1,170 matches
-
Pica,cum își petrecea ziua? . - Multe ceasuri ședea ghemuită într-un colț al patului și citea. Isprăvea un volum într-o zi. . - Cînta? . - Fredona puțin când era bine dispusă, apoi amuțea. Șimai veselă, se dădea jos pe scară fluierând. . - Fluiera Pica? . - Ba bine că nu! . - Niciodată n-am auzit-o fluierând, e un lucru nou pentrumine. . - A venit și pe la bucătărie, oferindu-se să-mi ajute, darn-am lăsat-o. Avea mâinile foarte subțiri și fine, era păcat s-o las să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le strice curățind cartofi. Mi-a mărturisit că vrea neapărat să învețe a găti ceva, pentru orice împrejurare, fiindcă mamă-sa o dădea mereu afară din bucătărie, zicând că e zburdalnică și sparge farfuriile. . - Într-adevăr, nu-mi închipui pe Pica cu șorț înainte. . G. Călinescu . - I-am pus unul de farmacie al lui frate-meu, îi ședeafoarte bine, încît am luat-o de mână și am dus-o la el s-o vadă. . - Dacă știam că-i șade bine halatul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aveai după ea tot hazul. O seară întreagă am vorbit astfel numai de tine și de Tudorel. Mi se pare că amândoi vorbeau des de tine. Pot să-ți mai spun că seara obosea dacă ședeam prea mult jos și pica de somn ca copiii mici, dormind ușor, abia respirând. Când o trezeai, avea o tresărire de spaimă, i se tot părea că s-a întîmplat ceva. M-a rugat s-o las să doarmă cu lumina aprinsă. Și atunci i-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Frate-meu are obiceiul după masă să facă pasiențe și a vrut să-i întindă și ei una, dar nu-i ieșea. A sucit cărțile în toate chipurile și le-a schimbat pe furiș, numai să nu se-nchidă pasiența. Pica a băgat de seamă șmecheriile lui și a spus să nu-și facă sânge rău, că nu crede în cărți. În schimb, am observat la ea altceva. Zicea, foarte serios, gîndindu-se la vârsta ei: Am început să îmbătrînesc". Eu atunci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o anumită etate femeia e tânără numai împreună cu bărbatul, singură are o vârstă oribilă. Treizeci de ani la o celibatară înseamnă renunțarea la un fel de viață. Eu am reîntinerit când am acceptat să rămân cum sunt toată viața. Pe Pica n-o pot vedea singură. Era decentă, rușinoasă, dar l-a primit pe Gavrilcea fără a se feri de mine, ca pe un drept al ei. Nu te-ai ocupat de ea, trebuia s-o măriți mai devreme, la optsprezece-nouăsprezece
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ai ocupat de ea, trebuia s-o măriți mai devreme, la optsprezece-nouăsprezece ani. - Nu mi-a trecut prin cap, și apoi de unde să iau dobitocul? Hergot dădu și el mici informații. Ca medic, muzicant și botanist, evident, observase fugitiv pe Pica din aceste puncte de vedere. După Hergot, femeile în general sunt rezistente la frig și ies iarna îmbrăcate ușor fără primejdie. Accidentele pulmonare sunt mai rare la ele, ftizia provenindu-le din mizerie fiziologică. Erminia însăși ședea afară în ger
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu când se deschidea fereastra și zbucnea aerul rece și mirosul de zăpadă. Îndată lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost pradă unei concentrații morale intense ca să voiască să iasă cu Gavrilcea seara pe frig și să consimtă a intra cu el într-un cavou, unde avea de întîmpinat inamicii ei fizici, frigul și întunericul. În materie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plăcea vibrația bărbătească a instrumentului. Pianul, susținea, produce nervi, îi aducea aminte că o colegă de școală se așeza la pian și cânta ceva din Chopin, apoi izbucnea în plâns, trântea capacul peste claviatură și fugea afară. - Da, medită Ioanide, Pica era plină de pasiune, însă înstil serios. Nu mi-o închipui plângând. N-am văzut-o de fapt niciodată scîncindu-se. Odată, când, mică, mi-a făcut o poznă, luîndu-mi o schiță de pe masă și mîzgălind-o, dîndu-i o ușoară palmă, n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plâns, ci ochii i s-au umezit foarte puțin. Tremura însă din buze. Nici Elvira nu plânge niciodată. Privește în gol, mândră, și mușcă puțin din colțurile gurii. Asta e maxima expresie a durerii ei. Hergot comunică de asemeni că Pica a cerut să se ia din odaie niște ghivece de flori, rugând să se lase numai cactușii. - Știu. Aici se potrivea cu mine. Florile în pahar îi făceau rău, mirosul de descompunere al cotoarelor, care e adesea fetid dacă nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar zice, dar care lui îi slujeau să readucă în minte o imagine. Ioanide își punea acum și alte întrebări în legătură cu personalitatea Pichii. Din ce elemente se compunea sufletul ei, având în vedere atâtea experiențe pe care nu le făcuse? Pica nu avusese prilejul să meargă în străinătate, nu văzuse Franța sau Italia. O mare parte din imaginile minții ei era compusă probabil din presupuneri și visuri. Cuvântul "Canada" nu trezește aceeași reprezentare unui canadian și unui european care n-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puține vorbe răspund unei percepții directe proprii, cele mai multe sunt abstracțiuni și reprezentări de a doua mână, pe baza descripțiilor. Mai mult visăm. Pica prefera cactușii. Dar e întrebarea: ce valoare evocativă ar fi avut micul cactus ghimpos din ghiveci dacă Pica ar fi văzut păduri, aproape, de cactee în Sicilia sau în Africa de nord? Între Ioanide și Pica fusese această deosebire: Ioanide își rememora o experiență întîlnind unele imagini exotice, Pica visa experiențe posibile. Astfel, Pica fusese la mare, însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
descripțiilor. Mai mult visăm. Pica prefera cactușii. Dar e întrebarea: ce valoare evocativă ar fi avut micul cactus ghimpos din ghiveci dacă Pica ar fi văzut păduri, aproape, de cactee în Sicilia sau în Africa de nord? Între Ioanide și Pica fusese această deosebire: Ioanide își rememora o experiență întîlnind unele imagini exotice, Pica visa experiențe posibile. Astfel, Pica fusese la mare, însă niciodată pe un vapor, ca Ioanide. Deci marea însemnase pentru ea un decor îndepărtat, nu un spațiu pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ghimpos din ghiveci dacă Pica ar fi văzut păduri, aproape, de cactee în Sicilia sau în Africa de nord? Între Ioanide și Pica fusese această deosebire: Ioanide își rememora o experiență întîlnind unele imagini exotice, Pica visa experiențe posibile. Astfel, Pica fusese la mare, însă niciodată pe un vapor, ca Ioanide. Deci marea însemnase pentru ea un decor îndepărtat, nu un spațiu pe care te miști. Ce idee avusese Pica despre moarte când murise? Desigur alta decât Ioanide sau madam Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
felurite civilizații. Ioanide nu-și dădea seama că, în ciuda raționalismului său, trecea acum printr-o astfel de criză mitologică, prin care se apropia de mentalitatea mamei sale. Primind însărcinarea de a ridica biserica, își zisese că ar putea caza pe Pica acolo, dacă nu corporal, cel puțin în efigie. Îi trecu prin gând de a executa pe un vitraliu chipul Pichii, travestit într-o figură din iconografia bisericească. Astfel Pica ar fi rămas încă în populația Capitalei la o adresă precisă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a ridica biserica, își zisese că ar putea caza pe Pica acolo, dacă nu corporal, cel puțin în efigie. Îi trecu prin gând de a executa pe un vitraliu chipul Pichii, travestit într-o figură din iconografia bisericească. Astfel Pica ar fi rămas încă în populația Capitalei la o adresă precisă, suspendată între sol și cer, și el, Ioanide, ar fi întîlnit-o din când în când duminica. Gluma semiserioasă făcută de Ioanide cu privire la templul pe care nu s-ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se răspândi, nu fără concursul lui Smărăndache, zvonul că Ioanide a căzut la misticism. Se pretindea că moartea Pichii o socotea un sacrificiu cerut de cer unui nou Meșter Manole, care era el, și că avea intenția a îngropa pe Pica sub zidul bisericii. Bazilica era mai mult o capelă personală. Alții spuneau că biserica se construiește cu concursul secret al Mișcării, din care Ioanide făcea parte de mult. Mai umbla zvonul că nu e o biserică, ci un adăpost de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu va ști niciodată că a fost un condamnat la moarte. N-am reflectat adânc la substratul religiei, acceptând instituția Bisericii din rațiuni politice. Totuși, n-am fost de asemeni niciodată incredul total. Sunt prea aproape de atmosfera din copilărie. Mama, Pica vorbeau de morți ca existând efectiv, și când Pica a murit, mama era foarte preocupată de a face toate formalitățile pentru liniștirea duhului ei, pe care îl socotea foarte speriat. De aceea nu pot să mă dezbar de ideea că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la moarte. N-am reflectat adânc la substratul religiei, acceptând instituția Bisericii din rațiuni politice. Totuși, n-am fost de asemeni niciodată incredul total. Sunt prea aproape de atmosfera din copilărie. Mama, Pica vorbeau de morți ca existând efectiv, și când Pica a murit, mama era foarte preocupată de a face toate formalitățile pentru liniștirea duhului ei, pe care îl socotea foarte speriat. De aceea nu pot să mă dezbar de ideea că atunci când voi fi împușcat, după un moment de leșin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cizme intonară în cor cântece, care în încăperea nudă provocară teribile ecouri. Dalajul bazilicii fu umplut de lumânări aprinse, înfățișînd simbolic pe "morții noștri", iar patru uriașe făclii se ridicau, asemeni unor palmieri între trestii, în amintirea celor patru victime: Pica, Tudorel, Hangerliu și Cioarec, ale căror figuri, pictate sumar, se suspendară pe pereți. Cioarec, care murise de frică, fusese sanctificat! De asemeni, pe locul execuției, acolo unde fusese cuierul pe care stătuse legat Cioarec, se înfipseră iarăși lumânări, și un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mai târziu, Ioana dădu drumul unei alte judecăți ce stătuse mocnită în creierul său. - Ce carieră a făcut Gavrilcea ăsta, un necunoscut până mai ieri! Ex-ministrul ridică din umeri. . - E foarte puternic, protecția lui contează. Cred că, dacătrăiau, Tudorel și Pica ar fi fost azi la ordinea zilei. Ai văzut ce vâlvă se face în jurul lor? Ioana fluieră o arie de operă, bătând cu câte un deget claviatura pianului. Apoi urmă: Au să le facă o comemorare la Operă, cu care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la douăzeci de minute. La fel și cu copiii. Prin urmare, treizeci de ani de existență comună se reduceau la vreo doi ani de comuniune concretă. " Dacă aș fi știut, zicea Elvira, care adopta și ea concluziile acestei reflecții, că Pica are să moară așa de curând, aș fi stat toată ziua de vorbă cu ea, aș fi făcut așa ca să nu pierd nici o G. Călinescu clipă din viața ei. Așa cum m-am purtat, am fost în bună măsură străină de ea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în căminul lui, Ioanide dusese o viată în aparență nepăsătoare, din cauza calmului pe care i-I procura conștiința că ceilalți membri ai familiei lui sunt o realitate. Dezechilibrul venea acum din faptul că Ioanide și Elvira știau că Tudorel și Pica nu mai sunt. Energiile altădată îndreptate subteran spre un scop rămâneau acum neîntrebuințate. De unde o anume agitație. Începură să trăiască exterior, să se substituie copiilor, făcîndu-și din persoana lor un scop în sine. Deveniră mondeni. Acesta era veritabilul motiv pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide și a Elvirei. De fapt, ei dădeau recepții în memoria Pichii și contau pe surpriza la intrare și ieșire, când vitraliul, puternic luminat de lumina electrică, cădea în atenția musafirilor. Atunci puteau face o aluzie cât de mică la Pica și aveau certitudinea că acela care pleca lua cu el o impresie neștearsă. Pe pereții interiori, de-a lungul scării, Ioanide făcuse câteva aplicațiuni de mici basoreliefuri și medalioane. Ideea îi venise prin Hagienuș. Acesta încerca să-și vândă pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-și sacrifice soția și copilul spre a împiedica dărâmarea zidului și a da viață edificiului. loanide, absorbit de visurile lui constructive (ar fi voit să devină un alt Antonio Sant'Elia), pierde pe cei doi copii ai săi, Tudorel și Pica, implicați în formația cu caracter totalitar "Mișcarea" care și-a luat drept lozincă sloganul nietzschean, adoptat de Mussolini, "vivere pericolosamente". O dată înfăptuită, opera de artă devine o realitate autonomă, care se detașează,cu cât e mai realizată, de creatorul ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Dar voi ați ucis-o pe Zerri. Vocea ly se tălăzui în strigăte din care nu se putea distinge mare lucru. Toți se străduiau însă să nege amestecul lor în moartea fetei. - Ba da! Voi ați omorît-o! Nu vă port pică. Știa ce o așteaptă și de aceea, cu o seară înainte de a muri, mi-a spus că e convinsă că menirea ei în viață a fost aceea de a demonstra că putem să fim altfel: mai ambițioși și mai blânzi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]