
-
port pică nu pentru că nu mi-ai scris, ca și cum scrisoarea ar fi fost o dovadă materială a faptului că te-ai gândit la mine... Nu am nevoie de dovezi ca să știu: te-ai gândit la mine! Îți port oleacă de pică pentru a mă fi abandonat oboselii mele, slăbiciunii, inutilității... M-am pierdut cel care am fost, iar cel care ar trebui să fiu nu m-am găsit încă. Mi-am pierdut până și simțământul de a te iubi. Am devenit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
e populată cu cuvintele și înțelegerile dintre noi. Toate lucrurile și toate locurile sunt pline de înțelegerea dintre noi. Te sărut. Revenire probabilă - marți. Cinci zile - o scrisoare: nici măcar nu e mult. Am știut-o: ce tâmpenie să-ți port pică! Ce insultă adusă fericirii mele! Miercuri, 30 iulie 1952 Sosirea lui Mihai! A venit pe la mine cu vești rele: este direct amenințat... Pentru mine - exil, imperativ al exilului... Mihai e consternat. Vorbește puțin, aproape mereu surâ zând - semn de tristețe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Când am venit la București, noutățile care mă așteptau erau atât de triste, încât m-am felicitat că am apucat acele câteva zile de munte frumoase. Planurile mele de a merge la operă cu Pierre (da, chiar la Dama de Pică) și la concert cu Mihai le-am privit ducându-se în jos, așa, ca de pe un fel de Ace ale Cleopatrei... Rămânea însă ideea la care țin morțiș, de a vedea fotografiile celebre ale lui Pepi - să știți că Pepi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din cele mai la vederea omului: - Din familia Levirostres, trăiesc pe aici: Cucul (Cuculus canorus), Pasărea de ghiață sau pescărelul vânăt (Alcedo aspida), Gaița vânătă (Merops apiaster, Coracias garrula), Mulge capre (Caprimulgus europaeus), Rânduneaua de pădure (Cypselus apus). - Din familia Pici, avem Ghionoaia neagră, Ghionoaia de munte (Picuis martius), Ghionoaia pestriță(Picus major), Ghionoaie mică, Furnicariu (Picus medius, Picus minor), Ghionopaia verde (Picus viridis) Ghionoaie de păianjâni (Picus canus Gm), Capu-ntoarce ( Picus tridactylus, Jinx Torquilla). - Din familia Accipitres întâlnim: Șorlița (Buteo
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
câmp (Passer montanus L.), Cireșariu (Coccothraustes vulgaris Pall), Ghimpăl (Pyrrhula rubricilla Pall) Graurul (Sturnus vulgaris L.), Corbul (Corvux corax L.), Cioara (Corvux corone L.) Cioara sură (Corvus cornix L.), Cioara de holde (Corvus frugileus L.), Ceuca (Corvus monedula L.) Țarca (Pica caudata K.Bl.) Gaița de pădure(Garrulus glandarius Vieill), Alunarița de munte (Nucifraga caryoctactes L.), Gaița de brădet (Nucifraga caryocatactes machrorhynticus), Berbecel (Lanius excubitor L.), Rândunica (Lanius collurio L., Hirundo rustica L.) Strălunț (Chelidon urbica Boie) Pițigoiul mare, Țicleanul (Parus major
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de cercetări și speculațiuni, cu pașii siguri și cu încredere în propriile noastre forțe și de a înfrunta orice probleme, îmi închipui că, mai mult sau mai puțin, fiecare din noi se credea în drept să aspire la gloria florentinului Pico della Mirandola. Cu toate acestea nu eram mândri, nu eram prea mândri. Și nu arareori, peste elanul nostru curat și generos trecea câte o undă de îndoială și de tristețe. În orice caz, nimănui dintre noi nu i-a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care iubesc cu sufletul au o filozofie a lor. Se manifestă printr-un puternic simț al izolării față de ceilalți și uneori le place să se retragă în singurătate. Victoria nu avea nici un motiv să se refugieze și nici să poarte pică. Își dădu seama cu timpul de felul în care stăteau lucrurile și se mulțumi cu situația în care se afla. Avea ce era mai important. Fără părinți nu ar fi fost ea și invers. Trebuie să facem numai ceea ce trebuie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un film și, deseori, vede mai bine ce nu funcționează la el, un regizor ar trebui să știe - mai întâi el, înaintea criticului ! același lucru despre filmul său. Să fie deci un fel de proto-critic. Și să nu-i poarte pică respectivului critic atunci când acesta vede ceea ce el va fi văzut deja... Aceasta este tot o situație ideală : în realitate, nu se-ntâmplă așa (cu câteva nereprezentative excepții). Atunci când un cineast are încredere în gustul unui critic, merge pe mâna lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
viteza, în nr. 46/ 29 aprilie 1972, p. 5). Pentru „reglarea” vitezei, sunt, desigur, utile și manualele de citire rapidă, pe care autorul le recomandă cu prudență. Cum, în ultimul secol, cantitatea bibliografica a crescut fabulos, omul modern, spre deosebire de un Pico della Mirandola, care se putea laudă că citise absolut tot, este condamnat a citi selectiv. În limba latină, ne avertizează Costache Olăreanu, lego înseamnă a citi, dar și a alege. De la nevoia de selecție, s-a ivit, adăugăm, și conceptul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
viață de lux și eleganță, că fost prietenă cu Barbu Ștefănescu Delavrancea și cu fiicele lui (deci și-a petrecut o bună perioadă din prima tinerețe la București) și că a avut un jurnal de tinerețe, azi dispărut, ilustrat de Pica Dona, fiica lui Delavrancea; se mai știe că în 1912, la vârsta de 25 de ani, făcea studii la Paris, oraș de care s-a îndrăgostit iremediabil, că a devenit apoi profesoară de limba franceză și că pe E. Lovinescu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
țigări; închid radioul, alung pe toată lumea din casă - ca azi: pe cei doi puști la cinema, pe Lina la sora ei (care, în paranteză fie spus, o ațâță împotriva mea și o învață să fie obraznică și să-mi poarte pică), închid ușa camerei și ușa cabinei telefonice, mă instalez și te iau lângă mine posesiv, ca și cum ți-aș spune „Scumpa mea, hai să vezi ce mi scrie ea“. Azi, draga mea dragă, sunt singură, dar am primit vești de la tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
începuseră să-mi curgă la crimile, în tăcere, s-a întors spre mine spunându-mi: „Când era mică...?“ - „Da“, i-am răspuns. „Păstrați-l“, a zis și, către celălalt: „Portret de familie“ - și apoi tu la 4 ani, pictură de Pica, și alte două tablouri mici mi-au rămas. În rest, au inventariat tot: măsuța din lemn de trandafir, biroul tău Biedermeyer... tot, tot. Sunt deocamdată desem nată custode conservator provizoriu, dar asta n-o să poată dura mult. Vor fi obligați
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în ciuda bietelor lor rochii pătate, greșit în cheiate și de o curățenie îndo ielnică. Nu știu prin ce stranie asociație de idei îmi vine în minte pen siunea Vauquer a lui Moș Goriot. Nici un fel de grijă pentru cochetăria feminină. Pica povestește ca o bătrână doamnă. Iar când și-a făcut apariția și Lily, smochinită, dar cu rată, având gesturile și râsul tatălui ei, tabloul a fost com plet: vechiul tablou, reflectat într-o oglindă venețiană spartă și acoperită de praf
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
admirații mei de peste ani. Ca june diplomat, m-am oprit totuși ca standard de cunoștințe și înțelepciune la un distins reprezentant al Renașterii, calificat de Voltaire drept "omul care știe tot ce se poate ști și multe lucruri în plus", Pico della Mirandola. Florentinul mi-a fost călăuza și etalon în toată cariera și instrument de măsură pentru toți ceilalți colegi de breaslă, fie ei români sau străini. Cu aceasta "unitate de măsură" originală am făcut primii pași în minister, surprizele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu partidul și securitatea mereu în preajmă și la pândă, au știut să fie diplomați și intelectuali de o înaltă ținută profesională și morală. Spre surprinderea mea, cel puțin "surprinderea" din perioada de "ucenicie", când trăiam cu unitatea de măsură Pico della Mirandola în cap, am întâlnit în MAE și mulți "diplomați" mediocri sau, și mai și, "insule în derivă", aflați acolo deliberat sau întâmplător, "cadre" de partid sau "sub acoperire", foști sau actuali în acei ani aparatcici, șterși, slab pregătiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru Ministerul Afacerilor Externe, opinii care mi-au rămas constante și până azi. Treptat, după ani de activitate în centrală și exterior, aveam însă să constatat în multe circumstanțe că "regele e gol", că nu toți diplomații se închină la Pico della Mirandola, iar sacrosanta instituție a MAE poate deveni, încăpută pe mâna unor nechemați, un mecanism "second hand" lipsit de profesionalism, glorie și ștaif, de exercitare și afirmare a unor mărunte și păguboase ambiții personale, o corabie fără cârmaci, aflată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plăcea deloc. Așa că mă hotărâsem, indiferent de consecințe, de blesteme și supărări, să-i pun pe toți la treabă! Am început cu mine, să-mi adun gândurile, să-mi fixez prioritățile, să știu, vorba lui Voltaire despre modelul meu renascentist, Pico della Mirandola, "tot ce se poate ști și multe lucruri în plus" despre Chile și chilieni. Toate țările latino-americane au un erou, un "Libertador", pomenit în toate manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu-ți pierzi speranța! Am învățat asta citind Odele lui Horațiu și mi-a prins bine toată viața. De ce dispuneam eu în îndeplinirea măreței sarcini de "promovare a istoriei, culturii și științei naționale"? În primul rând de mine, adeptul lui Pico della Mirandola, umanistul italian care "știa tot ce se poate ști și multe lucruri în plus". Eram departe de a fi o "enciclopedie ambulantă", dar citisem mult, terminasem studii universitare interesante istorie-filologie -, aveam o experiență de viață, aveam ceva ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și jumătate, cu vaporașul, către Ilha Grande Insula mare. Din cele 370 de insule din zonă, Ilha Grande este cu adevărat cea mai mare, cu o suprafață de 193 de kilometri pătrați, peste 100 de plaje și două piscuri protectoare Pico da Pedra d'Agua, de 1031 metri, și Pico de Papagayo, de 982 metri. Insula a fost secole la rând locul favorit al piraților, traficanților de sclavi și aventurierilor de toate naționalitățile, iar de la 1886 s-a "îmbogățit" cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Din cele 370 de insule din zonă, Ilha Grande este cu adevărat cea mai mare, cu o suprafață de 193 de kilometri pătrați, peste 100 de plaje și două piscuri protectoare Pico da Pedra d'Agua, de 1031 metri, și Pico de Papagayo, de 982 metri. Insula a fost secole la rând locul favorit al piraților, traficanților de sclavi și aventurierilor de toate naționalitățile, iar de la 1886 s-a "îmbogățit" cu un spital pentru leproși și emigranți bolnavi de maladii infecțioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
indicație că acela era obiectul râvnit a fost un oftat ce sugera un motan care toarce. Cu aceeași grijă - mergând În vârful picioarelor și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea el convins, Îi purta personal pică) - ne-a prezentat logodnicei lui, o tânără grațioasă cu ochi speriați de gazelă și răspândind În jur parfumul violetelor proaspete prinse În voalul ei negru. Îmi amintesc că am Întâlnit-o chiar lângă o farmacie, În colțul dintre Postdamerstrasse și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În lat. În orig.). . Stare intermediară Între veghe și somn. . Bezna pleoapei. . Vagi (În fr. În orig.). . Auzul colorat (În fr. În orig.). . Sinestezie - tehnică literară constând În transpunerea metaforică a datelor unui simț În limbajul altui simț. . Dama de pică (În rusă În orig.). . Olog (În fr. În orig.). . Un om Întunecat (În rusă În orig.). . În floare În... (În lat. În orig.). . Avea rău de mare (În fr. În orig.). . Încă un conte ratat (În fr. În orig.). . Cine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-mă, „nuvela” de mai jos, publicată în Literatorul și intitulată Zi de vizită: ATENTIE CITAT RETRAS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! — ... La început mi s-a făcut milă de pisici, apoi și de câini, iar când mi s-a făcut aproape rău auzindu-l pe Pică (îl știi pe Pică...) povestindu-mi cum i-a venit de hac unui șoricel care i se strecurase în apartament și pe care îl pândea de mult, am înțeles că trebuie să vin aici. Ne aflăm în marele parc, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
jos, publicată în Literatorul și intitulată Zi de vizită: ATENTIE CITAT RETRAS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! — ... La început mi s-a făcut milă de pisici, apoi și de câini, iar când mi s-a făcut aproape rău auzindu-l pe Pică (îl știi pe Pică...) povestindu-mi cum i-a venit de hac unui șoricel care i se strecurase în apartament și pe care îl pândea de mult, am înțeles că trebuie să vin aici. Ne aflăm în marele parc, în care stau risipite pavilioanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]